Ingineria sociala ... la munca

Nu stiu daca e aria potrivita, dar zilele astea mi-am vazut intamplator un fost coleg, ulterior fost sef si mi-am amintit un moment prost din cariera mea si nu stiu de ce m-am tot gandit la subaria asta din forum.

Acum ceva ani, eram la primul serviciu serios. Era o corporatie mediocra, salarii asa si-asa, dar un serviciu destul de sigur iar activitatea nu imi displacea.
Aveam vreo 4 ani in echipa respectiva si devenisem foarte bun in activitate. Echipa avea 8 oameni + team leader, din cei 8 cei mai buni eram eu si un coleg. Se vedea asta din volumul de munca + dificultate, nu erau dubii. Eram singurii care aveam anumite certificari, stiam sa rezolvam probleme mai complexe de care doar noi doi aveam voie sa ne ocupam etc.

Era clar pentru toata lumea ca viitorul TL al echipei va fi unul dintre noi doi. Eu, desi nu am fost niciodata un om cu incredere in mine iesita din comun, eram convins ca eu as fi acela, eram cu vreo jumatate de an mai vechi si parca o idee mai bun.

Primul semn ciudat a fost cand colegul l-a bagat pe TL in sedinta cu HR-ul, pe motiv ca nu se implica, nu se baga pentru noi, nu lupta sa ii fie echipei bine. Scandal. Prima oara am crezut ca e o gluma, eram echipa de baieti si se faceau glume si de santier, dar omul era pornit bine.
Personal am considerat faza fortata, se vedea clar ca voia sa atraga atentia asupra lui.
Ulterior am facut niste legaturi, TL-ul de pe vremea aia facuse cam la fel cu 2 ani in urma, cand era un simplu membru in echipa, se trezise spiritul civic si colegial in el si facuse scandal in gura mare ca echipa sufera ca TL-ul de atunci nu e implicat, sedinta cu usile inchise cu ei doi si HR-ul.

Si intr-o buna zi TL-ul isi da demisia si la concurs ne inscriem, evident, eu si colegul.
Dam un test tehnic, aflu ca luasem amandoi punctaje mari, eu mai mare.
Dam un test psihologic, cu intrebari grila, nu am vazut logica acelui test - nu-i stiu rezultatul.
Apoi interviu cu supervizoarea si HR-ul, unde am simtit prima data ca ceva nu e OK, parca imi cautau nod in papura.
Tot consideram ca am prima sansa.

Vine si rezultatul - am iesit pe locul 2.
Nu sunt de felul meu nici lingau, dar nici revolutionar. Mi-a picat rau ca n-am castigat postul, dar l-am felicitat pe coleg si am continuat sa muncesc asa cum o facusem pana atunci.
M-am mirat ca n-am primit feedback. In general. Dupa un interviu intern in firma respectiva se dadea un feedback, cu ce trebuie sa imbunatatesti pentru a fi promovat, ce a fost bine si ce n-a fost la interviu etc. Nimic.

Ulterior cariera mea in firma respectiva s-a dus la vale. Tipul, cu care avusesem o relatie colegiala OK. a avut grija sa ma puna in banca mea cu orice ocazie. "Discutia s-a incheiat" "eu nu ma justific in fata ta" etc, spus cu voce tare, in birou open space, ca sa vada toti cum se impune el.
Asa ceva nu se intamplase in echipa respectiva si se intampla doar cu mine.
Daca altii din echipa vorbeau cu el, era prietenos, ajuta, nu erau probleme. Eu eram dusmanul nr 1.
Am stat mult si m-am gandit daca nu cumva eu ma port urat, daca omul doar e defensiv ca urmare a ceva ce fac/zic eu, nu era cazul.
Nu vorbisem vreodata urat de el sau cu el, cand am pierdut concursul nu m-am dat cu capul de pereti, nu am plans, nimic.

