Sighisoara si imprejurimi

Mulțumesc, Mihai !
Astea se văd și pe gmaps. Dacă dai click pe biserica din Dârjiu și te uiți pe poze, sunt una sau 2 panorame gen 360 de grade și se văd ftumos frescele. Și nu se văd schele, s-a terminat restaurarea. De fapt cred că scrie luna și anul pe fiecare poză. Nu e mare suprafața pictată, am spus, dar este ...
Și cum drumul în prezent pare excelent, păi e clar că Dârjiu și Archita scrie pe noi. La Daia se pare că n-o să ajungem, dar astea 2 nici nu mă gândesc să le ratez, idiferent dacă baba de la Dârjiu știe sau nu românește.


Sănătate și tcb !

Baba mai stia, nu stia fata ei de vreo 20 ani, cred ca era una din cele de pe schela

Să vedem cum reușim să vizităm ce ne-am propus. Lista tot crește, am găsit Canionul Sării la Praid și cred că renunțăm la Salină, în principal fiindcă trebuie să cobori și să urci 200 de trepte, și nevastă-mea zice că ea nu face așa ceva. Dar și Canionul Sării e cu risc, ideal ar fi să prindem o zi când nu plouă și nici nu arde soarele. Mai degrabă vizităm lângă Corund Tinovul de la Fântâna Brazilor, acolo podețele de lemn sunt puse prin taiga, e ceva de vis.

În fine, totul e să plouă cât mai puțin, ideal deloc, multe obiective fiind în aer liber.


Sănătate și tcb !

Alt obiectiv fantastic am pus pe listă. E vorba de Podul din Lemn de la Cădaciu Mic. Se numește Fedeles Hid și este acoperit. Va să zică podurile de lemn supraviețuitoare din zona Năsăudului (Coșbuc și Ilva Mare) nu sunt singurele poduri de lemn acoperite din România. Ce chestie, dom'le ...

Noroc că aici nu trebuie să aloc mai mult 5 sau 10 minute în ziua când mă întorc de la Corund. E un obiectiv superb, chiar dacă circulația pe el este închisă.

Să văd cum cumpărăm pălincă dintr-unul din satele Șimonești sau Cechești, am văzut 2 poverne pe gmaps. Pentru asta trebuie alocat mai mult timp, din păcate ...


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 13 June 2021 - 18:47.

 OvidiuNS, on 13 iunie 2021 - 12:14, said:

Salutare !
A trecut luna de când am fost la Sighișoara, așa că e cazul să descriu totuși ce am făcut în vacanța asta.

Am fost 2 familii cu 2 mașini (eu cu soția, și un cuplu de prieteni, tot soț-soție și ei, dar și cu băiatul de 21 de ani – total 5 adulți).
Am stat în Sighișoara la Casa Hermann (e pe booking.com - Piața Hermann Oberth, nr.50), noi în garsoniera de la parter, companionii în apartamentul de la etaj. A fost o cazare de excepție, chiar la intrarea în cetate, cu locuri de parcare gratuită, iar prețul imbatabil (120 lei pe noapte garsoniera).
Aprovizionarea cu de-ale gurii am făcut-o de vreo 2-3 ori de la magazinul Profi, situat la un parter de vis-a-vis, chiar în piața Herman Oberth.

