Nu ma mai regasesc in lumea asta

De la o vreme incoace sunt tot mai dezorientata si trista. Simt ca nu ma mai regasesc in lumea asta. Si acest lucru ma sperie pentru ca sunt tanara. M-am saturat sa fac frumos in societate. M-am saturat sa nu imi exprim opiniile diferite de ale audientei. M-am saturat sa ma conformez tuturor normelor sociale cretine in care nu cred. Si toate acestea doar pentru a fi marginalizata sau pentru a nu fi etichetata ca ciudata. Niciodata in viata mea nu m-am simtit atat de fara speranta. Efectiv, parca as trai un cosmar din care nu am nicio sansa sa ma trezesc. Parca as fi obligata a traiesc o realitate in care nu ma regasesc si din care nu pot fugi. Ma simt condamnata la o viata mediocra intr-o societate de nimic. Am inceput sa gandesc despre cei care a murit ca au fost niste oameni norocosi ca a scapat din lumea asta de rahat. Ma simt incorsetata si inregimentata social. Mi-as dori sa ma simt libera. Insa simt ca societatea mi-a taiat aripile. Ma simt inadecvata social.
Ma ia groaza cand ma gandesc la viitorul meu. Probabil ca voi avea un job pe care il voi detesta, niste colegi in cel mai fericit caz plictisitori, un sef abuziv si arogant si voi fi fara nicio perspectiva. Voi incepe sa fac compromisuri pentru un loc de munca, imi voi lasa capul plecat si voi accepta diverse pentru a-mi castiga traiul.
Sper sa fie doar o criza existentiala tranzitorie. Insa ma simt tradata, am urmat regulile societatii, mi-am format propriile valori si credinte, iar acum simt ca e mai bine sa fii prost, sa mergi cu turma, sa nu pui intrebari. Fericiti cei saraci cu duhul. E bine sa fii prost, prea mult creier strica, incepi sa iti ridici probleme, realizezi in ce rahat te zbati.

M-am tot gandit la imigrare si cred tot mai mult ca asta ar fi o forma de evadare. Cateodata simt ca eu nu imi doresc sa plec din Romania, ci mi-as dori sa plece din Romania unele lucruri pe care le urasc la tara asta. Mi-as dori doar ca Romania sa nu mai aibe caini maidanezi, sa avem niste spitale publice in care sa nu iti fie frica sa te internezi, sa scapam odata de pile si spagi, sa fim respectati ca oameni. Dar sunt cu picioarele pe pamant si realizez ca voi muri de batranete inainte sa existe o autostrada la Iasi.

Desi am doar 23 ani simt presiune pentru a face un copil, ceea ce ma streseaza si socheaza. Cred ca sunt (mult) prea tanara pentru a face un copil. Dar, deja o multime de cunoscuti de-o varsta cu mine au copil. Alte persoane imi spun sa ma grabesc cu copilul caci dupa o varsta va fi mult mai greu sa ramai insarcinata. Eu in jur de 30-35 ani as vrea sa fac un copil. Insa, tot aud in stanga si in dreapa ca e prea tarziu atunci, ca nici cu FIV nu vei mai putea face copil sanatos la 35 ani. Mama mea si mama iubitului meu se viseaza bunici, iar pe mine ma streseaza psihic. Mamei mele i-am zis ca nu o sa fac niciodata un copil. Asta cand aveam 15 ani. Inca spera ca acea afirmatie a fost o copilarie din partea mea.  
Cred ca am o relatie ciudata cu ideea de maternitate. Intr-un anume fel, intr-un univers paralel am si eu momente cand ma gandesc cum ar fi sa am un copil, cum as avea grija de el, cum i-as insufla diferite valori si cum l-as educa. Doar ca ma simt coplesita de responsabilitatea unui copil. Mi se pare ca lumea se duce la vale, ca planeta nu o ia in directia buna. Cumva m-as simti vinovata sa aduc pe lume un copil in mocirla in care ne scaldam. Mi-e foarte frica sa nu am un copil bolnav sau cu vreun handicap, etc. Uneori zic ca nu voi face niciodata un copil, iar alteori zic ca dupa 30 ani o sa fac. Ma inspaimanta si situatia de a fi gravida, ca sa nu mai amintesc de nastere.   