Ulterior mi-a devenit clar ca nu mai am ce cauta in echipa respectiva. Ajunsese sa modifice rapoartele lunare de activitate, incat eu de pe locul 1 sau 2 ajungeam pe locul 5. I-am atras atentia si a zis ca sunt paranoic. Am generat eu rapoartele si mi-a raspuns cu ochii dati peste cap ceva in stil "bun, am gresit, si acum ce vrei?"
Plus alte sicane pe care nu le mai amintesc ca si asa m-am lungit.

Bonusuri nu am mai primit, evaluarile mele au ajuns mediocre (desi faceam in continuare performanta) iar paharul s-a umplut cand a anuntat in echipa ca s-a dat  un test si doi colegi sunt promovati, unul pentru ca e cel mai tehnic si unul pentru ca e cel mai vechi.
Eu eram ... cu 2 ani mai vechi decat "cel mai vechi" (si mai eram si cel mai tehnic de-acolo)  si in momentul ala mi-am dat seama ca de acum e bataie de joc. Am plecat din echipa transferandu-ma pe alt departament si tragand sfori incat sa nu stau inca 3 luni, cum era regulamentul intern. La revedere.

Mie imi e clar ceva - "hotului ii e frica de hoti". Sunt constient ca, desi era muncitor si competent, motivul pentru care el a ajuns TL a fost acel scandal. Asa cum si cel de dinaintea lui ajunsese cam la fel. Omul se gandea sa nu se repete istoria asa ca m-a pus la colt sa fie sigur.
Mi-a dat prin cap, dupa ce ma umilise de cateva ori, sa fac si eu scandal. Motive erau, la nevoie se puteau si inventa, conform traditiei. Dar deja devenisem oaia neagra si am aflat, amuzat, ca inclusiv oamenii noi, de pe alte echipe, fusesera informati ca sunt "arogant, agresiv si antisocial". Pana cand, daca lucram impreuna, vedeau ca nu-i asa. Iar cei mai de sus in ierarhie aveau si ei aceleasi idei.
Cu omul am incercat sa vorbesc, mi-a zis ca mi se pare apoi "discutia s-a incheiat".

As vrea sa aflu cine a mai trecut printr-o situatie din asta - sa pierzi un concurs de promovare si apoi sa te trezesti ca devii cel mai rau din curtea scolii si sa fii, practic, sabotat si cumva marginalizat.
As vrea, la fel, sa stiu, daca era vreo cale sa ies cumva din situatie. Eu m-am prins ca ceva nu e in regula de cand n-am primit niciun feedback. Am cautat alt serviciu, fara sa spun nimanui si  fara sa merg la interviuri in timpul muncii (sau sa aplic). Intre timp, mi-am facut treaba la fel de bine sau mai bine, pentru ca nu voiam sa aud "dupa ce n-a iesit TL si-a bagat picioarele". Nu a fost cazul.
Si, de ce nu, daca cineva a "sapat" un alt coleg, voit sau nevoit.

 ambr0zie, on 04 septembrie 2021 - 21:58, said:

Yup, eu. In familie, mama, TL, frati-miu, ala de a luat si ce trebuia in mod normal sa iau eu
Reactia mea?
M-am SE-PA-RAT!

That's it.
Cred c-ai stat prea mult

Eu mi-as fi cautat de cand mi se raspundea cu "eu nu ma justific in fata ta"
Asta e o ruptura

Mai mult, as fi mers la HR sa spun de chestia asta ca s-a desfasurat in camp deschis.

E plina lumea de ei.


De asta si pare lumea plina de prosti. Ca sa nu te ia ochi vreun inginer d-asta, care uneori are calitati actoricesti excelente.

Stai sa vezi cum e când cineva pe care l-ai promovat ajunge, din întâmplare, șeful tãu și ți-o trage... Macar nu ai nimerit într-o situație "pe cine nu lași sã moarã nu te lasã sã trãiești"

Va claditi viata/cariera pe asa ceva?
Ce? S-au terminat slujbele?

am avut si eu un interviu de genul ala, doar ca am fost 3 persoane implicate, eu si inca o persoana am crezut ca unul din noi o sa ia si cand colo surpriza, l-a luat a 3-a care a fost pe post de planta ornamentala, in cateva luni mi-am bagat picioarele si-n companie si-n tara si-am roit-o, m-au chemat la discutii si negocieri ca sa nu plec dar s-au dezumflat rapid cand le-am spus ca nu au ce sa-mi ofere ca sa ma razgandesc.

