Pâinea noastră cea de toate zilele
Last Updated: Sep 16 2021 21:24, Started by
barbu78
, Sep 10 2021 10:17
·
0
#1
Posted 10 September 2021 - 10:17
Constat că mai marii preoților de la BOR vor să schimbe "pâinea noastră cea de toate zilele" cu "pâinea noastră cea spre ființă".
Oare suntem pietre sau suntem ființe? Ca ființă ai nevoie de hrană în fiecare zi și aceasta a fost simboliză de Iisus prin pâine. Oare preoții trebuie să-L corecteze pe Iisus? Sunt preoții mai sus decât Isus de-și permit să-L corecteze și probabil să-L învețe? |
#2
Posted 10 September 2021 - 10:23
"Pâinea sățioasă / Pâinea noastră cea de toate zilele / Pâinea cea de-a pururea / Pâinea noastră cea spre ființă
dă-ne-o nouă astăzi Dintre toate pasajele din rugăciune, acesta a fost cel mai controversat și a suferit cele mai multe transformări. Chiar și în prezent, circulă două variante, dintre care cea mai folosită poate fi interpretată pur material – „pâinea cea de toate zilele”, iar cea de-a doua – „pâinea noastră cea spre ființă” cu o semnificație mistică, spirituală, aproape opusă concretului și materialului existenței zilnice. În primele traduceri scrise ale rugăciunii, termenul folosit este „sățioasă”, un cuvânt care a circulat mereu în popor cu referire la proprietatea hranei de a fi nutritivă (azi este cunoscut mai mult un termen înrudit, „sațietate”). Din studierea pasajului în vechile versiuni românești, s-a ajuns la concluzia că în textul slavon cuvântul folosit se scria similar cu „sățioasă”, dar nu identic, iar traducerea, chiar dacă potrivită ca sens în context, nu ar fi fost 100% corectă. Varianta „sățioasă” apare atestată vreme de două secole. În paralel, mai ales în zona Transilvaniei, circula și varianta „pâinea noastră cea de toate zilele”, o traducere care probabil vine din limba latină. A apărut astfel și în prima traducere românească a Noului Testament, din 1648, iar de acolo a fost preluată în textele religioase și s-a impus cu această formă până în prezent. O variantă mai puțin cunoscută, dar care se păstrează până în zilele noastre în Basarabia, este „pâinea noastră cea de pururea”, care a apărut în diverse traduceri timp de un secol. Varianta a apărut inclusiv ca încercare de a conferi o interpretare mistică sau metafizică a pasajului. În România, încă poate fi auzită în slujbe în care se cântă „Tatăl nostru” în varianta compusă de Ciprian Porumbescu, în locul clasicului Anton Pann. „Pâinea noastră cea spre ființă” a apărut la începutul secolului al XIX-lea, datorită unei noi traduceri din greacă. Aceasta s-a realizat sub influența isihasmului, un curent mistic ce punea accentul pe concentrarea minții și pe liniștea interioară. În 1850, Anton Pann a realizat o versiune muzicală a rugăciunii, optând pentru această expresie. Se cântă astfel în biserici până în prezent și este considerată normă, alături de „cea de toate zilele”. Este important de notat că cele două expresii folosite astăzi pot fi considerate, de fapt, sinonime. „Spre ființă” poate avea sensul de „spre asigurarea existenței”, iar „de toate zilele” a cunoscut interpretări mistice, care trimit spre ideea de veșnice. Traducerea a fost îngreunată de faptul că, în originalul grec termenul folosit pe lângă cuvântul „pâine” este un cuvânt care apare doar în rugăciune și nicăieri în altă parte a textului biblic." Preluat din https://www.uaic.ro/...tim-pe-de-rost/ Edited by Leo2006, 10 September 2021 - 10:24. |
#3
Posted 10 September 2021 - 10:28
O dezbatere inutila, fara folos.
