Limbajul din romane este învechit pentru elevii din ziua de azi - mai exact cum?

 MikeSpike, pe 26 martie 2021 - 17:55, a scris:

 fqx, pe 26 martie 2021 - 18:01, a scris:

Depinde de cât îl lasă părinţii. Şi depinde de ce chestii interesante găseşte pe internet. Nu-mi plac oamenii care stau prea mult cu ochii în ecran, dar la cum e şcoala din România, nu pot să pun numai pe seama elevilor lipsa de dragoste faţă de şcoală.
Ptiu, cred că eu stau prea mult cu ochii în monitor, că acum mă dor.

 asiodf, pe 26 martie 2021 - 18:51, a scris:

Unii se dezvoltă mental mai repede, alţii mai greu. Pe cei care-s mai grei de minte trebuie să-i ajutăm. Dacă le dăm în cap, nu rezolvăm nimic. Azi pot face comparaţie cum eram eu la 13 ani versus cum erau alţii.

 djl, pe 26 martie 2021 - 20:44, a scris:

ideea era ca, unii parinti se plang ca , copii lor petrec prea multe ore facand teme, dar nu ii deranjeaza cu nimic daca copilu se joaca pe calculator ore intregi.Ori, daca e ok sa se joace 5 ore pe telefon/calculator, nu vad de ce nu ar fi ok sa faca teme 5 ore...

 djl, pe 26 martie 2021 - 20:44, a scris:

Pai tocmai, deci la teme !
Nu sa ii cocolosim ca Mam'mare si Tanti Mita !

 dani.user, pe 26 martie 2021 - 18:54, a scris:

Pentru mine Caragiale e foarte usor de inteles (si de actual) si azi. La fel Ioan Slavici (ca sa comparam autori contemporani cu Conan Doyle).

Problema defapt e alta. Elevoii nu sunt obisnuiti sa gandeasca cu propriul cap, iau de-a gata tot ce li se ofera, indiferent ca vine de la anturajul fizic sau cel online, gen Selly si altii ca el. Nu ai cum sa intelegi un roman, daca tu toata viata ai citit doar postari agramate pe feisbuci.

 MikeSpike, pe 26 martie 2021 - 20:22, a scris:

Pai nu stiu de ce te superi pe mine, doar tu ziceai ca sunt prea complicate temele bietului baiet. Eu am ras de voi in sensul ca suna ca si cum sunteti in situatia gen Dl. Goe. Face matusa de la 2k kilometri meditatii la cls 7, iar unchiul deplange greaua situatiune a copchilului  (btw ce e asa greu la a 7a? integrale ? derivate ?). Deci intelegi cum suna a situatie de Mam'mare, Mamitica si Tanti Mita in giurul lui Dl. Goe ?

 djl, pe 26 martie 2021 - 16:23, a scris:

Cata vreme nu se specifica despre ce romane e vorba, putem presupune ca nu doar arhaismele pun probleme tinerilor cititori ci si limbajul modern ca nici pe ala nu-l inteleg mare parte din ei, daca depaseste sfera celor 2-300 de cuvinte pe care le folosesc in mod uzual.
Din ce am remarcat la generatiile post-2000 e ca marea majoritate nu citesc mai nimic ce nu e pe vreo platforma de social media deci ioc vocabular, de unde sa stii ce inseamna un cuvant pe care nu l-ai vazut pe niciun chat?

 djl, pe 26 martie 2021 - 16:23, a scris:

Ambele !

Ar fi util sa revina cu explicatii autorul topicului...
Intelegerea limbajului se dezvolta in clasele mici. Adica prin exercitii simple, incepand de la propozitii subiect+predicat si ajungand la fraze, se invata (sau na, se organizeaza, pentru cei care au prins de acasa deja cate ceva) cum sta treaba cu comunicarea. De ce spunem ceva, ce vrem, cum transmitem ce vrem etc. Aici e o mare problema - daca faza asta de inceput e facuta neatragator sau balmajit, daca unii raman in urma, nu inteleg si nici nu sunt incurajati sa intrebe, se pun bazele analfabetismului functional. Comunicarea "naturala" va ramane rupta de forma ei scrisa, plus nu mai evolueaza, adica nu mai e curiozitate de cuvinte noi, frumusetea vorbirii, scris/vorbit ca forma de exprimare nu neaparat de necesitate. Am niste vecini la sat, oieri, cand isi zic ceva unul altuia zau daca nu se aude cam asa: "bhuhu?" "ha?" "bhuhu!" "maha, bhuhu, abda matii!". Un fel de comunicare prin emoticoane sonore - ei se inteleg intre ei, dinafara se aud niste sunete cu anume modulatii... Cam cum scriu unii pe social media, cuvinte lipite intre ele, pocite sau aproximativ cu aceleasi litere ca si cuvintele reale.
Ce am vazut prin manualele actuale, facute in scarba sau ura, ca altfel nu imi explic, e ca la acest nivel, "se fac ca fac". Sunt trantite niste propozitii care nu sunt frumoase, nici simple, si nu au legatura cu viata elevului de acea varsta, ce sa mai vorbim diferentiere daca traieste la sat sau oras. Ca una e sa ii scrii despre vaca unui copil care poate nici nu a vazut una pana la acel moment (da, asta e, ce sa facem...) si alta e sa ii scrii despre metrou unui copilas de la sat care habar nu are ce e ala. Aici invatatorii ar trebui sa intervina, sa adapteze, dar la cum au ajuns si ei, te iei cu mainilede cap. Or fi si exceptii, sper.