Ziua 1, luni, 21 iunie: joncțiunea grupului am făcut-o la benzinăria MOL din nordul Brașovului, imediat ce ieși de pe centură pe DN13 spre nord.
La Racoș nu ne-am mai abătut, din cauză că Vulcanul Stins nu se vizitează în 2021, așa că după o oprire de 1 minut lângă șosea pentru câteva poze cu Cetatea Rupea, am intrat imediat la stânga pe DJ105A spre Dacia și Viscri (asfalt bun). De la intrarea în Dacia se face dreapta pe DJ104K până la intrarea în satul Viscri (asfalt impecabil). Acolo indicatorul confuz ne-a îndrumat spre parcarea de pământ a satului (drumul tot de pământ până acolo – de toată jena).
Din parcare am folosit poteca de pietriș, iarbă și pământ numită Via Transilvanica, potecă ce trece printre grădini până ce intri într-o curte unde pășteau liberi 3 ponei. Curtea dă în ulița principală a satului, care e largă, neasfaltată și plină de mașinile parcate ale turiștilor. Atunci ne-am dat seama cât de confuz e indicatorul de la intrarea în sat, dar excursia per pedes (de vreun kilometru) pe potecă și pe uliță până la biserică și înapoi a fost binevenită în acea zi, mai ales că în majoritatea timpului am mers pe la umbră.
Am vizitat biserica, incinta fortificată și muzeul situat pe 3 etaje în turn. Am plătit bilete de intrare, ceea ce s-a întâmplat cam peste tot în vacanța asta (cu 2 excepții), ceea ce mi s-a părut justificat, că deh, suntem și noi în Europa. Doar că, spre deosebire de prețurile din nordul Moldovei din 2019, în zona asta prețurile mi s-au părut nejustificat de mari. În fine ...
Din Viscri ne-am întors la Cetatea Rupea, unde am mers cu mașinile până în parcarea superioară, dar ne-am mulțumit cu câteva poze din exterior și cu suvenire. Vizita pe interior am lăsat-o pentru o dată ulterioară, mai ales că în Brașov suntem cazați mai des.
Nici biserica din Roadeș nu am mai vizitat-o, deși eu aș fi vrut, însă fiind tot destul de apropiată de Brașov, am considerat la fel ca în cazul Cetății Rupea.
La Bunești am oprit pentru poze pe exterior, chiar dacă tocmai sosea pe bicicletă la biserică nenea care avea cheile. Am intrat doar eu, cât să schimb câteva cuvinte. Așa am aflat că, deși e restaurată, Biserica Fortificată din Bunești nu poate fi inclusă pe lista Monumentelor UNESCO, fiind prea aproape de DN13, care e foarte circulată. La remarca mea că și Biserica din Saschiz tot la drum e, a ridicat din umeri cu subînțeles. Omul mi-a mai spus de biserica din Roadeș, care are turnul prăbușit tot în 2016, la fel ca Biserica din Rotbav, pe lângă care trecusem.
La Criț, Meșendorf și Cloașterf nu ne-am mai abătut acum, dar am avut șansa să ajungem în după-amiaza următoare.
Ne-am oprit în schimb la Saschiz, unde biserica este Monument UNESCO. Din păcate era trecut de ora 18, așa că era închisă. Fetele mi-au spus asta, eu fiind preocupat să ocolesc biserica spre vest, ca să-mi cadă soarele din spate când să fac pozele.
Dar nu au citit tot, așa că nu am avut informația că marțea și miercurea biserica este iarăși închisă, așa că ziua următoare am oprit degeaba în Saschiz, dar să nu anticipez.
La cazare totul a fost ok, apoi ne-am dus per pedes la Profi, iar masa de seară am luat-o la Jo Pub, la recomandarea de aici de pe Forum. Am fi fost mai inspirați să mâncăm alături, la Concordia, care este situată la vreo 10 metri de garsoniera în care am stat, dar până la urmă mâncarea a fost bună, doar prețurile au fost prea mari, iar servirea a fost extrem de lentă, iar noi eram veniți de pe drum ...

