Autism?

Dragi mămici, va scriu fiindcă simt ca sunt pe punctul de da în vreo depresie. Imi cresc singura copilul, pe Matei, de 2 ani 7 luni, care nu vorbește, decât ma-ma și în limba lui.
Va prezint următoarele aspecte.
Pozitive:
-recunoaște/arata/da/asociază la cerere aproape toate animalele/culorile/formele geometrice,câteva cifre și litere,mijloacele de transport/ părțile corpului
-realizeaza puzzleuri conform varstei
-arata toate obiectele cerute conform vârstei copac,floarea galbena, cerc rosu etc
-are joc funcțional
-are contact vizual
-este incantat de cantecele pe care i le cant
-isi da caciula jos/o pune, geaca cu puțin ajutor, se descălțat la adidasi
-bea din cana/pai
-imita acțiuni la cerere
-reactioneaza la cerințe foarte simple: închide usa/da paharul
-arata membrii familiei
-cunoaste întrebuințarea obiectelor conform vârstei lui
-se uita în direcția în care ii arat
-accepta oamenii în jur
-mananca ok, program de somn în parametri normali
-foarte afectuos
-da pup/face pa de cele mai multe ori la cerere

Negative:
-nu se uita de fiecare data atunci când îl strig
-nu vine, când îl chem,spre exemplu, la masa decât atunci când ii este foame
-nu cere mancare,apa, ci imi aduce paharul/biberonul,etc
-fixație sau stereotip cu liniile orizontale (țevi,borduri,etc) le scanează cu coltul ochiului
-nu prezintă interes fata de copii (e discutabil fiindcă nu a avut copii în jur)
-duce mâinile la urechi atunci când aude motorete și zgomotul mașinii de spalat (se sperie/plange)
-nu arata ce vrea cu degetul

Cum vi se pare vouă, celor cu copii diagnosticați cu Tsa?Este acest copil autist?Facem terapie de o luna, am eliminat tot ce înseamnă ecrane. Diagnosticul a fost tulburare pervaziva de de dezvoltare cu elemente tsa.
În toamna as vrea sa meargă la gradinita dar nu știu dacă va fi posibil,nici olita nu o accepta.
Ma alarmeaza foarte tare faptul ca a început sa se sperie de becurile din casa și nu vrea sa între în spatii noi,spre exemplu in biserica sau parc de distracții cu mașini și lumini.

Buna,

1. Mergi la un control de specialitate.
2. Unii copii pot trece prin unele tulburari descrise de tine, care cu timpul dispar, insa trebuie adresate.

La aceeasi varsta am avut temeri cu primul copil, care s-au dovedit a fi probleme emotionale datorate faptului ca aparuse si al doilea copil, si nu ii mai puteam acorda doar ei atentie.

Cu vorbitul depinde de la copil la copil.
Primul copil a inceput tarziu sa vorbeasca, al doilea la un an facea propozitii, deci e discutabil.

Îți recomand în doctor la care am fost cu al meu pentru o altă problemă, dar mi s-a părut foarte ok și are niște colaboratori foarte buni în caz de terapie. Bogdan Fitiu îl cheamă, e psihiatru pentru copii, colaborează cu mai multe clinici private.

Edited by george_alexandru, 01 May 2021 - 16:58.

Eu cred ca am fost la dna dr. Gratiela Ganea

Au trecut multi ani de atunci.

Baietii incep sa vorbeasca mai tarziu decat fetele deci acesta nu ar fi un aspect ingrijorator. Nepotica mea vorbea perfect la 3ani si a fost inscrisa la gradinita unde nici un copil nu vorbea fluent ca ea, se exprimau mai mult prin onomatopee.

Va mulțumesc pentru răspuns.
Am mers la consult de specialitate și da, are elemente de autism și anume faptul ca nu indica ce vrea, nu vorbește și stereotipul cu ochiul.
Nu sunt o mama care refuza sa accepte ca copilul ei este special,însă, îl vad ca e deștept,de aia as vrea sa ma raportez la cazuri similare. Imi dau speranța că se va recupera,cumva.
Sărbători cu bine tuturor!

George,ai putea sa îmi dai detalii despre medicul la care ați fost?

Primul sfat, cauta inca un psihiatru specializat pentru copii si mergi cu copilul la el. Doar unul nu e intotdeauna suficient.
nu spun ca ce ti-a spus primul nu e OK, pur si simplu cred ca e buna o a doua parere.

Acum sa ne dam cu parerea:
Nu e obligatoriu sa fie o tulburare din spectru autist. poate sa fie doar din cauza ca esti o mama singura care il acapareaza cu totul. tu ii pui totul la dispozitie, iar copilul devine comod isi dezvolta mai greu unele abilitati (sa spunem ca are o lene intelectuala).
lasa-l sa faca anumite lucruri, nu-l ajuta din prima, cauta un sistem de recompense adaptate varstei (ceva de genul spui lapte iti dau lapte,nu spui lapte nu-ti dau lapte),  ca sa-i tulburi aceasta stare.
Copiii invata mult prin imitatie, cred ca ca trebuie sa-l scoti mai mult intre copii de varsta lui (stiu, este f.f. complicat in pandemie), socializarea este foarte importanta la toate varstele .
Bafta.

