Nu te poti ruga oriunde si oricum

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 21:56, said:

Eu nu compar pe nimeni cu nimeni, spun doar ca matale minti atunci cand sustii ca o rugaciune bine facuta nu se poate face oriunde.
Am adus si argumente in sensul asta..
Daca vrei sa te adresezi doar celor pe care-i consideri matale pacatosi, fa-o de la inceput, nu universaliza niste prostii!

 daniMMM, on 09 iulie 2021 - 22:02, said:

Ba in paleocortex. Biserica este doar antena, receptorul este paleocortexul tau.

aici este vorba de deturnarea sensului cuvantului "biserica". cine s-a ocupat cu asta , poate ne explica initiatorul topicului
asa cum chiar el citeaza, in acceptiunea  nou testamentara , biserica este adunarea credinciosilor si nu cladirea .
este una din diferentele majore crestinism vs. iudaism . Iudaismul pe vremea templului lui Solomon obliga la practici foarte ritualizate inclusiv jertfe etc. , insa forma luase locul fondului. exact ca in zilele noastre la .. spuneti voi la cine
de aia avem nevoie de oameni crediciosi si nu de catedrale megalomaniace.
daca nu sunteti convinsi, cititi predica Mantutorului pe tema "cum sa te rogi" .
hint: incepe cu "inchide-te in camaruta ta "

Edited by LeoT, 09 July 2021 - 22:11.

 Fluk3, on 09 iulie 2021 - 22:04, said:

Acest lucru este scris de nenumarate ori in Scriptura. Altminteri, daca te puteai ruga oriunde si oricum, de ce l-ar mai fi pus Dumnezeu pe Moise sa faca un cort si Chivotul?

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 20:59, said:

Aici ai dat cu batul in balta.

 argonaut, on 09 iulie 2021 - 22:04, said:

Chiar dumneata ai scris ”o rugaciune bine facuta”. Dar se pare ca nu stii ce inseamna ”bine facuta”. De exemplu, o cina ” bine facuta” include si o servire ireprosabila, in nici un caz pe un colt de masa sau pe buda.

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 22:05, said:

Poate al tău, al meu merge bine.

 LeoT, on 09 iulie 2021 - 22:06, said:

Exact: ”inchide-te in camaruta ta” presupune sa ai o camaruta special conceputa pentru rugaciune. Dar care sa nu fie doar a ta, pentru ca trebuie sa fie ”doi sau trei adunati in Numele Meu”.
Ca ”familia” este facuta din membrii familiei, dar presupune automat si un loc de locuit, altminteri familia devine doar un grup de boschetari. Trebuie sa ai macar un cort in care sa locuiasca toti, pentru ca sa te poti numi ”familie”.

 Bursul, on 09 iulie 2021 - 22:08, said:

Parerea dumitale.

 daniMMM, on 09 iulie 2021 - 22:10, said:

Poti sa fii si schiop, la fel te vei lauda.

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 22:08, said:

Iar dumneata ai spus:

Quote

ceea ce, avand in vedere argumentele aduse de mine, este o minciuna, chiar sfruntata.

Niciunde n-ai pomenit de o rugaciune bine facuta, daca reiei si citesti textul introductiv.

Iacata ce inseamna o rugaciune bine facuta, poate te mai acomodezi cu termenii, ca te vad doar pus pe harta:

Cum trebuie făcută rugăciunea ca să fie bine primită de Dumnezeu?