Ziua 2, marți, 22 iunie: de dimineață am profitat că lumea s-a trezit ceva mai târziu după oboseala din prima zi, așa că m-am dus per pedes până pe dealul vecin (pe strada G. Coșbuc) ca să surprind Cetatea Sighișoarei luminată superb de soarele dimineții.
Apoi ne-am dus cu toții să vizităm cetatea. Prima oprire – la Camera de Tortură, de unde am cumpărat și biletele combinate (56 ron de persoană). Apoi am vizitat muzeul, care e organizat pe 6 sau 7 etaje în Turnul cu Ceas (acest muzeu cu organizare unică în lume a mai atenuat ceva din impresia de preț nesimțit), iar în final Muzeul Armelor Medievale.
De prânz am mâncat excelent la Casa Săsească în Piața Cetății, după care am dat o tură cu titicarul, că tot aveau capătul acolo. Turul durează 20 de minute și costă 10 lei de persoană.
În timp ce toți ceilalți 4 s-au dus la somnicul de prânz (avantaj dat de cazarea în buricul târgului), eu am încheiat vizitarea cetății cu un tur pietonal pe la Casa Vlad Dracul – Bastionul Cositorarilor – Scara Acoperită cu retur direct în jos, în Piața Cetății. Ar fi fost inuman de cald să urc treptele acoperite până la Biserica din Deal, mai ales că știam că e închisă.
După-amiază fetele au avut niște întâlniri pe Zoom, așa că noi, băieții am profitat și ne-am dus cu o mașină să reluăm vizitarea bisericilor pe lângă care trecusem cu o zi în urmă.
Așa am oprit degeaba la Saschiz (abia acum am aflat și eu că marțea și miercurea biserica e închisă), apoi pe DN13 și DC53 (asfalt bun) am mers și am vizitat Biserica Fortificată de la Cloașterf (4 minute a durat ca să vină soțul doamnei care are are cheia și să ne deschidă). Biserica are deja dușumea dintr-un material cărămiziu (posibil să fie chiar cărămizi, deși eu cred că e ceva gresie totuși), iar pe afară e renovată total.
Reveniți la DN13, am mers la Criț pe asfalt bun, apoi acceptabil, iar până la poarta Casei Kraus am mers pe jos ultimii 150 de metri. De pe domeniul Pensiunii se intră în Biserica Fortificată, ce era deschisă. Biserica este în prezent folosită.
În final ne-am dus pe DJ132C pe asfalt bun și până la intrarea în Meșendorf, apoi pe pietriș până sub biserică, dar n-am mai sunat să vină să ne deschidă, deși puteam s-o facem. Parcă ar fi fost prea mult să vizităm chiar 3 biserici în 2 ore, așa că eu doar am mers puțin pe lângă zid până în partea de vest a bisericii, unde am găsit o poziție bună pentru câteva poze.

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Edited by OvidiuNS, 26 July 2021 - 19:08.

Ovidiu, din pacate in satul Viscri niciodata nu va fi asfalt
https://www.brasov.n...i-aproape-gata/
,,Viscri are statutul de sit rural UNESCO şi păstrează imaginea autentică a satului săsesc de la început de secol XIX. De aceea, orice lucrare edilitară realizată în interiorul lui trebuie să respecte cerinţe stricte din punctul de vedere al soluţiei tehnice şi al materialelor folosite.
„Consiliul Judeţean Braşov a întocmit proiectul tehnic şi a obţinut autorizaţia de construire cu modificările solicitate de specialiştii Direcţiei pentru Cultură. Soluţia convenită pentru refacerea drumului este executarea stratului de uzură din pavaj de piatră, încadrarea pavajului cu borduri din piatră şi prelungirea podeţelor de acces în curţi cu elemente de tuburi de polietilenă acoperite cu pământ. Constructorul va păstra accesul la proprietăți la nivel de piatră spartă, va acoperi parţial fundul şanţului cu pavaj din piatră cu grosimea de 5 cm, iar şanturile din pământ vor fi menţinute. Astfel, caracteristicile satului săsesc autentic vor fi păstrate în totalitate”, a explicat administratorul public Daniel Gligoraş, managerul Unităţii de Implementare a Proiectului.”

... continuare:

Ziua 3, miercuri, 23 iunie: de dimineață am cumpărat suvenire legate de Sighișoara.
Apoi, în echipă completă am plecat către zona Mediaș. Inițial aveam în plan vizitarea a nu mai puțin de 5 biserici, însă deja după primele 2 zile ceilalți se cam săturaseră. Așa că în loc de Moșna, am schimbat din mers și ne-am oprit direct la Palatul Bethlen, din Criș. Iar de acolo am făcut o pauză de un brunch „dulce” la Daneșu, la Domeniul Dracula, un multiplu obiectiv turistic în sine.
De la Daneșu ne-am oprit direct la Muzeul Gazelor Naturale din Mediaș. Expoziția de flori de mină a fost motivul pentru care am inclus muzeul în plan, dar doamna Angela Păduceanu (fost muzeograf la muzeul de istorie) ne-a fermecat și a făcut vizita un highlight al întregii vacanțe. Iar la acest muzeu nu am reușit să dăm niciun ban măcar. Totul gratis, nici măcar o donație nu au acceptat.
De la Mediaș ne-am dus la Valea Viilor, ca să vizităm Biserica Fortificată (Monument UNESCO) din localitate. Deși DJ142G figurează cu roșu pe harta calității asfaltului, totuși este reasfaltat recent și asfaltul este foarte bun. În 5 minute a venit doamna care a răspuns la telefon și ne-a deschis, ba chiar ne-a și vândut câteva ceva din magazinul de suvenire de la intrare. După vizita completă ne-am întors la Mediaș, am făcut plinul la MOL și am mâncat excepțional de prânz la Trattoria Roma, care e recomandată și aici, pe Forum. În drum spre mașină am ajuns la Turnul supraviețuitor al vechii cetăți, unde Barul – bibliotecă Mediensis 2000 ni s-a părut o idee foarte interesantă.
Nu am rezistat tentației și am oprit în Brăteiu pentru poze dinspre vest cu Biserica Fortificată, apoi, fiindcă am pierdut cam mult timp prin Mediaș a trebuit să aleg între vizita Bisericii Fortificate din Copșa Mare și vizita Bisericii Fortificate din Biertan (Monument UNESCO). Și cum la Copșa Mare biserica are program până la ora 19, iar la Biertan doar până la 18, evident că nu am riscat cu doi iepuri și de la Biertan am parcurs drumul comunal DC24 până la Copșa Mare pe un asfalt impecabil, chiar dacă la început, în Biertan e o bucățică de vreo 100 de metri rămasă neasfaltată.
Iar la Copșa Mare am avut puțin ghinion, tânărul care a venit când am sunat la unul din cele 2 numere de mobil afișate fiind bâlbâit și cu chef de vorbă. Adică s-a pierdut cam mult timp cu explicațiile lui (foarte interesante, dealtfel).
Întoarcerea am făcut-o tot prin Biertan, unde am mai prins 15 minute deschise biserica și magazinul de suvenire, dar nu am mai urcat scara acoperită, ne-am mulțumit cu câteva poze și cu suvenire.
Iar până la drumul național am mai oprit la Șaroșu pe Târnave pentru câteva poze de afară cu biserica.
E de spus că din Copșa Mare am evitat drumul prost DC24 prin Valchid către DN14, și în loc de poze cu biserica din Valchid am reușit ce am spus puțin mai sus (poze de afară la Biertan și Șaroșu pe Târnave și cumpărat suvenire la Biertan).
Evident că vizitele pe interior au rămas pe altă dată, dar le pot cupla cu vizitele altor 2 biserici (fiecare cu muzeu adiacent) care de data asta nu erau de vizitat, din cauza lucrărilor de restaurare și a drumului parțial neasfaltat (mă refer la Richiș și Alma Vii). Și vizita se poate completa și cu biserica din Moșna, sărită și ea de data asta, după cum am spus deja.

