Reactii violente ale parintilor

Dmt10, on 28 iunie 2021 - 22:36, said:

Până să iei un terapeut se pare că ai ce scrie aici și care la tine ține mai mult timp.

https://www.google.c...chrome&ie=UTF-8

Parerea mea este ca tu ai o singura problema in familie: jucatorul.
Din cauza lui, nici parintii nu te vor agrea, si pe buna dreptate. Tot din cauza lui ai probleme financiare. Tot din cauza lui ai un sprijin lipsa in familie in cresterea copilului.

Eu zic ca daca scapi de jucator, lucrurile se vor mai limpezi. Adica decat cu o problema in plus, mai bine cu o problema in minus. Nu de alta, dar jocurile de noroc creeaza dependenta si poti avea probleme mai tarziu.

Taie raul de la radacina, rupe pisica in doua, pentru ca daca ai probleme acum, sa nu cumva sa escaladeze mai tarziu.

Copilul da, e varsta la care isi arata temperamentul. E greu sa gestionezi uneori situatii de genul.
Mama avea o vorba: copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari....si avea dreptate. Cu timpul copilul va creste si vei avea impresia ca o sa fie mai bine...neah. O sa fie mai dificil...cu cat cresc cu atat iti dai seama ca responsabilitatea ta ca parinte creste.

Scapa de dobitoc si va fi (mai) bine.
Nu va fi foarte bine, deoarece ai si partea ta de vina pe care trebuie s-o cari cu tine, dar macar nu-i duce in spinari si pacatele dobitocului de barbac-tu.
Daca fetita e iubita, eu zic ca va fi bine.
Ai grija de sanatatea ta emotionala, nu e infinita.

Situatia clasica, barbat intalneste femeie, fac ceva sex apoi genetica loveste si trebuie neaparat sa faca un copil, organismul o cere iar ei isi spun ca copilul va rezolva si celelalte probleme.
In conditiile actuale de suprapopulare a planetei mi se pare un egoism sa procreezi ascultandu-ti instinctul si fara sa te gandesti la calitatea vietii, doar de dragul de a-ti raspandi materialul genetic.

Singura soluție e să-i pui idiotului piciorul în prag. Poți începe prin a nu-i mai da p...dă până nu-ți lasă câți bani e nevoie. Dacă vrea să joace, n-are decât să păstreze o sumă minimă, 5% din ce câștigă, și restul de 95% să dea în casă. Dacă vrea să joace mai mult atunci să se străduiască și să câștige mai mult. Alții au câte 2 joburi.

Dacă nu reușești atunci divorțează / desparte-te de el cât mai rapid dar gândește-te cât mai serios ce vrei să faci cu viața ta. Tu ai job? Ai 12 clase? În zilele noastre prost să fii, și tot găsești de lucru măcar pe 2000 de lei. La Romprest cele mai joase salarii sunt 2100 lei, ăia care dau cu mătura. Dacă te bagi la un supermarket iei cam 2500. Asta e, vrei bani să-ți crești copilul, muncești.

Terminati-va cu cu parasit partenerul, pusul piciorului in prag si alte fantezii din astea ca nu sunteti in Norvegia.

In Romania o snopeste ala cu bataia ba chiar la o adica o despica cu cutitul si pe ea si pe copil. Iar politia o sa se ocupe sa caute vinovatul dupa ce fapta a avut loc. Iar cand se vor invarti cateva luni in jurul cozii vor clasa dosarul ca niste incompetenti.

Hai, ca poate n-o fi vreun mare cutitar neaparat. Depinde de situatie.