Am stat, intr-adevar, mult (2 ani dupa concurs) dar erau si parti bune. Eram tatic pe activitate, nu erau probleme. Jobul - OK. Nu plecam acasa cu capul calendar. Era un job de nisa, cu multe chestiuni particulare, greu de invatat dar dupa ce erai experimentat nu prea te incurcai. Salariul  - bunicel, desi nu de vis, iar cu dom' saf nu ma contram foarte des, in primul rand pentru ca n-avea ce sa-mi faca, profesional eram bun. Dar ciupea cu nesimtire si incerca subtil sau mai putin subtil sa ma discrediteze.

Il trageam de maneca doar cand "gresea" rapoarte, culmea, doar pentru cifrele mele sau cand se chinuia sa imi vaneze greseli. In rest imi vedeam de treaba.
Daca  as fi fost slab, m-ar fi zburat, motive cauta, dar eu aveam si tigara, si foc, ba chiar si basca.
De cautat am cautat dupa ce s-a imputit treaba, am aplicat la alte posturi externe, dar nu s-a legat nimic.
Recunosc ca m-am simtit bine cand am aplicat pe alt post din companie iar TL-ul acelei echipe a spus "OK, in 2 saptamani incepe la mine. Cat? 3 luni? Pai eu am zis 2 saptamani, ce nu e clar?". Si a cam lovit echipa, dar asta-i viata.
M-am gandit de cateva ori sa merg la HR, dar tipul era bine ancorat. Avusese gria sa se puna bine de tot cu persoanele "care trebuie" si din ce am stiu, acum a urcat inca 2 sau 3 trepte in ierarhie, adica foarte sus.

Cu seful respectivului ai avut vreo discutie pe tema asta?

Am incercat, dar intre timp devenisera prieteni la catarama, cu iesit impreuna (in gasca, nu in doi).  In anumite sedinte operationale, orice propuneam eu era refuzat fara sa fiu lasat sa termin ideea. Nu aveam cu cine. Respectiva persoana facuse alegerea.
Imi amintesc o faza de rahat. Eram la birou si respectiva persoana, "sefa sefului" se plimba, era in spatele meu, la umar practic. Striga la TL "Cutare, fa-mi raportul ala" "Da da, acuma!!!"
La care ea, tot la urechea mea, striga la o alta persoana mare din firma "Vezi, cutarica, ce TL bun am ales noi?". Era la 30 de cm de mine. Biroul era imens, open space de 250 de oameni, iar TL-ul era la vreo 5 metri in fata mea.


Faza aia (la 2 saptamani dupa concurs) a fost o umilinta jegoasa si m-am abtinut cu greu sa nu spun sau sa fac ceva ce mi-ar fi adus concedierea, iar scopul acestei mizerii nu il stiu.
Repet, partea buna era ca faceam treaba, altfel cred ca ma zburau. Si tot cautam altceva dar nu gaseam - pretentii absurde n-aveam, dar nici nu voiam chiar orice job.
In perioada aia ma gandeam daca nu cumva eu sunt ala paranoic si mi se pare. Nu era cazul. M-am gandit si daca nu cumva inventez eu probleme, de ciuda in subconstient ca am picat interviul. Iar nu era.
In acei 2 ani
- bonus trimestrial, care se oferea pentru rezultate bune, nu am mai primit. Pana atunci luasem de fiecare data (fusesem 4 ani in echipa anterior). Am intrebat dupa un an, mi s-a zis ca nu se mai acorda. Eu stiam ca se acorda din surse sigure.
- "din intamplare" prindeam cele mai proaste ture, Pasti, Craciun, Revelion. Programul era facut de TL.
- telefonul de serviciu imi suna cu prioritate maxima, la altii de 2-3 ori pe zi, la mine in medie 10-12.
- primele de Pasti si Craciun, care se dadeau dupa performanta, au inceput sa scada
- evaluarile erau mediocre iar cand am intrebat, la un moment dat, amuzat, ce ar trebui sa fac pentru o evaluare mai buna (si marire consistenta) raspunsul, de la sefa sefului, a fost "tu esti vechi si deja trebuie sa fii foarte bun. deci esti standard fiind foarte bun".
- sicane de uzura, nu zilnic, nu saptamanal, dar destule.