Boon. Daca partea de mai sus reuseste sa fie bine, ajungem candva si la citit carti. Acuma, cartile care se studiaza in programa scolara nu au aterizat acolo din copac. Creste cartea si pica in programa... Nu. Sunt carti "oficial agreate". Care au aparut in trecut in cadrul unor programe ce finantau, selectau si mentorau scriitori fix ca sa puna in forma literara niste chestii dintr-o schema. Ca vorbim de ideile nationalismului pasoptist sau mai tarziu, ale Junimii, care le continua, a fost vorba de o constanta de felul urmator: un punct de decizie de prin Vest, de obicei, educa "misionari" ideologici si ii trimitea inapoi in tarile lor, sa "ridice nivelul" de cultura, sa organizeze invatamantul, cercetarea, artele etc, pe anumite linii. Deci textul romanelor si poemelor "aprobate" corespundea unor reguli stabilite inainte. Cineva a hotarat cam cum sa arate limba romana literara, a trecut la producerea de exemple, apoi cu ele a orientat vorbirea oamenilor de orice fel, atata timp cat treceau prin scoala. Probabil si atunci era plin de variante unga-bunga de vorbire, ca in exemplul cu ciobanii, de injuraturi si porecle si asa mai departe, insa in cartile impinse la citit si studiat au fost selectate doar regionalismele si arhaismele simpatice, pentru a pastra un punct de legatura cu limba vorbita de oamenii simpli. Mai pe sleau zis, cenzura vremii coordona si curata literatura de elementele pe care doreau ca generatiile viitoare sa le lase in urma.

Asa avem o serie de carti studiate parca dintotdeauna in scoala (si scoala e la randul ei un concept de educare a maselor care tine istoric de anume curent de gandire, da?), care fixeaza limba romana literara, de la gramatica la vocabular. Unele sunt mai usor de parcurs, altele nu - diferenta o fac scriitorii, subiectele alese, perioada istorica in care au fost produse. De exemplu, consider ca Slavici era in principal sociolog, nu scriitor de literatura, motiv pentru care romanele lui sunt mai greoaie, pentru ca pornesc de la tipologii studiate de el ca sociolog, pe care le "imbraca" in actiune si particularitati. In fine, e si treaba de gusturi cu ce scrieri te intelegi mai usor, ca sa zic asa.

Ajungand la zilele noastre, in 90 la noi s-a ridicat clopotul de sticla de pe un spatiu cultural local tinut foarte strict intr-o bula cu cenzura, cu reciclare produse literare mai vechi, cu focus pe regularizare, ordonare, pastrare in niste limite de propaganda, dar si de moralitate a populatiei generale (oamenii se considera ca sunt mai productivi si sanatosi si ascultatori daca sunt "cuminti"). Brusc toata lumea putea citi literatura straina de orice fel, traduse de-a valma, de la mari opere greu accesibile pana atunci (ca se facea contrabanda si cu literatura, unii le citeau oricum), pana la scrieri tip guma de mestecat sau gunoi. Traducerile erau si ele cum se nimerea. Scriitorii autohtoni au sarit si ei in trenul modern abia sosit, si au turnat vrute si nevrute in carti cu sutele sau cu miile. Literatura a fost lasata aparent la liber. Oricine isi putea plati sa isi publice opera de arta sau mizeria, oricine platea sa o cumpere o citea. Treptat a inceput sa se scumpeasca treaba cu publicatul si cititul, precum si sa se observe, daca stii unde sa te uiti, ca nu a fost chiar la liber fenomenul, de altfel ca si cele economice. Unii scriitori publicau pe banii statului, altii erau discret finantati incontinuu. Acolo probabil e noua propaganda, insa in norul de productii culturale de-a valma fenomenul e putin dificil de urmarit.

