Moralitatea si constrangerile sociale in interbelic

Se da urmatoarea poveste de familie (nimeni dintre protagonisti nu mai e in viata eu spune ce mi s-a povestit)

!928: el si ea necasatoriti in acte au o fiica - se casatoresc dupa 2 ani si legalizeaza fata - e un inscris pe certificatul ei de nastere. Povestile despre ea spun ca era o fata sensibila si educata, parintii mici intreprinzatori (aveau un atelier) si ea facuse pension. Totusi - pleci cu un tip fara casatorie nimic, faci copil cu el... lumea ce spunea atunci?
Peste inca 2 ani mai au o fiica dar ea moare la nastere. Omu' ramas vaduv trimite copilul la bunici - si el isi gaseste alta draguta, refugiata din Basarabia. Nu se ia nici cu asta, dupa un timp o cunoaste pe sora ei(tot refugiata divortata insa) - si sta si cu ea vreo 5 ani pana sa se cunune. Cu ea insa nu mai are alti copii.
Se plange insa prin anii 50 ca "2 neveste am avut si eu si niciuna n-a fost fata mare". Boon, dar bine ma baiete tu cand ai vazut ca prima vine si traieste cu tine nemaritata ce te asteptai sa fie? Na, numa' zic si eu - inteleg iubire si hormoni, dar presupun ca atunci era un stigmat urias pt o fata nemaritata si catolica sa fuga in lume cu un barbat, ba sa faca si copil cu el.
Ciudat este ca parintii ei au crescut copilul la moartea ei - in timp ce tatal se uita dupa altele, muncea - na, nu stiu exact ce facea. Nu au considerat ca i-a dezonorat sau... mai stiu eu ce.
Plus ca a avut o educatie destul de buna, nu era vreo servitoare sa fuga cu patronul - el era mai sarac decat tipa 1.

Este o poveste tipica pt acei ani? Se privea casatoria atat de lejer atunci? Era el un exemplu de don juan? Eram curioasa.

Din istorisire nu se înţelege prea bine cronologia evenimentelor.
Ar fi mai util să postezi ceva de genul următor:

1928: evenimentul X
1943: evenimentul Y
194x: evenimentul Z

Cronologia e estimativa, eu ma miram de modul cum vedea societatea de atunci povestea lor

1928: nastere fiica, parintii necasatoriti
1930: se casatoresc parintii- fata are 2 ani
1932: moare sotia 1, sotul trimite fata la parintii sotiei decedate unde sta vreo 5-6 ani
1936(estimat): cunoaste pe draguta 1
dupa ceva luni o cunoaste pe draguta 2 - viitoare sotie 2
1940: se casatoreste cu sotia 2

Nu stiu cat de importanta e cronologia - pe mine m-a socat faptul ca o fata cu oarecare educatie si stare materiala (fratele sotiei 1 devine avocat) pleaca aiurea in lume cu un barbat si face copil. Eu azi m-as simti prost sa am un copil cu un tip nemaritata - avem copil, ne luam zau... stam asa? de ce?

Pe vremea aia nu prea aveai ce face ca femeie singura, decat sa te prostituezi.
Studiaza https://ro.wikipedia...ul_Ăźn_RomĂąnia

pe timpu regelui Bucurestiu era un bordel total.

Nu stiu ce găsești asa extraordinar ... adolescenta a fost și este in continuare o perioada confuza ... deciziile fiind luate preponderent emotional si nu rational.
Fenomenul fetelor de familie buna care fug in lume dupa feti frumosi nu era deloc neobișnuit ... cu o sută de ani înainte de evenimentele descrise de tine au existat cazuri de fice de boieri care au fugit cu rromi robi ... etc.
Societatea ca si acum condamna derapajele de la moralitate dar ... in acelasi timp le si accepta ... in perioada interbelică multe dintre familiile din mediul rural debutau in mod neoficială, nunta necesita cheltuieli si era de preferat ca băiatul sa aiba armata făcută... nu era deloc simplu sa te menții cast până la peste 20 de ani.

Edited by Tarzy, 01 July 2021 - 14:38.

Si ce legatura are povestea asta de carciuma cu istoria romanilor,adica aria unde ai postat?

adisz, on 01 iulie 2021 - 14:41, said:

Vroiam sa intreb pe cei cu cunostinte de istorie care era viziunea societatii in general fata de casatorie si familie. E usor sa zica fiecare ce crede - ca exemplu un coleg vb de familiile din mediul rural care nu faceau nunta. Da, dar e un alt nivel social - nu vb de cineva din mediul rural, ci de cineva cu o educatie si o bunastare materiala

cineva80, on 01 iulie 2021 - 13:33, said:

Pe vremea aia era așa în casele unde erau crescute fete cu pian în casă și aveau și situație familiile lor.