Ziua 4, joi, 24 iunie: a fost iarăși o zi plină, poate mai plină ca ziua 3, și cu peripeții mai memorabile, dacă se poate spune așa.
Am plecat către Crișeni, ca să vizităm Muzeul Pălăriilor de Paie, un alt highlight al vacanței. Dar nu ne-am dus prin Bălăușeri și Sângeorgiu de Pădure, ci am luat-o prin Cristuru Secuiesc, Cechești etc., drumul fiind mai scurt pe aici. Însă la un moment dat am rămas fără semnal, cum ni s-a tot întâmplat în prima parte a vacanței.
În fine, aveam harta în torpedou, dar nu a fost nevoie de ea, aveam în cap foarte bine întipărite drumurile. Am ajuns ușor la Crișeni, și după vizita devenită extrem de agreabilă datorită ghidului nostru Iuliu, am cumpărat o mulțime de suvenire și cadouri.
De la Crișeni am trecut prin Sângeorgiu de Pădure, unde am glumit și le-am arătat companionilor mei biserica și palatul aflat în renovare, și ne-am dus glonț la Praid, la Canionul și Muntele de Sare, doar – doar să nu se facă prea cald.
După parcurgerea aproape completă a potecii, ne-am întors la aerul condiționat din mașină, și nu ne-am mai oprit decât în Corund, la Păstrăvăria Moara de Apă, din păcate. Și spun “din păcate” fiindcă am trecut pe lângă Muzeul de Aragonit fără să oprim și deci fără să notăm cele 2 numere de telefon mobil afișate, ceea ce ne-a făcut să ratăm vizita acestui mic dar interesant muzeu în ziua următoare.
La păstrăvărie am mâncat de prânz niște păstrăvi cum nu am mai mâncat niciodată. Atât de bine erau prăjiți, că până și coastele se puteau mânca, doar capul și șira spinării au rămas din fiecare pește. Iar mujdeiul de usturoi, făcut cu sos de roșii iarăși a fost nemaiîntâlnit, dar extrem de bun.
În Corund am încercat să vizităm Atelierul Pall Lajos Keramia, unde bătrânul Augustin primise mai demult titlul de “Tezaur uman viu”. Însă bătrânul părăsise de curând această lume, iar atelierul era închis. M-am mulțumit cu câteva poze făcute peste gard, după care am făcut joncțiunea cu restul grupului, care era în plin proces de cumpărături de suvenire și cadouri pe lunga stradă comercială din Corund.
Mini Transilvania Park a fost următorul obiectiv vizitat, și a fost pe placul tuturor, chiar dacă încă se mai construiesc unele machete. Dacă în prezent sunt deja prezentate publicului aproape o sută de machete la scară ale unor clădiri celebre în special din Transilvania, mă gândesc ce va fi peste câțiva ani, când totul va fi gata. De neratat, chiar și în prezent !
Alături, la cca. 200 de metri de Mini Transilvania Park am făcut destule poze în Galeria Porților Secuiești, chiar dacă nu am parcurs toată aleea până sus la mormântul sculptorului Orban Balazs.
Muzeul Apelor Minerale l-am lăsat pentru altă ocazie.
De la Odorheiu Secuiesc întoarcerea spre Sighișoara am făcut-o pe DJ137A prin Oțeni – Ulieș (asfalt bun) și de acolo pe DJ133 (asfalt bun până la intersecția cu DC15, apoi impecabil până la Archita) pentru vizita exterioară a Bisericii Fortificate Dârjiu (Monument UNESCO) și a Bisericii Fortificate Archita (cea mai frumoasă din toate bisericile fortificate văzute acum). E de menționat că DJ133 are destule gropițe nou apărute în interiorul satului Dârjiu (desi asfaltul este vizibil nou), iar după ce se intră în satul Archita drumul e rămas neasfaltat până la intersecția unde se intră pe drumul care trece calea ferată și merge către sud la biserică.
De fapt drumul e neasfaltat până aproape de Mureni, am întrebat un localnic din Archita. Așa încât, după pozele făcute bisericii, am parcurs înapoi acea bucată de drum de pământ de cca. 500 de metri, și am apucat pe DC15 pe asfalt impecabil până la Mujna, apoi pe asfalt bun până la Lutița și mai departe până la DJ137, care are și el asfalt bun spre foarte bun.
Dar până să ieșim din Lutița am avut 2 peripeții memorabile. Prima e că nu a mai fost deloc semnal și noroc că în Mujna am întrebat o doamnă care e drumul spre Lutița (după ce deja asfaltul impecabil ne păcălise și apucasem aiurea). Iar a doua a fost că am pierdut aproape o jumătate de oră chiar în satul Lutița, mergînd în urma unei cirezi de vreo 100 de vaci și bivolițe ce se întorceau de la păscut.
Nici nu s-a mai pus problema să mai oprim la Monument și la Casa Memorială legată de Revoluția de la 1848, aflate la ieșirea spre nord din Lutița.

Va urma …


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 27 July 2021 - 00:49.

 mihaistoian, on 26 iulie 2021 - 20:45, said:

Nicio problemă, eu nici nu am spus că asfaltul ar fi fost o soluție bună. E bun proiectul așa cum zice Gligoraș ăsta, așa trebuie să fie, și eu cred asta.