Copii au crize, mai ales cand sunt obositi. Se mai intampla si cand nu faci ce vor ei, nu intelegi ce vor, nu reusesc ei sa faca ceva, nu ii lasi sa faca ce vor.
La mine e scandalul de la ora 1; e in program, nu ai ce ii face; pana cand intr-o zi i-am decalat programul - l-am pus la masa mai devreme  cu vreo jumatate de ora si la ora la care incepea scandalul l-am pus la somn. Minune, a disparut din program tantrumul. Dar, nu iese mereu... cand il apuca nebunia, nu te mai intelegi, nu vrea nimic: nici nani, nici papa, nici iepurasul, nimic... Cateodata arunca tot ce prinde. De obicei, se pune pe jelit, si dupa cateva minute oboseste si se culca. Nu e legat de tine sau ce ai facut tu.. e doar obosit, vrea sa doarma si e frustrat. Nu conteaza ce ii spui sau ce ii faci, copilul e pe pilot automat. Cateodata incerc sa il scot din modul automat, ca sa se potoleasca: fac ceva neobisnuit, il pun sa aleaga intre prostii fara sens, pana cand incepe sa gandeasca.. "ce or fi alea?"  si uita de plans, sau spun un cantec/poezie pe care o stie el gresit (elefantul Rici si-a pierdut; mos Craciun cu plete verzi) . Uneori, nu merge nimic.. astepti sa termine emotiile/lacrimile si apoi se culca linistit.
Tu spui ca a fost si prima zi de cresa; un stres in plus pentru fetita; poate s-a speriat, se gandea unde e mama, de ce nu vine etc... Ne-am luat odata concediu fara copil 1-2 nopti; cand ne-am intors, urlete si tipete fara sens vreo saptamana; a trebuit sa "platim" linistea din concediu.
Stai linistita, nu e nimic.. fetita nici n-a bagat de seama ca ai impins-o; e doar in mintea ta; se intampla, e normal; ideal e sa nu pui la suflet supararile copilului, sa te gandesti ca e si el frustrat si nu are ce face altceva; "natural" e sa te frustezi si tu, sa urli, impingi, lovesti.. nu ajuta cu nimic; dar, o sa ai destui ani de antrenament de acum inainte pentru a-ti controla gesturile.
Restul povestii tale n-are treba cu copilul.. e viata ta; toti avem nemultumiri, frustrari, probleme. Incearca sa dormi suficient si sa iti mai iei pauze de relaxare (cand doarme copilul, dormi si tu, sau fa ceva ce te relaxeaza; sau, daca mai doame pe afara, il lasi sa doarma langa tine in gradina/parc si te relaxezi si tu in natura cateva minute).
Nu ii lua in seama pe ceilalti forumisti.. majoritatea sunt paraleli cu subiectul.. probabil n-au avut copii, sau au avut mai demult si probabil nu prea stateau pe acasa ( gaseau motive sa plece des de acasa). Inainte de pandemie, ma trezeam, plecam repede de acasa, ma intorceam seara, ma jucam 1-2 ore cu copilul si hai la nani; lucrul de acasa din pandemia iti permite sa apreciezi altfel crizele astea, care par sa fie fara incetare

Edited by romanasu, 29 June 2021 - 11:57.

Dmt10, ce a scris userul de mai sus, este cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Sa te obisnuiesti cu situatia, oricat de rea ar fi si sa te doara-n paispe de ce il doare pe copil. Sau daca are ce manca/imbraca/etc.

Edited by Cr1spy, 29 June 2021 - 12:01.

Groot, on 29 iunie 2021 - 10:28, said:

De unde stii tu cum e in Norvegia ?

romanasu, on 29 iunie 2021 - 11:51, said:

Ma jignesti. Eu am doi si au venit la diferenta mica, chiar foarte mica intre ei. Sa imi spui ca nu stiu e de oaie.
DAR diferenta e ca eu, ca barbat si tata, m-am implicat 50-50 cu sotia.
Asa ca eu raman la aceiasi recomandare: scapa de jucator.