Cui nu-i convine, sa zica rugaciunea in textul original. |
#4
Posted 10 September 2021 - 10:33
barbu78, on 10 septembrie 2021 - 10:17, said: Oare preoții trebuie să-L corecteze pe Iisus? Sunt preoții mai sus decât Isus de-și permit să-L corecteze și probabil să-L învețe? Nu stiu ce fac sau vor sa faca popii. Dar este o problema de traducere, nu de modificare. Traducerea manuscriselor compilate in Biblia - caci soc, Biblia nu a coborat cu harzobul din cer - este o problema total laica, literara si istorica - al doilea soc - si nu una mistic-religioasa. Un pas in plus fata de simpla traducere este interpretarea, cand se poate impinge in text un termen care nu e prezent in original, uneori cu bune intentii, ca sa clarifice sensul. De ex. 'dati-va unii altora o sarutare sfanta' este o traducere literala, interpretarea fiind 'salutati-va'. Bursul, on 10 septembrie 2021 - 10:28, said:
O dezbatere inutila, fara folos. In nici un caz. Nu vorbim de instructiunile aparatului de ras. Daca Biblia este cel mai important text din lume, atunci orice intrebare e permisa, orice analiza binevenita. Nimeni nu trebuie sa accepte o iota din acel text daca nu e convins. |
#5
Posted 10 September 2021 - 10:33
S-o crezi tu ca-i inutila. S-a produs si o schisma de la cateva cuvinte.
Eu as baga batul prin gard si le-as propune "chifla noastra cea de toate zilele spre fiinta". Sau lipia, sau franzela, sau grahamul. |
#6
Posted 10 September 2021 - 10:34
Nu sunt credincios, nu ma rog si nu mananc paine de ani buni....asa ca... nu ma afecteaza
|
#7
Posted 10 September 2021 - 10:37
catalucan, on 10 septembrie 2021 - 10:34, said:
Nu sunt credincios, nu ma rog si nu mananc paine de ani buni....asa ca... nu ma afecteaza overseas, on 10 septembrie 2021 - 10:33, said:
In nici un caz. Nu vorbim de instructiunile aparatului de ras. Daca Biblia este cel mai important text din lume, atunci orice intrebare e permisa, orice analiza binevenita. Nimeni nu trebuie sa accepte o iota din acel text daca nu e convins. Edited by Bursul, 10 September 2021 - 10:36. |
#8
Posted 10 September 2021 - 10:47
#9
Posted 10 September 2021 - 10:48
Nu vrea nimeni sa schimbe nimic. Exista deja ambele variante de multa vreme.
|
#10
Posted 10 September 2021 - 11:10
În varianta BOR se sustinea ideea de transubstanțiere. Adica , la Cină, noi mâncăm efectiv trupul Domnului Isus. Transubstanțierea nu poate avea loc decât prin „rugaciunea sfinților părinți” nu și a laicilor.
Așa sustin preoțeii „ca să aibă un câștig de la voi” 2 Petru 2:3. De fapt Dl. Isus a lăsat un simbol de aducere aminte a noului Legământ pe care Tatăl l-a făcut cu ființa căzută din Har sființit prin Trupul și Sângele Dl Isus pe crucea de la Calvar. Edited by orlandobarbulescu, 10 September 2021 - 11:13. |
|
#11
Posted 10 September 2021 - 11:33
Bursul, on 10 septembrie 2021 - 10:37, said: Care text? Ala tradus de BOR? Acum ca BOR modifica nu e bine? In esenta, Biblia nu e falsificabila tocmai fiindca la baza nu e un text unitar produs la un moment dat cap-coada de o singura sursa, confesiune sau organizatie. In practica, in 2021 DA, se poate publica o versiune de Biblie cum vrei tu, ceea ce au facut JW, de ex. Adventistii au si ei o versiune 'agreata' cam dubioasa. Dar asta e ca si cum ai denatura poeziile lui Eminescu, intr-o biblioteca serioasa - eventual publlica - gasesti oricand originalul, editia princeps etc spre comparatie. O traducere serioasa a Bibliei prezinta totdeauna textul de baza, comitetul de traducatori, da detalii despre proiect etc. Vezi principalele 'Biblii americane', de la KJ la NIV. Repet, traducerea Bibliei nu e o chestiune de religie, asa cum traducerea lui Herodot din greaca nu e facuta de un istoric. In lumea traducerilor Bibliei exista o gama larga de tipuri de traduceri, de la interlineare (aproape criptice, ai cuvantul in greaca si sub el termenul din limba ta, fara acorduri, fara impartirea textului etc) pana la "Living Bible', o parafrazare usurica gen Bible for dummies. Important e ca fiecare varianta sa aiba declarat scopul, metoda, limitarile. Repet, traducerea Bibliei e o chestiune lingvistica, nu religioasa. Interpretarea ei da, tine de religie. Revenind la textul/ sursa de baza, acesta e un subiect foarte interesant. Desi dpdv formal sursa e totdeauna o compilatie de manuscrise sau bucati de manuscrise, in realitate diferentele nu sunt mari si nici semnificative. Diferenta mare: casa sau cladire ?! Diferenta semnificativa: Domn adica Dumnezeu sau Domn adica stapan peste o familie, casa, clan. Existand foarte multe manuscrise datate din perioade diverse, INAINTE DE COMPILAREA CARTILOR INTR-UN VOLUM UNIC (AKA BIBLIA) ne putem asigura usor ca nu au existat deviatii masive de transmitere. to be continued, sper |
#12
Posted 10 September 2021 - 11:34
#13
Posted 10 September 2021 - 13:48
Este problemă de exprimare lipsită de logică: nu suntem bolovani și ne hrănim pentru a deveni ființe.
