Oferirea suportului de curs de către profesorii universitari

Bună tuturor!
Poate mă puteți ajuta să aflu informații cu privire la oferirea suportului de curs  de către profesori, mai exact dacă acest lucru este prevăzut (ca fiind obligatoriu sau opțional) în vreun document general oficial/ document intern stabilit la nivelul fiecărei universități. În fișele disciplinelor de curs, de obiecei, printre materialele aferente materiei respective (bibliografie, studiu după manual, etc) apare și suportul de curs, dar de multe ori există practica aceasta ca profesorul să nu le dea studenților niciun suport de curs, aceștia fiind nevoiți să se bazeze strict pe informațiile transmise pe parcursul prelegerilor. Sau mai sunt unii profesori care le sugerează subtil studenților că ar fi o idee bună să le cumpere cărțile, pentru că acolo au toate informațiile necesare privind cursul respectiv.
De asemenea, v-ați confruntat cu astfel de cazuri sau cunoașteți practici de genul? Ce părere aveți și ce soluții credeți că ar putea fi aplicate pentru a combate fenomenul acesta?
Mulțumesc!

Ideea de a avea cărți nu este o sugestie subtilă, cursurile nu sunt concepute să cuprindă absolut tot ce este în carte.  Eu când eram la MV, suportul de curs (care era un powerpoint odios) era o sumarizare maximă a cărții, adică era util să preiei punctele cheie dar dacă învățai doar atât luai 4 cam la toate materiile.

Agnes07, on 04 ianuarie 2021 - 20:53, said:

La specializarile cu prezenta redusa si distanta e obligatoriu. La zi, cam depinde de profesor.

Da, e clar că în cărți conținutul e mult mai vast și complex, însă nu cred ca este etic ca un profesor sa procedeze asa. M-am axat pe exemplul asta pentru ca alti profesori ne trimiteau pe mail cărțile lor pe post de suport de curs și nu băgau pe gat sa le cumparam cărțile.. adica asta cumva mi se pare ca ii dezavantajează pe cei care poate nu își permit sa le achiziționeze. Si culmea, celor care le cumpărau li se interzicea sa le dea celorlalți pentru multiplicare. Și din "colegialitate" ei chiar le păstrau doar pentru ei. Pe motiv ca na, știau ca au șanse mai mari decât ceilalți sa obțină o nota buna și, bineînțeles,  din moment ce ei au plătit, alții de ce sa beneficieze gratis de informații?

Agnes07, on 04 ianuarie 2021 - 20:53, said:

La biblioteca facultății ai încercat?

Nu există obligativitatea furnizării suportului de curs direct către studenți, însă cum toate universitățile au platforme online, acolo există obligativitatea punerii la dispoziție a unor materiale de curs (nu neapărat notițe).

Agnes07, on 04 ianuarie 2021 - 23:03, said:

Este cit se poate de etic ca un profesor sa iti recomande o carte. Poate sa fie cartea lui.  ( nu e etic este daca cartea lui e mai proasta si scumpa decit alte carti de pe piata din care de cele mai multe ori e copiata/tradusa, dar asta e alta discutie). Dar e aboslut normal ca uin student sa cumpere carti, e parte din "fisa postului".
Mai mult, daca ai si posibilitatea de a NU cumpara cartea, cind tot materialul din carte e dictat la curs (desi nu ar trebui) e chiar boierie. Nu e nici o cerinta etica pentru asta.

Sa vrei sa si chiulesti d ela cusrusri la invatamintul de zi si nici sa nu cumperi o carte mi se pare o nesimtire. Poate nu ar trebui sa fii student ...

Agnes07, on 04 ianuarie 2021 - 20:53, said:

Asta e practica cu care m-am confruntat eu: cursul se plateste si la inceputul cursului se cumpara cartea care e obligatorie si costa citeva sute de $/E (>1-300). Prezenta la curs e absolut obligatorie. Cartea e complementara cusrului, nu te duci la curs in loc sa cumperi cartea.

Agnes07, on 04 ianuarie 2021 - 23:03, said:

Pai e 100% corect.
Copierea e furt prin incalcarea drepturilor de autor si se pedpeseste conform legii.
Proprietarul nu are nici o obligatie sa imparta sau mai rau, sa fure, un bun achizitionat.

Nu e nici o regulă, depinde integral de profesor. Unii vor posta ei-înșiși materialele pe site-ul cursului, alții vor face trimitere la diverse cărți cu ISBN care nu sînt "la liber". Cînd e vorba de cartea lor, poate, sau nu, să fie disponibilă gratuit (bibliotecă, scan pdf de la colegi sau de pe net, evident că ilegal dar în general, cui îi pasă).