Cr1spy cand ai stat ultima oara ore intregi sau zile intregi pe langa un copil mic ? Ca din afara, e plin de specialisti... sunt satul de ei.
Copilul ala a stat cu mama lui probabil toata viata (zice ca nu are socri si relatia cu parintii e nasoala); si a fost prima zi cand a dus-o la cresa; un eveniment dramatic pentru copil.. obisnuit sa stea cu mama lui mereu, s-a trezit ca e dus undeva unde nu conoaste nici locul nici oamenii si e abandonat acolo; oare se mai intoarce dupa mine ? Si normal ca atunci cand a ajuns acasa a fost nervos..frustrat pe mama lui ca l-a lasat singur acolo. Si mama a cedat putin psihic, pentru ca nu a inteles ce are copilul.. de ce nu se mai linisteste ca de obicei.
In fine.. nu iti explicam tie, ci mamei. Oricum nu ti-ai bate capul sa intelegi.  
Sa raspunda mame si sa spuna cum era cu copii mici. E vreuna care nu a fost niciodata putin mai "agresiva" cu copilul, in niciun moment ? Un zgaltait, un impins, o palma in ziua cand a aflat ca a inselat-o nenorocitul sau in ziua aia cand dormise doar 2 ore ?
In fine.. din partea mea.. sa faca ce vrea... sa va asculte pe voi, sa divorteze si sa dea copilul la casa de copii. Parca asa am inteles din raspunsurile anterioare. Topicul asta nu e despre relatia tipei de aici.. e aproape irelevant.. nu exista oameni fara probleme.. banuiesc ca si aia in rai au cate o frustrare, nemultumire. Topicul nu e in zona de relatii sau de psihologie; e in zona de copii.
Asa pe offtopice, da... tatal a batut-o, mama nu i-a aratat ca o iubeste, sotul e dependent de jocuri de noroc, nu are bani de mancare si are un copil mic; situatia e nasoala, are probabil si probleme cu stima de sine. Daca n-are bani de mancare, banuiesc ca nu are nici de psiholog si chirie. Mama e bolnava, bine nu se va mai face... si daca se poarta si urat, poate sa vorbeasca mai rar spre deloc cu ea. Ala, daca nu sufera vreun soc ceva, nu se va lasa probabil de jocuri niciodata, e deja dependent; probabil ca cel mai intelept ar fi sa il lase. Dar, in realitate se intampla mai rar.. stiu cateva cazuri printre cunostinte.. 2 au plecat odata cu copilul (cel mai mic) in chirie la facultate; alta rezista eroic, dar, copilul abia are cativa ani; plus distractii cu inselat, batut, politie, amenintari cu pistolu' , certuri cu socrii, surorile jucatorului etc.. Uneia ii era frica sa nu o omoare ala, alta n-avea bani, copilul a facut 18 ani si s-a angajat, mama si-a luat a 2-a slujba part-time si cu astea 3 salarii au strans de o rata la banca.

Edited by romanasu, 29 June 2021 - 12:56.

Nici n-am citit tot ce ai scris, mi se pare inutil. Topicul nu este despre copil, despre "o problema" a copilului.
Inteleg de ce nu suporti alte pareri.

Cr1spy, on 29 iunie 2021 - 13:06, said:

Daca era doar despre o problema a copilului, as banui ca nu amintea nimic nici de jucator si nici de parinti...
Defapt alea sunt problemele reale, faptul ca a avut o cadere nervoasa pe copil e doar rezultatul problemelor.

singura rezolvare e parasirea partenerului, din 2 motive:

1. unul care joaca la jocuri de noroc nu e de stat langa el
2. unul care joaca la astfel de jocuri nu se va lasa niciodata.

Refa relatia cu familia ta, fiindca pe ei te vei baza, nu pe sotul amator de pacanele.

Ai grija sa inveti ceva de viitor pentru tine si evita dubiosii, daca faptul ca are un copil de 1-2 ani acasa nu il faca sa renunte la pacanele inseamna ca la 7-8 ani nici n-o sa ii pese de copil.

Mai e si betiv?

Dmt10, on 28 iunie 2021 - 22:36, said:

Eu nu am trecut prin asemenea momente insa stiu un caz din cercul de prieteni. Exista servicii specializate care nu te taxeaza pentru consiliere, deci poti apela cu incredere la ele. De exemplu asa cum este serviciu gratuit pentru consilierea celor cu probleme de suicid, asa si pentru tine exista servicii de consiliere gratuite.

Iar in legatura cu cazul din cercul de prieteni pe care il conosc: personal am dat telefon la politie si am informat autoritatile. Parintele este decazut din drepturi in momentul de fata. politia si cei de la serviciul de asistenta sociala mi-au multumit ca am fost prompt si am anuntat politia cu privire la cazuri de genul.

Edited by MembruAnonim, 04 July 2021 - 23:31.