Rugăciunea noastră ca să fie bine primită de Dumnezeu trebuie:
Să fie făcută în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică să cerem ce vrea şi El. Că zice: „Adevărat, adevărat grăiesc vouă: orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, vă da vouă" (Ioan 16, 23). Şi Mântuitorul vrea tot ce sporeşte mărirea Tatălui şi mântuirea sufletelor noastre. Deci cine cere acestea se roagă în numele lui Iisus Hristos. Prin Rugăciunea domnească cerem numai ce vrea Hristos, şi, cum El însuşi este Acela Care ne-a dat această rugăciune, când rostim Tatăl nostru înseamnă că ne rugăm în numele lui Iisus Hristos. Dacă cerem însă bogăţie, pieirea vrăjmaşului, câştig la jocurile de noroc, slavă deşartă, - adică «dacă cerem ce este primejdios sufletului, nu ne rugăm în numele lui Iisus Hristos»[16].
«Să ne rugăm cu mintea întreagă şi cu evlavie» , adică rugându-ne, să ne gândim numai la Dumnezeu. Rugăciunea făcută cu mintea întreagă înseamnă gând neîmpărţit, cuget nerisipit în timpul cât facem rugăciunea. Dacă rugăciunea este «vorbirea minţii cu Dumnezeu» , atunci se cuvine ca la rugăciune să ne adunăm toată luarea aminte; tot gândul nostru să-l îndreptăm numai la Dumnezeu; se cuvine să lepădăm din minte toată grija cea lumească şi să cugetăm numai la Dumnezeu. Deci să nu cinstim pe Dumnezeu numai cu buzele, iar gândul să se împrăştie departe. Căci cine se roagă cu nepăsare ori cu mintea împrăştiată nu are nici un folos de rugăciune. «Cum puteţi pretinde ca Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea voastră, dacă voi înşivă nu luaţi aminte la rugăciune?» . Cine se roagă rău şi totuşi nădăjduieşte să fie auzit se aseamană cu cel ce seamănă neghină şi vrea să secere grâu curat. Cu toate acestea, să nu socotiţi rugăciunea rău făcută atunci când nu încercaţi o mişcare deosebită a inimii; adică nu simţiţi în timpul rugăciunii o mângâiere deosebită şi o bucurie peste fire. O asemenea simţire este un dar deosebit, la care nu toţi pot ajunge. Tot astfel nu trebuie socotită rugăciunea rea uscăciunea ce se simte uneori, fiindcă aceasta este o ispită, o neplăcere, un necaz; iar cel ce rabdă necazurile cu bărbăţie şi cu îndrăzneală va ajunge la bucurie[17].
Rugăciunea făcută cu evlavie cere o oarecare pregătire, o supraveghere a simţurilor şi o ţinută potrivită a trupului. «Trebuincioasă este pentru noi cuvenită pregătire, când vrem să facem rugăciunea» . „Mai înainte de a făgădui (a te ruga), pregăteşte-te şi nu fii ca omul ce ispiteşte pe Dumnezeu" (Int. Sir. 18, 23). Dacă Moise, cerind să se apropie de rugul cel aprins, n-a putut să se apropie de el până ce nu şi-a dezlegat şi lepădat încălţămintea (Ies. 8, 5), «de ce să nu te dezlegi şi tu, - zice Evagrie Monahul -, de orice cuget pătimaş, dacă vrei să vezi pe Cel mai presus de fire şi înţelegere şi să vorbeşti cu El?» . Adică, înainte de rugăciune pregăteşte-te: «Stai puţin, în tăcere, până ce se vor linişti toate simţurile tale şi apoi faci trei închinăciuni până la pământ şi aşa începe rugăciunea» . Cu alte cuvinte, înainte de a începe rugăciunea, alungă toate grijile din inimă, din această biserică a rugăciunii, aşa după cum Hristos a alungat pe negustori din templu (Luca 19, 45). Lasă pentru un sfert de oră necazul tău în grija Părintelui ceresc, că El ţi-l va uşura, ori poate chiar îl va înlătura cu totul: «Aşadar, să-I lăsăm Lui toate cele ce ne privesc, şi ne va fi bine. Căci Cel ce e bun e negreşit Dătătorul darurilor bune»[18].
La rugăciune se cuvine să ne supraveghem ochii şi să nu privim la dreapta şi la stânga. Mântuitorul zice: „Când te rogi, intră în camara ta şi, închizând uşa ta, roaga-te" (Matei 6, 6). Cămara e inima, iar simţurile sunt poartă; deci ele trebuie bine zăvorâte, ca prin ele vine sminteala în timpul rugăciunii.
În sfârşit, la rugăciune să ne ferim de orice ţinută nepotrivită cu această sfânta lucrare. Negreşit, un bolnav sau un om prea obosit poate sta cum îi vine mai la îndemână, dar cine e sănătos şi odihnit să ia aminte, să stea cu cuviinţă. E bine să facem rugăciunea în pieioare, dacă cumva în genunchi suntem atraşi la somn - nevoie care bântuia şi pe Părinţii din pustie . Cei cu multă încercare într-ale rugăciunii ne sfătuiesc îndeosebi la rugăciunea în picioare, însoţită de metanii dese.