Făceau liceu, facultate și când trebuiau să se mărite erau căutați între cunoștinte un tânăr tot de familie și ca ea.

Dar  ăștia ori erau urâți ori neserioși cei frumoși.

Atunci se mai proceda așa - în gazdă era primit un tânăr ofițer din provincie, sărac dar frumos.

El ajungea să se însoare cu fata proprietarului și rămâneau să locuiască în casa aia.

Era rușine cruntă ca o tânără crescută cu pian în casă să fie cu unul mult sub nivelul ei profesional.

Nu accepta familia ei așa ceva.

Cele care făceau asta nu mai erau primite în familie și erau dezmoștenite.

Termenul - dezmoștenit - pe care l-ați auzit și în filme însemna că celălalt copil primea moștenirea familiei din timpul vieții părinților ca să nu mai aibă nici un drept cea care fugea cu altul.

Și asta s-a menținut cam până în 1970 în centrul Bucureștiului în case mai ascunse în care mai trăiau unii pe care comunismul nu i-a afectat prea mult.

Edited by -__-, 01 July 2021 - 15:12.

Mizu, on 01 iulie 2021 - 14:13, said:

Ba da - se putea casatori. Nu era femeie singura - citeste ce am scris. Avea familie, educatie zestre etc Si daca fata nu era in toate mintile sa zicem de ce parintii au acceptat copilul sa-l creasca in anii 30? Familia ei a acceptat ce a facut?

-__-, on 01 iulie 2021 - 15:06, said:

Sotul nu a fost ofiter - nu stiu ce era in 28 cand u avut copilul, dar pe urma in anii 40 a devenit un intreprinzator. Insa era clar sub nivelul ei ca bani - asa spune povestea ca a fugit cu unul sarac.

Cu ofițerii nu era deloc simplu. Că ofiter al armatei regale era necesară aprobarea superiorului ptr a te căsătorii si in nici un caz nu se aproba o căsătorie cu o fata fără zestre (metoda anticoruptie), iar zestrea nu se acordă fetelor fugite.

Tarzy, on 01 iulie 2021 - 15:15, said:

Stiam asta citisem - logodnicei ii trebuia si un fel de certificat de moralitate/buna purtare parca - totusi in cazul povestii mele nu se aplica.

cineva80, on 01 iulie 2021 - 15:11, said:

Într-o familie cum am scris eu mai sus familia ar fi acceptat să crească ei copilul ficei moarte dar fără să mai țină ei legătura cu fostul ginere.

După ce familia ar fi luat ei copilul s-a TERMINAT povestea ta cu fosta nevastă moartă, copilul ei și familia ei.


Nu mai este de acum nici o legătură între familia femeii, copilul ei și bărbatul de care spui tu.

Edited by -__-, 01 July 2021 - 15:26.

-__-, on 01 iulie 2021 - 15:19, said:

Gresit - copilul a stat vreo 5 ani cu bunicii dupa moartea mamei - adus de tata. Educata bine, iubita - dupa un timp tatal o cere inapoi si o si primeste de la bunici. Au pastrat relatiile - ginerele cu parintii nevestei 1. Bunicii si unchiul au vizitat copilul o fata si au tinut legatura cu ea toata viata ei

Edited by cineva80, 01 July 2021 - 15:30.

Buey, pe atunci ca barbat trebuia sa ai femeie de la 18 ani (cu acte sau nu, in functie de posibilitati) ca sa nu zica lumea ca stai pe laba, iar femeile trebuiau sa aiba barbat ca sa nu fie chelea curcii'n virful furcii in lume. Iar romanii au fost dintotdeauna ambivalenti, ca sa nu spun curve cu doua fețe, una zic si fac la biserica si alta in societate

Adulterul în România interbelică.

În perioada interbelică s-a perpetuat stereotipul familiei tradiționale, întemeiate pe considerente de înaltă moralitate. Era cultivat mai ales mitul femeii de la țară. În contrast cu femeia de la oraș, moralitatea femeii de la țară era de la sine înțeleasă, scrie istoricul Cristina Sircuța, în cartea ”Viața femeilor în România Interbelică”, publicată recent la editura Oscar Print.