Am spus că drumul actual spre parcare și mai departe către Bunești e de toată jena, adică DJ104K, nu ulița centrală. Așa cum e asfaltat de la Dacia până la intrarea în Viscri, tot așa probabil va fi asfaltat și în continuare către parcare și mai departe până la Bunești. De fapt între Viscri și Bunești deja e închis, se lucrează la asfaltare.

Deci, ca să concluzionăm, DJ104K nu trece prin centrul satului Viscri, și cât de curând va fi asfaltat integral, sunt convins.
Pe de altă parte, ulița satului (care pleacă de la DJ104K și merge până în dreptul Bisericii Fortificate și mai departe către dreapta înconjurînd biserica) ar fi excepțional să fie păstrată în starea arhaică, ba chiar amenajată cum zice acel proiect.

Adică va fi asfalt prin sat, dar nu în centrul lui, cel puțin mie așa mi-ar plăcea, așa ar fi frumos, și asta zice și acel proiect, cred.

Și aș completa eu că ar fi excelent dacă nu s-ar mai da voie deloc vehiculelor în centrul satului (eventual să fie permisă doar trecerea riveranilor, și asta cu restricții).

În fine, hai că mai am ultimul episod, dar acum mă bag la somn.


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 27 July 2021 - 01:22.

Noi am fost/continuat anul trecut pe drumul dintre Viscri si Bunesti si era acceptabil, in Bunesti erau lucrari.Probabil anul asta il reasfalteaza.
104L nu e asfaltat cat traverseaza Viscri, asfaltul incepe la marginea satului. Ma indoiesc ca o sa asfalteze bucata asta.
Transilvania Card mai exista? Anul trecut era.

 dariuscha, on 27 iulie 2021 - 13:14, said:

Sorry, nu știu pe unde trece 104L, cert e că nu prin Viscri.
Prin Viscri trece 104K, și este asfaltat parțial și în intravilan ca să zic așa. Doar vreo 200 de metri până la intersecția cu ulița centrală a satului e neasfaltat, și în continuare până la breteaua ce duce la parcare. Și nici spre Bunești nu se vedea asfalt, era un panou "drum închis", cu ocolire prin DN13.

 dariuscha, on 27 iulie 2021 - 13:14, said:

În urma postărilor lui Cocoș Mare am căutat și eu acel card, chiar în ultimele 2 luni. Nu am găsit decât informații despre un card de bancă (bănuiesc că e vorba de BT).
Dar e drept că nici nu am insistat să caut în continuare, m-am oprit la prima pagină de rezultate oferite de google.
Deci aș putea să zic că nu există un card pentru vizitat bisericile, dar nu pot băga măna în foc, probabil să existe.
Oricum eu nu-i văd rostul. Cu excepția mea și a încă vreo câțiva pasionați, nu se duce nimeni să viziteze sute de biserici săsești fortificate.
Până și mie mi s-a părut că sunt prea multe, am spus deja că la Meșendorf nici nu am mai sunat.


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 27 July 2021 - 14:54.

Sorry, mie pe google maps imi da ca 104L trece prin Viscri. Daca nu scriai tu de 104K, nici ca ma uitam!

Cardul exista anul trecut, se vindea la Biertan de ex, sau la Biserica Neagra. Poate anul asta cu pandemia sa nu mai fi avut succes. Altfel, daca nu mergem “noi”, nu inseamna ca nu merg altii.

 dariuscha, on 27 iulie 2021 - 15:18, said:

Da, văd și eu acuma.
Eu nu mă uit în general pe gmaps când e vorba de numerotarea drumurilor, mai de încredere mi se pare harta de pe proinfrastructura.ro. Și acolo drumul e notat DJ104K.
Naiba mai știe cum e corect, că și harta asta a calității asfaltului e rămasă rău în urmă (de juma' de an nu s-a mai schimbat nimic).
În fine, hai să-i spunem DJ care trece prin Viscri.

 dariuscha, on 27 iulie 2021 - 15:18, said:

Și anul trecut era pandemie, și turism se făcea și mai puțin.
Părerea mea e că pur și simplu nu a avut succes, sunt prea multe biserici.
Și când zic noi, mă refer la toți pasionații, ca să nu zic fanaticii.

Dar cum am spus deja, nu poți să vizitezi tot, cum nu poți vizita doar biserici, trebuie o variație. Așa e omul în general.