Nu am nicio intrebare, voiam doar sa exprim gandurile, nu mai rezist sa le aud doar in capul meu. Totusi, as aprecia orice mesaj.

Solutia e simpla, te muti in afara unde e o alta mentalitate si iti vezi de viata in stilul tau si nu o sa te judece nimeni.

Libertatea e o iluzie frumos impachetata.

Atata timp cat traiesti in societate, trebuie sa te conformezi regulilor ei, oricat de ipocrite ar fi ele.

Daca nu o faci, innebunesti.

Desigur, exista oricand posibilitatea retragerii in munti, insa problema ta pare a fi ca doresti ca societatea sa se schimbe, nicidecum sa ii intorci spatele.

Pe de alta parte, ca sa parafrazez ceva citit candva: oamenii se chinuiesc singuri doar pentru ca au prea mult timp liber si nu sunt obositi.

Cand o sa pici din picioare de la job si copiii o sa iti urle de foame, crede-ma ca dispar subit orice dileme existentiale si vizezi ca dormi.

Ce varsta ai, de curiozitate? Pari tanara.

Tu chiar crezi povestea aia cu totul e posibil, doar sa vrei?

Ma alea sunt minciuni de marketing, viata e o lupta continua!

Edited by Courage, 22 August 2021 - 00:09.

Fugi in lume, oriunde poti !
Nu trebuie sa te gandesti la copii, la casatorie, la job. Esti libera sa traiesti asa cum iti doresti.

Edited by pasilla, 22 August 2021 - 00:10.

Ce scoala/facultate ai terminat? Ai facut acea specializare la presiunea parintilor sau a prietenilor? Sau pentru ca "asa era la moda"? Conteaza foarte mult sa faci o munca pe placul tau. Daca gasesti un job care sa-ti placa, multe probbleme se pot rezolva de la sine. Dar daca pleci cu ideea ca seful tau e un cretin si colegii tai niste lingai, n-ai facut nimic Nu trebuie sa-ti pese de ce zic ceilalti, iar daca te da afara, ai toata viata inainte sa-ti gasesti alt job.

PS Cred ca emigrarea nu e o solutie. Acolo te vei simti si mai straina, vei intampina si bariere lingvistive, indiferent cat de bine stii limba tarii respective. Emigrarea e o solutie doar daca esti foarte buna pe domeniul tau.

Cat despre copuil, ai un prieten? El ce zice? E doar treaba voastra daca si cand veti face un copil. Nu trebuie sa-ti pese de ce spun ceilalti, ca doar nu ti-l cresc ei...

Bine ar fi sa mergi la psihoterapie sa-ti pui un pic ordine in ganduri.
Bine ar fi sa-ti procuri informatiile despre fertilitate etc. de la un medic specialist, nu de la gura satului.

Iti trebuie un scop, trebuie sa stii ce-ti place de la viata asta ce-ai putea face si care sa-ti si faca placere.
De acolo pleci.
Daca o tai din tara, e cea mai mare prostie

Deci. Ce ti-ar placea sa faci?
Ce te bucura?

La 23 de ani , eu zic sa nu te pui pe facut copii doar pentru ca asa crezi ca trebuie. Eu am avut primul copil la 29 de ani (30 acum ) si e fucking obositor. E frumos dar si foarte obositor , asta daca iti pasa si vrei sa ii oferi conditii cat mai decente.

In legatura cu societatea ... fuck it. Traieste in bula ta. Si eu fac la fel, am bula mea in care am bagat si persoanele apropiate (sotie si copil) iar de restul putin imi pasa. Probleme lor nu sunt si ale mele. Nici site-urile de stiri nu le mai urmaresc , pentru ca nu prea vezi chestii motivante ci doar furturi, violuri, crime, accidente & shit...
Iar faptul ca maica-ta vrea sa fie bunica .... spune-i sa astepte. Ai timp si de copii, crede-ma... cum am zis si mai sus, nu e greu, dar e mega obositor

PS : sa vezi pe dincolo la ce varste fac femeile copii . Pe la 35 se apuca de ei

Draga mea, eu iti vorbesc din experienta.

La 23 de ani abia imi incepusem cariera si i-am zis viitorului sot de la a doua intalnire ca eu vreau doi copii si casa mare, ca urasc viata de la bloc.