O criza dupa prima zi de cresa este de asteptat. Sper ca la cresa educatoarele au organizat o perioada de acomodare in care mama ramane cu copilul la inceput si apoi treptat treptat petrece din ce in ce mai putin timp cu el pana cand se obisnuieste sa stea singur. In aceasta perioada poate sa progreseze si sa poata sta departe de parinte pentru ca apoi sa regreseze si sa nu se mai dezlipeasca de el.
Mediul necunoscut, persoanele straine sunt ceva foarte semnificativ pentru un copil mic si trebuie ajutat sa se adapteze...

Dar e normal sa aiba crize in general, am inteles ca asta e modul lor de a "procesa" o situatie noua, sau de a externaliza sentimente. Cu alte cuvinte nu stiu ce sa faca, nu isi pot controla starile interioare.
E normal si sa te scoata din sarite copiii, as zice chiar ca asta e una dintre abilitatile lor naturale.

Spre binele amandurora, copilul trebuie ajutat sa treaca peste aceste crize iar mama trebuie sa gaseasca o metoda inofensiva sa-si verse frustrarile. Un lucru care ar trebui facut in orice caz e sa i se explice copilului ce se intampla: de ex daca s-a intamplat ceva deosebit, sa se discute evenimentul respectiv. "Astazi a fost prima ta zi la cresa, ai ramas singura, fara mama, dar am venit apoi sa te iau." La doi ani ar trebui sa inteleaga destul de bine daca i se explica in cuvinte simple si poate si sa raspunda intr-un mod simplu. Fetita poate fi rugata sa povesteasca ce a facut la cresa, ce a mancat, ce a vazut, etc.
Se poate exprima si mai direct ce se intampla: "Esti suparata", "Te deranjeaza ceva", etc. Copilul nu stie ce simte si daca i se traduc sentimentele prin care trece le poate intelege si eventual mai tarziu va exprima in cuvinte starile in loc sa le manifeste prin crize.

Vorbitul nu va stopa neaparat criza si asta nu este scopul sau imediat. Atata timp cat copilul nu face ceva periculos (gen aruncat cu obiecte) o solutie este sa fie observat dar lasat in pace pana ii trece, eventual intervenit daca incepe sa se dea cu capul de podea/pereti, ceea ce nu este neobisnuit in astfel de crize :-) Si aici se poate spune "vezi ca o sa te doara daca dai cu capul", ceea ce e evident, dar in starea sa copilul nu pricepe.
Ajuta foarte mult daca parintele poate sa ramana calm si vorbeste cu copilul, pentru ca asta il calmeaza si pe el in cele din urma.

Pe de alta parte cineva care nu are sprijin emotional de la familie si prieteni si se confrunta cu alte probleme va avea dificultati sa fie calm. Rabufnirile sunt ca si garantate, avand in vedere cat de greu este de altfel pentru orice parinte sa fie calm. De aceea sugeram mai sus sa nu se incerce ca aceste rabufniri sa fie blocate, ci redirectionate in actiuni mai putin problematice. Luat copilul "pe sus" si pus pe genunchi si zis ferm "termina" e mai bun decat un impins care poate duce la cazaturi si lovituri. Ridicatul vocii e si el de preferat in fata unor lovituri sau impinsaturi, chiar daca nu va imbunatati starea copilului. De fapt actiunile astea sunt probabil mai utile pentru mama, ca sa nu se urce pe pereti de nervi.

Oboseala psihică e reală și e cauzată de multele probleme din viața de zi-cu-zi. Soluția e evident identificarea și rezolvarea acestor "presiuni".

Relația tensionată cu părinții: o pauză, fără telefoane, fără revederi. Ca și când nu ar exista.
Relația cu soțul: oricât de dureros e, trebuie pus piciorul în prag. Acum cheltuie banii familiei, dar când vor bate la ușă cămătarii? Șansele sunt mici să renunțe la viciu.
Relațiile cu prietenii: asta e. Se vor face altele în parcuri sau creșă/grădi/bloc.

Și nu, nu trebuie să încerci să-i împaci pe toți și să le faci pe toate. Pentru sănătatea ta mentală mai dă-le la draqu' (mai ales alea "cerute" de familia nemulțumită). F**k off, mai pe scurt. Dă-le flit.

Sunt 3 lucruri importante acum:
- stabilitatea ta psihică/mentală
- stabilitatea TA financiară
- copila
Restul