AnaIoana409, on 01 mai 2021 - 17:23, said:

Mi-a lăsat o impresie bună și are niște colaboratori cu care lucrează și fac programul împreună, fiecare cu aria lui. Și colaboratorii lui mi s-au părut ok.

Il poti caută pe Google, e la vreo 3 clinici, vezi care îți convine mai mult. Noi am fost la Medicum

https://www.clinicam...ristian-bogdan/

Edited by george_alexandru, 01 May 2021 - 18:31.

Am un amic care la fel s-a îngrijorat, pe drept , bineînțeles, al carui baiat nu a vorbit pana la 3 ani jumate, simptome in majoritate asemănătoare, a fost de vreo 2-3 ori la un medic neavand posibilități. Acum baiatul are 19 sau 20 de ani, absolut normal, lucrează șofer .

Cu inceperea tarzie a vorbitului la copii exista urmatoarea problema: folosirea rotobilului (aparatul pentru mers). Este folosit de foarte multi parinti, insa are acest efect asupra copilului, il face sa vorbeasca mult mai tarziu. Pentru ca se sare etapa de mers "in 4 labe", etapa in care in creier se formeaza sinapse importante pentru vorbire. Asa copilul este pus mereu in rotobil, invata sa mearga repede, dar va vorbi de obicei dupa ce implineste 3 ani.

asta nu e autism, e doar o oarecare lipas de socializare cu tovarasi de aceeasi varsta!
fiecare copil/fiinta se dezvola in ritm propriu!

AnaIoana409, on 01 mai 2021 - 15:27, said:

Ioana, mulțumesc mult tare pentru sfaturi!

AnaIoana409, on 01 mai 2021 - 15:27, said:

Am si eu o fata TSA, vezi ca e deschis un topic vechi pe-aici.
https://forum.softpe...1031307-autism/

Acuma, dupa ce am citit din ce ai scris, primul gand mi-a fost ca problema e la tine, mai mult decat la el. El o avea o forma usoara care se poate estompa in timp fara sa faceti nimic, clar n-are ceva grav, insa daca voi intrati in depresie, o sa-i agravati starea.

Am deja 7 ani de experienta si vad multe. Crede-ma, in mai mult de jumatate din cazuri problemele sunt la parinti care nu sunt nici ei OK, nu sunt stabili emotional si isi influenteaza si copilul.
Uite ce-i la terapie. Papucii cei mari, galbeni sunt ai fetei mele. sandalele ale mele.
 WhatsApp Image 2021-04-14 at 15.57.10.jpeg   149.86K   92 downloads

Am dus-o de cand purta 26, acum poarta 39, e adolescenta aproape. E chestie de durata, daca cedezi din prima esti mancata. Inarmeaza-te cu rabdare. Voi veti fi principala cauza dupa care copilul va avansa sau va devansa.
Crede-ma are ceva foarte usor (daca o avea) care, depinde de voi, va fi estompat rapid. Eu n-am avut norocul asta si totusi fata mea e super OK, desi inca mai facem terapie si acum.

Du-te la Obregia. Femeile alea de-acolo au multa experienta. Si daca e, o terapie lait, nu trebuie ceva costisitor din ce pare. Dar ma rog, eu sunt inginer nu psiholog, m-as putea insela la o adica. Vezi ce-ti recomanda aia.

Maccip,stiu povestea voastră,am citit-o de câteva ori bune prin comentariile astea de aici.
Da,eu nu sunt stabilia emoțional,anul asta a fost cu multe șocuri,dar asta e partea a doua.
Mi as dori sa cred ca asta mic va fi bine, dar când îl vad cum devine anxios de la bec, mai iau toate alea.
Oricum,ma bucur mult ca sunteți ok.

Fiica-mea a fost oarecum la fel, s-a dovedit ca de fapt intarzierea de vorbire era provocata de o otita nedepistata, nu auzea anumite game de sunete (auzea inaltele dar nu sunetul motorului masinii de exemplu).

Ce pasi am urmat, dupa ce dna dr Dobrescu (sefa sectie de neuropsihiatrie infantila de la Obregia, un monument de "empatie",  ne-a prezis direct scoala ajutatoare) :
- mers la un alt medic : dr Cristina Anghel - a avut din prima chimie cu fetita, nu a speriat-o, ne-a sfatuit care sunt etapele urmatoare . https://www.reginama...ristina-gianina
- electroencefalograma (EEG) la Medlife Unirii, dr Oana Tabacu, ca sa depistam daca nu e ceva fiziologic
- cateva sedinte de terapie cu Crina Nedelcu - nu a avut nici un fel de chimie, ingheta cand o vedea . Dar ne-a ajutat totusi, are si o asociatie la care poti apela https://www.minticreative.org/

Anxietatile vor disparea cand tu te vei linisti, va fi liniste in casa si mai ales, daca poti, scoate-l mult in alte medii. La noi a functionat mersul la tara, de la 3 ani am lasat fata la fosta bona (o consider bunica pe care nu a avut-o) am plecat cu ea si treptat s-a deschis. Si gradinita a ajutat

PS: Fi-mea avea la fel, spaime (isi ducea mainile la urechi sau ingheta), nu era cine stie ce fan copii...