Rugăciunea să fie făcută cu stăruinţă; adică să nu slăbim în rugăciune, chiar dacă nu suntem auziţi curând. «Dacă nu ai primit încă darul rugăciunii sau al cântării de psalmi, stăruie cu putere şi-l vei primi; prin urmare nu te descuraja, dacă nu l-ai primit» . Să facem cum fac copiii, care nu contenesc din strigat până ce nu dobândesc ce doresc. «Oamenii se supără când sunt grămădiţi cu cereri, Dumnezeu însă iubeşte pe cel ce stăruieşte» , precum însuşi spune în pilda judecătorului nedrept care, supărat de stăruinţa femeii care-i cerea dreptate, până la urmă n-a avut încotro şi, ca să scape de ea, i-a făcut dreptate (Luca 18, 2-7). «Aşadar, îndrăzneşte, stăruind încordat în sfânta rugăciune», ne spune un Părinte din pustie[19]. Dumnezeu pune adesea la grea încercare statornicia rugătorului, cum de pildă a pus Iisus pe femeia cananeeancă (Matei 15, 23-28). El întâi S-a arătat neînduplecat, ea însă, nedescurajându-se, până la urmă şi-a văzut rugăciunea împlinită. Tot în felul acesta s-au petrecut lucrurile şi cu orbul din Ierihon. Lumea îl silea să tacă, dar el, dimpotrivă, striga şi mai tare; şi Iisus l-a tămăduit (Luca 18, 35-39). Evreii din Betulia, auzind că Holofern s-a pornit cu război împotriva cetăţii lor, au alergat la rugăciune şi nu au slăbit cu cererile lor până ce Dumnezeu nu i-a scăpat de vrăjmaşi prin mâna Iuditei (Iudit 7 şi 8).
Rugăciunea să fie făcută cu inimă curată, adică liberă de păcatul de moarte, sau cel puţin cuprinsă de dorinţa cinstită de pocăinţă. Inima curată înseamnă a fi liber nu numai de orice legătură păcătoasă, ci şi de orice dragoste pentru tot ce nu e plăcut lui Dumnezeu. Cel ce nu are inima curată nu are destulă putere să-şi ridice gândul la Dumnezeu; pentru ca îndată ce începe să se roage îi năvălesc în gând închipuirile păcătoase şi «cumplitele aduceri aminte» şi îi încătuşează mintea de pământ... „Ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă..." (Ioan 9, 31), fiindcă este drept a înlătura de la bunătăţile dumnezeieşti pe cel ce nu se supune voii Sale. Dar şi un păcătos poate nădăjdui să fie auzit de Dumnezeu, dacă se căieşte cu tot dinadinsul de greşelile sale (Luca 18, 13).
Rugăciunea să fie făcută supunându-ne voii lui Dumnezeu, adică să lăsăm în grija Lui împlinirea rugăciunilor noastre. Aşa S-a rugat Mântuitorul în grădina Măslinilor: „Nu voia Mea, ci voia Ta să fie" (Luca 22, 42), aşa cere să ne rugăm noi în Rugăciunea Domnească: „Facă-se voia Ta" (Matei 6, 10). Dumnezeu ştie mai bine ce ne este de folos; de aceea să lăsăm în grija Lui împlinirea cererii noastre. «De multe ori, rugându-mă, zice Evagrie Monahul, am cerut să mi se împlinească ce am socotit eu că e bine şi am stăruit în cererea mea, silind fără judecată voia lui Dumnezeu; nu am lăsat Lui să rânduiască ce ştie El că este de folos. Iar primind, m-am întristat foarte pe urmă, fiindcă nu am cerut să se facă mai bine voia lui Dumnezeu. Ca lucrul nu mi-a ieşit aşa cum credeam»[20].
Rugăciunea să fie făcută cu umilinţă, cu zdrobirea inimii : cu o lăuntrică încredinţare de slăbiciunea şi de nevrednicia noastră. Proorocul David este unul dintre cei ce au primit daruri mari de la Dumnezeu; şi el făcuse fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu şi, cu toate acestea, îl aflăm grăind: „... Fiinţa mea este ca o nimica înaintea Ta" (Ps. 38, 7). Într-o asemenea stare sufletească să ne înfăţişăm lui Dumnezeu la rugăciune şi să cerem numai de la bunătatea Lui darurile ce El ar binevoi să ni le dea; să nu aşteptăm nimic altceva decât ce va vrea să dea îndurarea Lui. Să ne rugăm cu acelaşi simt de smerenie ca al proorocului împărat David, pentru că de El atârnă în mare parte puterea rugăciunii: „Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii", zice Înţeleptul Sirah (35, 18). Rugăciunea vameşului şi a sutaşului sunt pline de smerenie, iar Daniil s-a rugat tot cu o astfel de umilinţă, zicând: „... Că nu pentru faptele noastre drepte aducem înaintea Ta rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru milele Tale cele mari" (Dan. 9, 18). De altfel, rugăciunea, ea însăşi, este o lucrare de umilinţă, pentru că prin ea ne dăm seama în ce măsură avem nevoie de Stăpânul cerului şi al pământului.
Rugăciunea să fie făcută cu încredere fiască; cu neclintită încredinţare că Dumnezeu, întru îndurarea Lui, ne va asculta dacă Îi vom cere bunătăţi care să slujească slavei Sale şi mântuirii sufletelor noastre. Încrederea fiască în Dumnezeu este din partea noastra o datorie, asupra căreia Dumnezeiescul Învăţător binevoieşte să ne atragă luarea-aminte când ne povăţuieşte, în Rugăciunea Domnească, să socotim pe Dumnezeu sub duioasa însuşire de Tată. Mântuitorul a avut grija pe de o parte să ne încredinţeze, prin învăţături limpezi şi prin pilde lămuritoare, despre însuşirea de Părinte milostiv a lui Dumnezeu; iar pe de alta parte, să ne arate că cele mai multe dintre vindecările minunate, pe care le-a făcut El, se datoresc încrederii celor lecuiţi. Încrederea este răsplătită cu prisosinţă (Evr. 10, 35). „Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi Primi" (Matei 21, 22). Rugăciunea sutaşului Cornelie (Fapte 10, 2) este pildă, de rugăciune cu încredere. Cine însă se îndoieşte, cine nu are încredere nu va primi nimic (Iacov 1, 6). Dar încrederea nu este potrivnică smereniei, ci dimpotrivă e soata ei de totdeauna; pentru că fără de încredere, smerenia este făţărnicie; şi încrederea fără smerenie este îndrăzneală neîngăduită.