Pe echipa urmatoare am dus-o bine. Dupa alti 3 ani am plecat din plafonare. Am avut alt job, tot 3 ani, apoi cel actual. Oameni cretini am mai intalnit, dar asa nu.
De asta sunt curios de experiente similare de la altii.

Edited by ambr0zie, 04 September 2021 - 23:26.

Poti sa-ti faci o idee despre intamplari prin care au trecut altii aici https://workplace.stackexchange.com/

omul nu era tampit, doar ca tu reprezentai o amenintare asa ca se chinuia sa scape de tine, de asta iti baga "bete in roate", in cazuri din astea nu prea ai ce sa faci, ori te balacaresti cu el si cu hr-ul, dar aici trebuie sa tii minte ca hr-ul tine cu firma, nu cu tine, ori pleci.

Am avut o situatie similara la un job freelance intr-o echipa, omu era clar amenintat de mine si tot facea glume despre experienta care o am, vroia sa dea impresia ca sunt incompetent, chiar daca aveam portofoliul Github plin de lucruri facute inainte. Am plecat din echipa citand pe el ca ar fi cauza si dupa o luna au incetat sa faca progres in proiect. Pana la urma am negociat ca el sa fie dat afara ca sa ma intorc eu in echipa.

Mai exista o varianta la asta in care boss-ul prefera lachei care nu sunt foarte competenti, deoarece un om competent are mai multa putere si poate sa se impuna, si boss-ul ar prefera sa se simta asupra toti si in control total decat sa aiba superstari in echipa.

Nu ai ce sa faci cu oameni asa nesiguri pe ei, decat sa gasesti o echipa mai buna sau sa declari razboi si sa dovedesti ca ei au nevoie de tine si ca el e cel incompetent.

Se întîmplă se întîmplă se întîmplă.
Nu știu la alții, dar în Ro. se întîmplă.

Săpatu' (ca nu e nicio inginerie sociala) exista in orice firma cu mai mult de 1 angajat - si cu cat firma e mai "multi", multi ca in multinationala" cu atat se "sapă" la greu.
La romani (sucursala/filiala in RO) mai pe ascuns (si incepe cu barfa), pe-afara ceva mai subtil (in vest) si aproape fata-n fata (in est).
Si da, am experiente cu firma din fortune 500 (chiar in primele 100 la vremea respectiva) (fiiala din UK) si cu firma lider de piata (RO) si cu firma (in primele 2 in domeniu) din spatiul ex-sovietic
Acum nu mai sunt angajat ci antreprenor

PS
ca sa nu se inteleaga gresit, sunt roman pana la capat: am săpat (si singur, si in "haită") dar si am fost săpat (mai ales de cei ce-i ti aproape).
grosso-modo, a meritat (financiar/social/educational/etc) iar daca as avea de ales, as face-o din nou fara ezitare (ma refer la "actiunea" de "săpat").

personal, tind sa cred, ca e doar natura umana iar competitia scoate uneori la suprafata si lucruri mai putin ...placute, intr-un mod brutal de (cele) multe ori.

In calitate de manager de proiect informatic, si experimentat in inginerie sociala(caci asta facem ca manageri) pot sa-ti spun ca virgula, acel concurs a fost doar o inscenare.
Ei se asteptau sa-l pierzi. Ideea ca atunci cand un manager vrea sa scape de cineva , nu pot sa-l concedieze, doarece  trebuie un motiv serios si in lipsa unui motiv
serios in cazul in care vor sa-l concedieze ar trebui sa-ti plateasca bani seriosi ca virgula compensatii (sume de zeci de mii de euro).