Sănătate și tcb !

Eu cred ca avea mare succes la straini. Si sa nu uitam ca are/avea o perioada de valabilitate mare (cateva luni).

 dariuscha, on 27 iulie 2021 - 15:18, said:

Din păcate nu am știut că anul trecut încă se putea cumpăra. Aș fi întrebat și acum la Biertan, că tot am cumpărat tot felul de suvenire.
Dar nu am știut, din păcate, și nici nu mi-a dat prin cap să întreb. Oricum, am spus, eu nu-i văd utilitatea. 3 luni e prea puțin, ar fi fost util dacă avea valabilitate 3 ani, așa puteai să planifici liniștit câteva vacanțe. În 3 luni câte escapade poți să faci ? Eu, de exemplu - una singură, că mai trebuie să văd și altele. Și poate mă mai duc la anul, dacă mă duc ...
Dar în 3 luni sigur nu mă duc.


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 27 July 2021 - 15:55.

Ovidiu, nu l-ai intrebat bine pe ,,Gogu”(Google)!
http://carpathianesc...ansilvania-card
L-am cautat sub forma ,,transilvania card biserici”!

Adevarul e ca judecam lucrurile luandu-ne pe noi drept repere. Cu o valabilitate de 6 luni si sa locuiesti in zona, eu zic ca e atractiv. Oricum, e o idee laudabila, ar trebui luat exemplu.
Bucurestiul are vreun card turistic?🤔

Ziua 5, vineri, 25 iunie: am plecat către Sovata pe DN13 până la Bălăușeri și apoi pe DN13A.
La gara mică din Sovata (locul de unde pleacă Mocănița spre Câmpu Cetății) am prins locuri la cursa de la ora 14, la 11 nu mai erau locuri.
Tocmai bine, fiindcă așa am avut suficient timp să vizităm Salina Praid, să cumpărăm suvenire și să ne potolim foamea cu diverse prostii.
Ne-am întors la Mocăniță cu vreo 20 de minute mai devreme de ora 14, numai bine ca să observăm cum cuplează locomotiva și cum ne înghesuie pe noi, turiștii, în doar 2 vagoane, deși inițial erau 3 pregătite să plece în cursă.
Biletul costă 50 de lei pentru un adult, iar parcursul de 14 km până la Câmpu Cetății este mai mult prin desiș, cu prea puține locuri frumoase. Iar unde se deschid panorame, invariabil apare câte o mizerie care-ți sare-n ochi. Greu reușești să faci poze frumoase. Nu mai vorbesc că la fiecare capăt de vagon stă câte un nene din staff și nu poți face nicio mișcare ca să faci vreo fotografie mai de doamne-ajută când trenul ia câte o curbă mai accentuată.
La Câmpu Cetății sunt 4 tarabe (una cu siropuri și băuturi spirtoase, una cu porumb fiert, una cu magneți și una cu nu mai știu ce. Pauza e de 10 minute. Degeaba încearcă doamna Carmen cu portavocea să facă atmosferă la întoarcere, dezamăgirea e cam mare.
Probabil cine nu a mai fost cu mocănița va considera experiența ca fiind frumoasă și inedită, însă după ce ai fost cu Mocănița Huțulca (de la Moldovița la Argel și retur), cea de la Sovata e cam nașpa.
Măcar dacă reușeam să vizităm Muzeul de Aragonit din Corund (de fapt de la nord de Corund), dar nu am avut noroc, iar faptul că nu am avut numerele de telefon cu o zi înainte probabil că a contat enorm. Altceva ar fi fost să fi stabilit în avans cu băiatul respectiv (parcă Șandor) câteva variante posibile.
De a mai merge prin căldură pe poteca de la Dealul Melcului, sau de a ajunge la Tinovul de la Fântâna Brazilor nici nu putea fi vorba, iar Casa Fluturilor Exotici din Praid mai avea nevoie de încă o săptămână ca să se deschidă publicului (sunasem deja cu o zi înainte și îmi luasem gândul).
Așa că ne-am întors la Sighișoara destul de devreme, dar nu am ratat Podul Acoperit (de Lemn) din Cădaciu Mic, de care am amintit încă înainte de vacanță.
Măcar am fost foarte satisfăcuți în Sighișoara de cina de la restaurantul Concordia.

