sarcom

dupa 1 an de investigatii (rmn coloana, ct pelvis, urografii, ecografii) si tratamente pentru discopatie, am reusit in sfarsit sa aflu un diagnostic care m-a prabusit psihic - angiosarcom
nu este vorba ca nu accept sau alte probleme psihice, dar efectic plang zilnic
la gandul ca nu o sa pot duce tratamentul, ca  ce o sa fac daca voi avea recidiva etc
trec si prin agonia de asteptare a rezultatului imunohistochimic care va da verdictul stadiului
a mai tracut cineva prin asa ceva?

Unul dintre copii mei a avut cancer, a fost operat acum 5 ani. Nu angiosarcom, a avut o tumora maligna cu localizare pulmonara. Am trecut prin iad si am facut greseala (sau efectiv nu am avut timp si de asta) de a nu apela la ajutor de specialitate, un psiholog bun poate ajuta enorm (copilul a primit sprijin si a suportat mai bine operatia si tratamentul). Desi medicii ne priveau cu mila si nu ni s-au dat prea multe sperante (operatia fiind si ea extraordinar de dificila), pana la urma totul a fost bine. A fost memorabil discursul unui medic (nu roman, ai nostri parca nu au invatat cum sa protejeze pacientul si apartinatorii de efectele psihologice devastatoare ale unei astfel de vesti), care ne-a spus ca nu exista cancere 100% letale, exista tot timpul o speranta, si trebuie urmat tratamentul cu incredere si optimism, el credea ca asta ajuta foarte mult.
Iarasi, ce incerc sa spun, nu ezita niciun moment sa apelezi la ajutor, vorbeste cu un psiholog si incearca sa te concentrezi nu pe tratament si pe efectele adverse ale acestuia, ci pe efectele curative pe care le urmaresti. Ignora opiniile negative si pronosticurile rele, axeaza-te pe faptul ca exista un procent, mai mare sau mai mic de oameni, care suporta tratamentul si supravietuiesc. Odata ce oncologul si echipa vor propune un protocol de tratament si de verificare dupa acesta, ia lucrurile pe rand, nu te gandi la recidive cand nu este cazul, traieste in prezent si incearca sa faci lucrurile care-ti produc satisfactie si placere. Este un moment ingrozitor de dificil, in special perioada asta, in care nu stii exact stadiul si variantele de tratament, asa ca, in special acum, ai nevoie de sprijin.

1. Locatia?
2. examenul imunohostochmic nu face stadializarea!
3 ai facut deja operatia?

Când e vorba de sănătate, indiferent că e vorba de vindecare sau doar prevenire/ păstrarea sănătății, contează sursa de informare, calitatea informațiilor oferite.

Ca să dau un ex, văd pe un alt subiect de-al tău că folosești Omez și Arcoxia. Amândouă subminează mecanisme critice pentru funcționarea organismului.
Pe scurt, inhibitoarele de pompă de protoni cum este și Omez, inhibă digestia proteinelor, absorbția magneziului și a vit B, ecologia tractului digestiv samd.
Sau AINS - Arcoxia, aspirina, subminează funcția mitocondrială, deci intervin chiar de la nivelul zero, al celulei.
Ca idee de principiu, m-aș focaliza pe soluții care oferă sănătate, nu medicamente care inevitabil atrag efecte secundare în cascadă.

Concret, iată ce poate face Fucoidan pentru sarcom uterin:
The Effect of Fucoidan, a Potential New, Natural, Anti-Neoplastic Agent on Uterine Sarcomas and Carcinosarcoma Cell Lines: ENITEC Collaborative Study
Sau iată doar o relatare anecdotică despre efectul fucoidanului pentru sarcom al piciorului.
Vitamina C pentru sarcom
Adică fucoidanul activează mecanismele native de autovindecare, articolul ăsta e un rezumat destul de bun.
What Does Fucoidan Do for The Body?

Eu personal am folosit enzime care cresc aciditatea gastrică și fucoidan, și de fiecare dată am observat progrese neașteptate în funcționarea rinichilor.
Există deci autovindecare, doar să permiți organismului să se vindece.

Imi pare rau sa aud asa ceva, Iti tin pumnii. Curaj si noroc!

 richi_e, on 18 iulie 2021 - 18:21, said:

1. coapsa dreata, partea interna
2. dar ce face?si stadializarea cine o face? oncologul?
3. am facut doar biopsia
din ce a spus profesorul, urmeaza radioterapie si din nou operatie

Todikamp ?

stadializarea presupune mai multe..
in fine- daca nu e nevoie de chimio, raioterapia nu pune probleme de suportabilitate!
desi probabil o sa fie nevoie si de chimio. care e destul de naspa, dar depinde foarte mult de persoana!
abia apoi operatia.
nu e usor, dar sansele sunt reale!
trecerea prin tratament e dura, dar cu vointa si lupta, se trece peste!

Ai avut sau ai si febra?
Oboseli, transpiratii?

Boala a pornit de la cazatura aia sau de la altceva vreo infectie in corp sau covid?

sanatate

 richi_e, on 18 iulie 2021 - 20:41, said:

asa a spus si profesorul, ca doar o sa se inroseasca putin pielea si sa trecem la lupta
dar oncologul, a spus ca s-ar putea sa fie nevoie de o combinatie radio-chimio
sper sa nu o iau razna pana atunci

 pisoiu_22, on 18 iulie 2021 - 22:05, said:

nu am febra, transpiratii etc, testul covid l-am facut la internare (negativ)
poate sa iau in considerare o infectie in fesa dreapta, acum 10-15 ani,
aveam un mega abces care s-a rezolvat cu bisturiul pe viu - am urlat ca un animal injunghiat, jumate eram pe podea si jumate in pat

 carolinaherera, on 18 iulie 2021 - 16:24, said:

Eu, acum 11 ani, cancer de colon, stagiul 2B.
Am..aflat vestea într-o sâmbătă, în urma unei investigații de rutina (la cerere). Luni dupamiaza deja "donasem" jumatate  din colon. Am trecut prin toate stagiile psihice asociate...  și prin 6 luni de  chimio ... Cea mai grea parte a fost sa ii explic pustiului meu de 5 ani la vremea respectiva de ce nu sunt acasa.