Rugăciunea are o orientare, un sens și "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi" atinge tocmai nevoia materială de hrană. În continuare prin rugăciune cerem Lui Dumnezeu tot ca ființe, ca oameni. Dacă primim pâine pentru evoluție spirituală, nu mai avem nevoie să cerem ce urmează în rugăciune. Nu cerem pâine pentru a deveni duh primit de Dumnezeu. Dacă ar fi așa ar trebui să cerem și vinul. Nu este vorba despre trupul și sângele Lui Isus. Mai există în continuare o modificare pe care o vor popii: " nu ne lăsa să cădem în ispită" în loc de "nu ne duce în ispită". Aici se ia dreptul Lui Dumnezeu de a ne testa. Edited by barbu78, 10 September 2021 - 13:54. |
#14
Posted 10 September 2021 - 14:18
#15
Posted 10 September 2021 - 15:24
Nu pot fi mai vechi de aproape 2.000 de ani.
Edited by barbu78, 10 September 2021 - 15:27. |
|
#17
Posted 10 September 2021 - 22:12
Quote Cele două variante textuale ne arată în mod evident dificultatea de a decide care este traducerea exactă a cuvântului epiousion din cea de-a patra cerere din rugăciunea Tatăl nostru. În acelaşi timp, observăm că ele nu sunt doar diferite, ci şi complementare. Astfel, indiferent de traducerea pe care o alegem, „pâinea” pe care o cerem Tatălui trebuie înţeleasă atât în sensul ei material, cât şi spiritual (cf. Dt. 8,3; Ps. 103). |
#18
Posted 11 September 2021 - 06:01
Painea are inteles de hrana (materiala si spirituala/sufleteasca) iar cuvantul fiinta are inteles de existare/mentinere a vietii, fiindca fara hrana, omul nu poate exista. Aceasta rugaciune este a oamenilor intrupati in viata materiala (in trup fizic) nu a celor decorporati dupa moartea trupului fizic. In evanghelia dupa Matei este exprimarea "Painea noastra cea de toate zilele", iar in evanghelia dupa Luca este "Painea noastra cea spre fiinta". De-a lungul veacurilor, rugaciunea Tatal nostru a fost tâlcuita de Sfintii Parinti si scriitori bisericesti (Tertulian, Origen, Ciprian, Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin, Maxim Marturisitorul, Sf. Ioan Gura de Aur) precum si de marii gânditori crestini din toate timpurile. Origen a tradus prin cuvantul "substantial”, echivalentul traducerii "painea cea spre fiinta" din Biblia romaneasca, expresie mai potrivita decat cea din Biblia de la Ierusalim, unde se spune "painea noastra cea de toate zilele (zilnica)". Rugandu-ne pentru painea cea spre fiinta, ne rugam ca Dumnezeu sa ne daruiasca ceea ce este esential pentru viata noastra trupeasca si sufleteasca. Iisus ii sfatuieste pe discipolii sai sa evite rugaciunile lungi, proprii paganilor si sa se limiteze la esential, "ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El" (Matei 6, 8). Rugaciunea nu trebuie sa fie o insiruire de cereri, mai mult sau mai putin egoiste, ci un act de smerita adoratie, o incercare de a intra in comuniune cu Dumnezeu si de a face ca, prin harul Sau, El sa devina prezent in sufletul nostru.
|
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users