Ziua 6, sâmbătă, 26 iunie: am părăsit Sighișoara cu părere de rău, am făcut din nou plinul la MOL Mediaș, iar în Axente Sever am încercat  să mai vizităm o biserică fortificată. Dar dura vreo 40 de minute să vină să ne deschidă biserica, așa că ne-am lăsat păgubași.
În schimb, Cetatea Slimnic ne-a prilejuit o surpriză plăcută, fiind frumos amenajată de familia care locuiește acolo și are grijă de ea. Biletul de intrare e simbolic (parcă 4 lei de persoană), iar libertatea de a circula pe acolo și a face poze mi-a plăcut.
În final am revenit la DN14, unde ne-am aprovizionat cu roșii și cu un pepene imens de la familia de fermieri care s-au dovedit a fi din județul ... Buzău.
Masa de prânz am luat-o într-un loc drag nouă (am mâncat acolo de zeci de ori în ultimii 20 de ani). E vorba de restaurantul de la Băile Miercurea.
Și în fine, înainte de a merge la cazarea din Deva, am vizitat Cetatea Câlnic (Monument UNESCO), unde am avut norocul să-l găsim prezent pe academicianul Marius Porumb, unul din principalii donatori ai muzeului amenajat în Turnul Central. Ne-a fost chiar ghid !
Cam așa s-au petrecut lucrurile în primele 6 zile ale vacanței noastre de la final de iunie 2021.


În plus, fiind cazați 3 nopți în Deva (la Vila Europa) am vizitat în ziua a 7-a Palatul Curia din Deva, la Hunedoara Castelul Corvinilor cu tot cu muzeu, și Muzeul Trenulețelor Valentin Banciu, la Densuș biserica Sf. Nicolae pe afară, iar la Sarmizegetusa ruinele capitalei Daciei Romane – Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
În ziua a 8-a am vizitat Cetatea Devei, Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Toda din Criscior și în final Giardini di Zoe, la Banpotoc.
În ziua a 9-a, în drum spre Tg.Jiu am vizitat Peștera Bolii și Cheile Băniței, iar în Tg.Jiu ne-am cazat la Pensiunea Antique ultimele 4 nopți ale periplului.
Pe 30 iunie (ziua a 10-a) am prins o vreme de vis pe Transalpina, pe care am fost până la Stâna Ștefanu și înapoi, iar în final am vizitat Peștera Polovragi și am făcut poze de afară taberei de sculptură în lemn aflată între Mânăstirea Polovragi și Pensiunea Miraj. La Peștera lui Săbăreanu nu am urcat.
În ziua 11 am ajuns la Capul lui Decebal, de unde am făcut o croazieră pe Dunăre (cu vizită la Peștera Veteranii, puțin la Peștera Ponicova, precum și la Tabula Traiana, am fost la Morile de apă de la Rudăria și la Cascada Bigăr, iar înainte de a ne întoarce la Tg.Jiu am făcut câteva poze în Stațiunea Băile Herculane.
În ziua 12 am fost la Casa Muzeu Brâncuși (la Hobița), apoi la Ponoarele, unde am pozat Podul lui Dumnezeu din mai multe poziții, Peștera de la Pod și Câmpul de Lapiezuri, după care am încercat să mâncăm “pe apă” la Arcani (la Popasul Turistic Jaleșul) dar era totul pustiu pe-acolo, desi totul era deschis, chiar și piscina.
Și în fine, am dat o tură prin Cheile Sohodolului până dincolo de Nări, pentru câteva poze și filmulețe.
Iar în ultima zi am vizitat Mânăstirea Hurezi și am mâncat mici la Dedulești.


Sănătate și toate cele bune !

Edited by OvidiuNS, 27 July 2021 - 18:01.

 mihaistoian, on 27 iulie 2021 - 16:52, said:

De acord cu tine, dar ce ai găsit era valabil în 2018. Nu găsesc nimic pentru 2021.
Oricum, chiar dacă ar mai exista, în continuare mie mi se pare prea puțin util.


Sănătate și tcb !