Mărturiile sătenilor, culese cu prilejul monografiilor sociologice coordonate de Dimitrie Gusti, demonstrează că realitatea era diferită. Adulterul era prezent în viața familiilor din mediul rural, așa cum nu lipsea nici din mediul urban. Infidelitatea conjugală avea consecințe mai ales asupra femeilor. În 1927, în localitatea Nerej din județul Vrancea, ”fetei i se pune o țoală în cap la horă, dacă umblă cu un om însurat, sau dacă flăcăii află că ea trăiește cu cineva”.

În 1930, în localitatea Runcu din județul Gorj, o femeie înșelată de soțul ei își bate rivala. Aceasta din urmă primește o ”lecție” similară și de la amantul ei, care se delimitează de ea violent, în fața satului. Soția înșelată povestește că ”a hotărât să o pândească, când va fi lume destulă și să o facă de rușine. Și într-adevăr, o prinde pe stradă și erau poate și 10 oameni care au văzut. Și încă cu un par a sărit după ea și a bătut-o”.

Femeia era considerată vinovată

În cazurile de adulter se observă frecventa culpabilizare a femeii care se regăsea în această situație. Femeile care ”stricau casa cuiva”, adică adică determinau ruperea unei căsnicii erau disprețuite de comunitate, în schimb bărbații erau tratați cu mai multă indulgență. Această dublă morală nu era specifică numai mediului rural sau numai României.

Dincolo de această dublă morală, nici bărbații prinși în relații extramaritale nu erau neapărat fericiți. Este cunoscut cazul scriitorului Gala Galaction (1879 – 1961). Acesta mărturisește în jurnalul său că nu poate să iasă din această situație, deși soția lui știe de existența amantei și îi reproșează infidelitatea în fiecare zi:”Iată-mă bărbat căsătorit, și în același timp vecinic amant al unei alteia decât nevastă-mea. Iată-mă un Romeo de vreo 39 de ani,  și alăturea, sclav unor legături conjugale pe cari nu pot să le abrog”.

În multe cazuri, traiul în comun continua și după încetarea relației extramaritale. În localitatea Cornova din Basarabia, o femeie de 39 de ani și-a reprimit soțul acasă, după ce acesta a avut o relație extramaritală care s-a terminat când amanta a murit.

”Noroc că am făcut copiii și că mă ascult, că sunt buni și mai am trai. Că așa, măritată, nu se poate să te dezmăriți. Gospodăria este grea, cui vrea ca să o țină, că la început am trăit bine cu el 8-9 ani de zile. Și părinții mei aveau bucurie mare, că el era gospodar și nu-l întrecea niciunul.
Dar a venit o femeie în mahala și de când a venit ea, nu am mai avut trai cu bărbatul meu. Mi l-a omorât cu farmecele ei... Nici nu știu câte îi găseam prin buzunare:ba piele de șarpe, ba argint viu. Și ce nu-i băga prin mâncare. Și așa mi l-a luat din gospodărie.
A trăit 8 ani cu ea și a avut și un copil... Dar el nu a avut chip să trăiască fără de mine, că el nu avea avere și tot venea înapoi la mine și se juruia... Ca să-l înșel, ispitită am fost și eu, dar mie mi-a fost că am avut copii și am dus eu singură gospodăria, că el mie nu-mi tăia un lemn. Totul trebuia să fac eu cu copiii. Dacă am fi fost amândoi răi, azi nu mai aveam nimic”, povestea soția părăsită.

cineva80, on 01 iulie 2021 - 15:29, said:

Atunci femeia NU era din categoria celor crescute cu pian în casă.

Și nici familia ei nu era din lumea bună.

Deci povestea ta se TERMINĂ de la primul rând. Adică de aici.

cineva80, on 01 iulie 2021 - 13:33, said:

Și mai e ceva - avocații erau ca gunoierii în familiile alea de care scriu eu.

Erau care făceau dreptul dar erau procurori sau judecători înainte de război.

Avocații erau mult inferiori ofițerilor atunci.

cineva80, on 01 iulie 2021 - 13:58, said:

Adică erau familii care erau funcționari la stat care au făcut dreptul și erau procurori sau judecători.

Fetele la ăștia erau cum am scris eu crescute cu pian în casă.

Și una din asta dacă fugea cu un prăpădit familia ei se purta exact cum am scris eu mai sus.

Edited by -__-, 01 July 2021 - 16:16.