Una peste alta, publicul s-a reorientat in ce priveste comunicarea catre televizor si materialele audio video. Materialele scrise fiind multe, de calitate amestecata si suferind de socul intalnirii cu stilul contemporan extern, au devenit greu de inteles si nesuferite. TV ul era numai bine la indemana, pregatit sa preia publicul din vechea categorie - cei aflati la varsta sau nivelul carenu permite autoeducarea. Televiziunea ne-a invatat sa vorbim cu alte tonalitati, sa gandim altfel, actionati de acest stil indus. Totul e alert, urgent, hiperbolizat, e o criza permanenta si in acelasi timp se produce o desensibilizare la evenimentele particulare, care ar trebui sa conteze. Limbajul nu numai ca a fost saracit grav, dar s-a si intepenit intr-o galeata de termeni frecati la infinit, pana la urma chiar obositori si ridicoli. Ii regasim pana in ziua de azi, doar ca au fost suplimentati cu noua limba de lemn financiar - europeana ( antreprenor, investitor, raport de quarter, manageriere, aliniere, pozitionare, decidenti, implementare etc etc).

Textele literare de import au, cele contemporane, o duritate, un strat deloc mediat, provenit din trairile sociale la trecerea prin toate treptele modificarilor economice din istoria acelor tari. Au avut revolutie sexuala, ciocniri la proteste, hippies, greve, revolte studentesti, crize economice, dezastre - toate astea au primit raspuns literar si cultural, inclusivla nivel de termeni si limbaj. Nu stiu cine facea la ei selectia - ce texte trec, ce texte nu trec. Poate, ca si la noi acum, le lasau pe toate la liber, doar ca finantau discret numai pe unele (ma rog, discret e doar un mod, ca daca dai premii substantiale in bani clar impingi in sus anume autor si text literal). Tot timpul asta cu schimbarile si zbaterile la ei, noi reciclam romane de la 1800 si scriam foarte subtil despre opresiunea dictaturii, sa treaca de cenzura propagandei - era o liniste literara, zen, nu altceva. Cand s-a revarsat ce era inafara aici, dupa 90, am avut iar fenomenul "forme fara fond". O agresivitate a limbajului literar ce a rezulta din lupte complet diferite decat ce traise populatia locului... Cine s-a pus sa imite acel limbaj, a scis rupt de viata proprie, dar modern. Zic scriitori romani. Cine a continuat sa scrie curat si peptanat de buruieni, asa cum ii invatase cenzura, a ramas demodat, ca acuma deja era alt stil... de viata. Bine, las deoparte anume exceptii, gen cat de buruienos scria Marin Preda, scriitor acceptat oficial in comunism pana la un punct. Sau cum aratau versurile unor cantece oficiale, varianta "pentru ascultat acasa cu prietenii".

Stiu ca la intrebarea pusa, mi-am dat fix in cap la teoria mea, cu un raspuns atat de lung... Adica cel mai probabil cel care a pus intrebarea nu are rabdare sa citeasca asa ceva.

Inchei cu raspunsul pe scurt: limbajul romanelor este plicticos, pentru ca a ajuns rupt de viata. Daca incerci sa intelegi la ce viata era numai bine potrivit si interesant (in ce context acel limbaj o ducea de minune), plus ce limbaj ti-ar conveni tie sa gasesti in carti acum si cat de bogat sau sarac este limbajul vietii tale, poate descoperi niste miscari... De idei, sociale, istorice.

Ia o propozitie doua si tradu-le in limbajul cu care esti tu comfortabil. Iti place mai mult?

Cum e cu ideile din aceleasi opere literare? Iti par interesante sau plicticoase? Ca s-ar putea acolo sa avem o si mai mare problema...

in ziua de azi nu mai ai voie sa atingi copilul,nu mai se pot uita la desenele animate ca nu stiu care-i zice negru sau primeste peste cap cu tigaia  iar copii invata la scoala de miorita

 EMPP, pe 28 martie 2021 - 07:54, a scris:

Coaie, ce?! Invata sa folosesti semne de punctuatie.

Nu-i invechit. E pur si simplu innacesibil unei populatii cu iq mediu 90.

Edited by 23x24, 06 April 2021 - 00:00.