Uite ca după 11 ani plini încă mai enervez lumea pe softpedia... fără recidive, recuperat 100%.

Capul sus. Nu pierde speranța.

Edited by ro_explorer, 19 July 2021 - 19:48.

 ro_explorer, on 19 iulie 2021 - 19:48, said:

Doaaamneeee, ce ma bucur pentru tine !!
Sper sa fie si la mine un stadiu 2!
iti dai seama daca nu te duceai sa faci investigatia??...
spune-mi, te rog, cum ai reusit sa duci chimio! ai avut efecte adverse? ce ai mancat? ai slabit? te-ai ingrasat?
ai avut concediu medical?

Edited by carolinaherera, 19 July 2021 - 21:45.

 carolinaherera, on 19 iulie 2021 - 21:43, said:

Chimio este suportat de fiecare in parte in functie de sensibilitatile proprii si tipul de tratament. In cazul meu dupa 6 luni aveam venele de la ambele maini "arse" ... incepusera sa imi puna branula intre falange. Aratam ca un junkie din ala cum vezi in filme, cu venele ciuruite.

Inca o data, ce urmeaza este specific cazului meu si in mod cert nu se aplica la tine. Ca efecte secundare la mine a fost distrugerea partiala a melaminei terminatiilor nervoase periferice, manivestate prin ultra-mega sensibilitate la cald si rece. Daca luam o bere din frigider aveam impresia ca ma arde, la propriu. Am ramas si cu sechele pe tema asta (caci nervii nu se mai reconstruiesc) asadar si acum am probleme de suportat cald/rece tactil cu degetele (dar mult mai bine ca atunci, oricum .. e suportabil).
Am avut concediu medical imediat dupa chirurgie dar in timpul chimio nu am avut nevoie caci eram perfect capabil sa imi fac treaba.

Multa multa bafta si nu iti pierde speranta. Iti tin pumnii. Cancerul e boala secolului si chiar daca nu e curabil este de foarte multe ori tratabil. S-au facut progrese mari in directia asta.

Doamne ajuta!

Eu am peste 13 ani de cand m-am operat pe colon. Am urmat 6 luni de chimio, 8 luni cu o punga din aia lipita pe burta. Pot sa confirm ce spune ro-explorer, chimioterapia nu e perceputa de toti la fel, depinde mult de categoria de medicament pe care o primesti. Eu luam o combinatie timp de 2 saptamani parca, dupa care o saptamana pauza. Efecte secundare destule, cu diaree, pofte de mancare destul de ciudate, crampe musculare, sensibilitate la frig (mi se facea greata la o simpla adiere de vant, dar n-am vomat niciodata, era doar o contractie musculara). Nici vorba sa beau ceva rece, totul cald sau cel mult la temperatura camerei. Dupa tratament, cam 3-4 luni nu simteam cu extremitatile, de exemplu cautam cheile prin buzunar si nu stiam daca le-am apucat sau nu.

Cat am stat pe la tratament am vazut tot felul de alte tratamente si cred ca al meu era lejer comparat cu altii. La mine tratamentul consta in o perfuzie care ma cam dadea gata + pastile timp de 2 saptamani. Eu unul nu mi-am pierdut parul, puteam manca bine, luam concediu medical doar 3-4 zile, dupa ce faceam perfuzia aia. Asta cu concediul medical e riscanta deoarece imunitatea ti se duce cu fiecare sesiune de tratament si daca prindeam ceva boala atunci, as fi scapat mai greu de ea. Nu te poti opera, nu se recomanda mersul la stomatolog, cat timp faci chimio. Daca vrei asa ceva, trebuie intrerupt tratamentul si reluat de la 0, de-aia am preferat sa raman cu punga aia pe burta mai mult decat a fost nevoie, ca sa nu intrerup chimio.

Starea psihica mi s-a parut extrem de importanta, eu ieseam cu prietenii, ma plimbam zilnic pentru miscare, imi vedeam de viata aproape ca si inainte, n-am luat in calcul niciodata o "alternativa negativa".

Iti doresc succes in recuperare si sa-ti pastrezi optimismul pe perioada tratamentului.

multumesc pentru incurajare si impartasirea experientei!
mi-a mai trecut din deprimare, toata lumea spune ca n-are cum sa fie stadiu avansat,
sper din toata inima sa se adevereasca!
tineti-mi pumnii!

Cum mai ești?    
Să nu îți faci griji pe tema chimioterapiei,  o vei suporta, nu-i chiar atât de grea pe cât se spune.  Nu este ușoară,  dar voința de a trăi îți dă puterea să o duci pe picioare.

as putea spune ca mi-a gresit tratamentul - dupa prima runda chimio, am ajuns in spital
cu diagnosticul de colita medicamentoasa
asa ca am stat 1 saptamana numai cu perfuzii, internata la gastro
oncoloaga a zis ca o sa schimbe schema (ma intreb in ce sectie o sa mai ajung)
prima runda a constat in 3 zile de perfuzii cu doxirubicina si nu mai stiu ce
prima zi splendida, ca reactie a fost o stare de beatitudine
a 2-a zi la fel, matoleala
a 3-a zi colita care m-a rupt in doua