Edited by argonaut, 09 July 2021 - 22:17.

formularea "camaruta ta" e foarte clara iar Mantuitorul nu mentioneaza vreo camera "speciala" pentru rugaciune, nu are rost sa vii cu interpretarile tale.
textul nou testamentar e foarte clar in multe privinte, asta daca il citesti prin propriul efort si nu il asculti cantat de cineva , pentru ca nu e libret de opereta.

Edited by LeoT, 09 July 2021 - 22:18.

 argonaut, on 09 iulie 2021 - 22:15, said:

O conditie a rugaciunii, pe care n-ai  insirat-o d-ta aici, este sa faci parte din biserica. Altminteri, daca n-ai face parte, nici nu te-ar interesa ce spune un calugar despre rugaciune. Iar sa faci parte din biserica inseamna sa apartii efectiv de o biserica.

Edited by argonaut, 09 July 2021 - 22:42.

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 21:17, said:

Mai bine transformi biserica in bodega si catedrala neamului prost in mall.

 LeoT, on 09 iulie 2021 - 22:15, said:

Formularea ar fi foarte clara daca biblia ne-ar marturisi ca, la rugaciune, primii crestini se duceau fiecare in camaruta lui. Dar ei se adunau doar in Templu sau in case de rugaciune. Nu statea nimeni in vreo camaruta. Si chiar Hristos marturiseste ca nu va fi gasit ”in camarute ascunse”.

 pufonel, on 09 iulie 2021 - 22:30, said:

Au mai incercat unii si chiar au facut-o, dar n-au sfarsit bine. Asa ca, cei ce au venit dupa ei, au invatat apoi  sa se teama de Dumnezeu.

ma dorele,tu pufai rau de tot,care crestini merg la templu?

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 22:39, said:

Cine, Iliescu cel liber-cugetător? Ala e asa temator de Dzeu, ca a scapat nejudecat dupa 31 de ani

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 22:28, said:

Dorele, aveam impresia ca esti mai tare in argumente si poti sa-ti sustii afirmatiile, m-am inselat.
Probabil ca asa cum exista falsi profeti exista si falsi propavaduitori, matale incadrandu-te la categoria asta.

Nietzsche a statutat: "Vizionarul se minte singur, mincinoșii îi mint pe ceilalți" - ti se potriveste ca o manusa

Dupa vreo 3 sticle de vin,incep sa vorbesc singur,ca si cand cand am fi 2 sau 3 persoane la masa. Asta se pune?!
Ma rog sa prefaca cineva apa in vin.

 Dorel666, on 09 iulie 2021 - 22:06, said:

Cortul si chivotul sunt simbolice. Biserica ar trebui sa fie la fel doar ca noi fiind atat de inradacinati in realitatea fizica intelegem templu ca fiind o cladire in care sade cel sfant...

 newusername123, on 09 iulie 2021 - 23:20, said:

DUpa 3 sticle ar treubi sa ai pe langa tine un smecher sau Schmecker ca sa nu-ti dea cineva apa si sa crezi ca-i vin.