Edited by Alka10, 02 May 2021 - 08:36.

AnaIoana409, on 01 mai 2021 - 22:28, said:

Te stapanesti si o iei usor, nu te infigi ca rama in piatra.
Copiii au tot felul de chestii, li se poate face frica de la ceva, frica ce persista o perioada.
Insa ei tot timpul invata si se schimba. Voi.. mai greu. Cand iti intra ceva in cap, nu-ti mai iese asa usor.
Sl mai important lucru e sa nu va preia din starile voastre de frica/panica.
Faceti o evaluare la Obregia (testul Portege), poate ceva terapie. Dar in restul timpului, comportati-va normal, ca si cum n-ar avea nimic.

Cand am intrat in terapie cu fata mea, era o fata pe-acolo care mi se parea foarte avansata fata de fii-mea. Nu-mi doream decat fii-mea sa ajunga la nivelul ei.
Au trecut anii, maica-sa a cedat psihic de cateva ori, au mai avut certuri in familie, ceva probleme. Si acum fiica-mea e mult peste fiica lor. Ba chiar observa comportamente ciudate la ea. Ma refer la fii-mea, care intelege comportamentul inadecvat al celeilalte fete si intelege ca are o problema.
Ma-sa e o persoana placta, misto, darmai panicoasa de fire. Si asta i-a dat inapoi, s-au chinuit mai mult decat e cazul. Noi am depus mai putine eforturi decat ei, care s-au chinuit efectiv, au facut tot felul de sacrificii inchipuite.

Eu am sa tot insist ca problema se afla la parinti pentru ca stiu ca in cele mai multe cazuri parintii sunt cauza nedezvoltarii copilului. Pur si simplu sunt prea perfectionisti si au impresia ca se termina lumea odata cu imperfectiunile pe care le observa la copil, amplificate in bucla si mentinute in permanenta intr-o stare de paroxism.
Sunt unii care pur si simplu traiesc o iluzie permanenta.
Mai pe la inceput nu am inteles care-i faza. Mergeam la un cerc din asta de terapie si era o mamica ce-si lauda boracul intr-un mod desantat. Ba ca stie germana, engleza si franceza, ba ca a facut nush ce chestie, ba ca s-a cacat verde. Pe mine ma enerva individa deoarece vedeam ca plodul ei nu pare nici pe departe a fi perfect, din contra. Si mi se parea o aroganta si o lipsa de respect sa-ti lauzi boracul printre atatia parinti cu copii cu probleme mai mari. Insa apoi m-am prins ca de fapt era o stare psihologica nefireasca a lui ma-sa care practic o luase cam razna.
Altul isi urmarea copilul la gradinita de la ferestre, avea impresia ca se intampla acolo, la gradinita ceva de nu evolueaza copilul cum trebuie. Nici nu realiza ca insasi comportamentul lui era unul de dus cu pluta. Mai parea si mandru de ispavile si descoperirile lui. Evident, ceilalti sunt de vina, niciodata tu. Asta era un mecanism de aparare al parintelui, care, in loc sa-si vada de treaba, mai pune presiunea pe umerii copilului si a nereusitei lui personale.

Chiar sa fie copilul cu autism sever, lumea nu se termina aici. Fostul meu sef are o fata cu paralizie spasmonustiucum. Fata are 14 ani acum si nu vorbeste, sta in carucior cu rotile si.. atat, fara nicio sansa de evolutie. Masina tot timpul ii miroase a cacat. Probleme cu adevarat grele, astea cu autismul de la copilul caruia ii e frica de bec sau de o usa inchisa sunt pistol cu apa. Sau astia cu Down, care din pdv genetic copilul e foarte putin capabil sa evolueze. Adica poti sa dansezi ca maikal jackson in jurul lui, dejaba, pur si simplu copilul nu poate.
Deci se poate mult mai rau. Astialaltii, in orice stare ar fi, macar sii ca pot evolua, daca le lasi libera traiectoria. Ghidezi traiectoria copilului, dar o lasi libera in fata, sa aiba unde sa evolueze. Ca de fapt copilul se face bine pe el insusi. Au forta, au neuroplasticitate si au dorinta asta de a trai si de a fi ca si ceilalti. Chiar si un pic defazata. Doar ca toate astea sunt mai fragile la unii. Asadar, mare atentie. In domeniul asta al nebuniei, nu stii niciodata pe ce parte a gardului te afli.
Capul limpede si vedeti-va de treaba, nu va apucati de rulat in bucla filme inchipuite ca va stricati viata voua si apoi si a copilului.

Edited by maccip, 02 May 2021 - 10:41.