Si atunci pun pe cineva sa-ti fie superior, si apoi ii spun tipului respectiv, ca locul lui este vanat de tine(adica il montam impotriva ta) si apoi ii ofera tot suportul ca ala sa-si
desfasoare nebunia. Aplica ghosting-ul ca tehnica de  sillent bulling si iti fac viata mizerabila ca sa-ti dai demisia si sa pleci cu mana goala fara acele compensatii.
Astfel scapa de tine, iar tipului pe care l-au sustinut il pune la dosar nota de comportament agresiv la adresa ta, ca sa-l aiba si pe ala cu ceva la mana.

Astfel cand sefii mari vor rapoarte Sambata/Duminica ghici pe cine chema in weekend ? Aham pe ala. Ca doar de ei l-au facut "TL" si in cazul in care face figuri au la dosar lui de cadre
violenta asupra ta,din cauza caruia ai plecat.

"tu esti vechi si deja trebuie sa fii foarte bun. deci esti standard fiind foarte bun". => dublu standard de evaluare . Se iau amenzi de zeci de mii de euro daca ITM-ul ii prinde cu asa ceva.

si este o forma de bullying.

Greseala a fost de partea ta. In momentul in care ai "pierdut" trebuia sa pleci de la companie dar nu prin demisie din cauza faptului ca ai pierdut concursul.
Cereai salariu de 2X ori si apoi daca erai refuzat iti dadea demisie.
Daca aceptau atunci cereai de 4X ori. Si tot asa, pana cand te refuzau si atunci iti bagai demisie, pe motiv ca nu sunt in stare sa-si permita serviciile tale.

Edited by YalFa, 05 September 2021 - 07:46.

E greu (uneori imposibil) sa lucrezi intr-un mediu "toxic" . Probabil individul avea "spate" solid (cel mai probabil cineva de la HR), din moment ce a continuat sa avanseze. E dureros sa vezi cum colegii iti intorc spatele. Ajungi singur, contra la toti. Cu cat pleci mai repede, cu atat mai bine pentru psihic , sanatatea e pe primul plan.

O cunostinta avea un coleg prietenos si ambitios. Pentru echipa etc. etc.

La un moment dat ii da informatia - doar lui- ca intre prieteni, ca o sa plece sigur la sfarsitul lunii. Sa nu zica la nimeni.
Bineinteles, nu voia sa plece.

In 3 zile stia toata firma ca el o sa plece. Iar colegul isi freca palmele ca devine un mic sefulet in locul lui.
Cand il intrebau colegii:
-Tu chiar vrei sa pleci?
-A, nu... de ce?

Dupa episodul asta (poate si altele), a cazut din gratiile sefului mare. Acum era doar o cartita cunoscuta de toata lumea, deci inutil.
I-au gasit nod in papura si l-au debarcat.

Edited by bvygKLM, 05 September 2021 - 09:26.

Welcom to the real world!
"arogant, agresiv si antisocial"
Toti suntem aroganti, agresivi si antisociali, doar ca atunci cand avem ceva de pierdut ne abtinem.

Am si eu colegi care pur si simplu nu fac nimic, cat timp sunt agreati de conducere, au pile, ba, asta este.
Cea ce pot face eu este sa ma pregatesc in viata privata, finaicara, bani, benjemni, euroi, actiuni la bursa, titluri de stat, sa am alternative.

Si nu mai pune suflet, cunosc destui tampiti care nu stiu sa faca nimic, crezi ca ei nu stiu ca sunt inutili? O stiu doar ca viata merge inainte.
Vreau ca in 10-15 ani sa am destui bani sa fiu cum vreau eu sa fiu.

Si zici bine, daca te repezi la beregata proastei care iti este sefa, ba, este naspa, esti antisocial.

Solutia este bautura, ia de bea si uita de toate. Ca si restul au grijile si problemele lor.

Alte sfaturi nu am, si in alte firme sau coorporatii tot rahatul ala este. Ai grija pe ce cheltuiesti bani sa nu iti lungesti perioada asta din viata.