Si da, am inceput ca angajata, si e o lumea a barbatilor, condusa de femei, deci mojiciile sunt la ordinea zile, dar doar daca le permiti.

Cand esti buna in ceea ce faci, prea putini isi permit sa se traga de sireturi cu tine.

Stiu avocati care mor de foame si manichiuriste ce fac 2000 eur/luna.

Am gresit putin la calcule. Am trei copii, nu doi - cat planuisem initial.

1. Nimeni, niciodata nu e pregatita pentru copii. Nu e o reteta, iar un copil (o minune), este adesea pentru mame in special, un supliciu fizic.
La primul copil eram asa de obosita, incat deliram ca soacra vrea sa imi fure copilul, dar ea il lua de langa mine doar ca sa am putina odihna.
Innebunisem de la depravarea de somn timp de cateva luni.

2. Organismul imbatraneste, iar daca la primii doi am avut rabdare, am incercat sa fiu o mama ca la carte, la 40 de ani crede-ma ca nu mai ai nici timp, nici rabdare si nici putere.
Cateodata plang ca nu mai pot fi o mama buna, imi vine sa il arunc pe urlator pe geam si imi vine sa il intorc invers si sa ii invinetesc fundul ca in desene animate.
Nici la WC nu te poti duce fara el agatat, iar cand in sfarsit a adormit, realizezi ca munca ta abia incepe, ca mai ai o casa, o familie si o afacere de care sa ai grija si plangi. Plangi putin, apoi iti stergi lacrimile, te ridici si mergi la treaba.

3. Presiune sociala sau nu, treburile se fac la timpul lor.
Orice iesire din tipare aduce riscuri, pe care le accepti sau nu.
Statistica nu minte. Odata cu inaintarea in varsta e mai greu sa ramai insarcinata si creste riscul malformatiilor.

4. Filmele americane vand imaginea libertatii futaiului pana pe la 40 de ani, cand prinzi un fraier si cu ultimul ovul faci un plod.
In Romania, peste 30 de ani GREU mai gasesti barbati liberi de varsta ta.  Cei liberi sunt divortati sau nebuni.
Am destule cunostinte care au copilarit prea mult si acum se uita acru in baruri la "curvele alea tinere", sperand sa gaseasca un prost pentru polenizare.

Cum iti asterni, asa dormi, dar intr-adevar, uitandu-ma in spate am dubii daca nu era mai bine sa emigrez cand eram mai tanara.

Corect! (fara dubiile, de emigrare..!)

Edited by arisel, 22 August 2021 - 01:14.

Asa e, lumea e de rahat de multe ori. De aceea creeaza-ti lumea ta! De confort! Casa poate fi lumea ta, zona in care sa te reincarci pozitiv. Trebuie sa gasesti acolo tot ce-ti place.
Nu poti schimba lumea dar poti sa te aperi!
Un copil poate fi o solutie. Care insa te duce intr-o alta lume. Diferita. Nu neaparat mai grea. Important e sa fii impacata sufleteste.

PS Nu vad pe-aici nici o doamna postand..

 Ger0nimo, on 22 august 2021 - 01:17, said:

Te vei lumina....in timp

 Ger0nimo, on 22 august 2021 - 01:17, said:

Uite-o, deasupra mea, la postarea  #9..! Si 99 la suta cam are dreptate...!

Edited by arisel, 22 August 2021 - 01:31.

 pasilla, on 22 august 2021 - 01:25, said:

Nu stiu cine a decis imposibilitatea editarii pentru cei ca mine, care au putine postari. Nu pot sa corectez nimic. As fi sters ultima propozitie.

Ramane valabila postarea de la #12

Edited by pasilla, 22 August 2021 - 01:33.

Stai liniștită, 23 e mult prea devreme, 30-35 e ok. Bărbați găsești la orice vârstă, mai în vârstă, cu job mai nașpa, mai urâți etc.

Edited by SpeedDemon, 22 August 2021 - 01:36.

Desi nu sunt in masura sa dau sfaturi , cred ca ai tot timpul din lume sa experimentezi si sa te bucuri si de viata .
Ai grija de sanatatea ta fizica si mentala pentru ca o data pierdute , nu le mai poti recupera .

 SpeedDemon, on 22 august 2021 - 01:35, said:

Avem si exemple celebre prin Franta, SUA, Romania.....