Artisti nedreptatiti de contemporani (si posteritate)

Cr1spy, on 18 noiembrie 2020 - 22:17, said:

Era cam comunist, am putea spune astazi... Visa la falanstere pentru artisti, unde acestia sa munceasca si sa traiasca impreuna. Toulouse-Lautrec, pe care l-a intalnit la Paris si care i-a fost o perioada amic, il ironiza mereu pe tema aceasta. Aveau lungi discutii, van Gogh fiind republican si socialist, Lautrec, conte, regalist inversunat, dar care nu facea deloc caz de sangele sau "albastru", era mult mai realist si incerca, fara succes, sa il aduca "cu picioarele pe pamant".

Un alt artist care mi se pare ca a fost nedreptatit de contemporani este scriitorul american John Kennedy Toole, al carui roman "Conjuratia imbecililor" devenise un fel de carte cult la un moment dat, in anii 1990, pentru multi tineri. Romanul a fost publicat postum si s-a bucurat de succes. Toole a incercat de mai multe ori sa isi publice romanul, dar a fost respins in mod repetat de catre edituri. Aceste refuzuri repetate a;le editorilor au cauzat imbolnavirea lui Toole care a devenit alcoolic si paranoic, sanatatea sa deteriorandu-se tot mai mult. In cele din urma J.K. Toole a fost concediat de la locul de munca (era profesor) iar acesta, disperat, s-a sinucis la numai 31 de ani. Dupa moartea sa, mama scriitorului, de care acesta era foarte apropiat, a cazut intr-o depresie profunda si de abia dupa doi ani a avut taria sa incerce sa publice manuscrisul fiului ei. In decurs de 5 ani, manuscrisul a fost respins de 7 edituri.

Edited by Costel2014, 19 November 2020 - 16:05.

Reiau postarea derpre Toole.
Mama sa a gasit, in sfarsit o editura dispusa sa ii publice manuscrisul, dar a mai durat 3 ani pana ce cartea a aparut efectiv, in 1980, la mia bine de un deceniu dupa moartea lui Toole survenita in 1969.
Initial cartea a avut un tiraj minuscul de 2500 de exemplare. Totusi, a avut succes, iar in anul urmator autorul a primit postmortem, Premiul Pullitzer. Cartea a devenit un best seller, vanzandu-se in 1,5 milioane de exemplare si fiind tradusa in 18 limbi. In 2019, emisiunea The Great American Read de la P.B.S. a clasat 'Conjuratia imbecililor" pe locul 5 in top 100 al celor mai iubite carti din America.
Un alt roman al lui J.K. Toole, numit "Biblia de neon" si scirs in adolescenta, a fost publicat in 1989, dar nu s-a bucurat de acelasi succes precum "Conjuratia imbecililor".
John Kennedy Toole a fost un scriitor complet ignorat in timpul vietii, dar a devenit un adevarat icon dupa moartea sa timpurie. Contemporanii nu l-au apreciat, posteritatea insa a indreptat aceasta eroare.

Edited by Costel2014, 19 November 2020 - 16:29.

Eu am asa, o musca cit un carabus de mare pe creier care-mi zice ca cei care-i pling pe nedreptatitii astia in timpul vietii sint tot aia care le dau cancel lui Michael Jackson sau Kevin Spacey pentru ca "pedofilii drek'" (sau macar nu fac nimic sa le apere opera ori realizarile sau meritele.

Iti trebuie o sira a spinarii bine intepenita ca sa poti face diferenta intre om si opera, mai ales daca omul e mort. Un om cu toate principiile acasa stie sa aprecieze omul pentru lucrurile bune facute si sa-l condamne pentru cele rele, sau, ca in cazul meu, sa faca diferenta INTRE OPERELE RESPECTIVULUI.

Eu nu dau doi bani pe numele celui care a facut cutare sau cutare lucru, si nu-l iau ca o garanție a calitatii. Poate să-mi placa un lucru facut de un om si sa-mi displaca profund urmatorul, sau cele dinainte. De-aia nu ma intereseaza autografele si nici nu bag mina in foc ori dau un cec in alb nimanui. Dar citi mai sint ca mine?

hellmarvel, on 19 noiembrie 2020 - 16:29, said:

Nu prea inteleg ce ai vrut sa spui....Poate vrei sa zici ca faci diferenta intre opera si viata unui artist.

Vrea sa spuna, ca cei care nu deconecteaza legatura intre artist si opera sa, asa cum il apreciaza uneori, asa il vor judeca alteori.
Este o parere personala, bineinteles.

Costel2014, on 19 noiembrie 2020 - 16:32, said:

Poate-mi spui si mie care e diferenta intre om si viata lui, ca nu vad unde e problema de intelegere.

Paunescu (Adrian) a fost un om de tot rahatul, comunist, oportunist, jegosist, dar daca-i perii poeziile de toate omagiile si poeziile cu dedicatie tot scoti citeva volume de poezie de toata valoarea, ascult si acum cintece din Cenaclul Flacara pe versurile lui (si nu doar). Eugen Barbu, Francisc Munteanu la fel, oameni de tot rahatul, dar scenaristi ca Francisc Munteanu n-o sa se mai nasca repede sau vreodata in Romania. CVT a fost doar un rahat de om si atit, dat tot a scos o perla care mi-a ramas in minte (rusii fura si ceasul de la bombe).
LE. Francisc Munteanu. Titus Popovici

Edited by hellmarvel, 19 November 2020 - 17:12.

He, he. Este diferenta si intre om si viata lui. Daca n-ar fi, n-ar crede nimeni in reincarnare si transformari succesive.

M-am gandit mai bine si cred ca ne-ai asociat cu bocitoarele, care te plang cand mori si te toaca cand traiesti.
Este un fenomen social care a traumatizat multi oameni.

Edited by Cr1spy, 19 November 2020 - 17:15.

Subiectul Adrian Paunescu se poate dezvolta pe celalalt topic, dedicat operei si personalitatii artistilor. Ptr mine personal, el inseamna inititierea unor ample fenomene sociale: muncitorul ca artist si artistul ca muncitor.

Paul Celan, poet, traducator si eseist de limba germana, a carui poezie a postat-o Naoto, pe topicul superb, deschis de ea.
https://server1.kpro...0#entry27111897
Un alt coleg forumist a postat, tot acolo, un scurt memento, concentrat.

S-a sinucis la Paris. In Romania inca nu este un nume larg recunoscut, desi s-a nascut aici.

Cr1spy, on 20 noiembrie 2020 - 22:37, said:

E destul de cunoscut. Face parte din galeria marilor artisti care au suferit iar unii dintre ei au si murit in lagarele de concentrare naziste (Benjamin Fondane, Bruno Schulz, Robert Desnos, Primo Levi s.a.).

Edited by Costel2014, 22 November 2020 - 15:57.

Nu este atat de cunoscut ca Adrian Paunescu
Poate este si el vinovat, ca nu a fost la fel de prolific.

Cr1spy, on 23 noiembrie 2020 - 00:46, said:

Spun si eu un truism: decat mult si prost, mai bine putin si bun....
P.S. Imi place ca ai simtul umorului bine dezvoltat!

Franz Schubert (1797-1828) a fost un compozitor austriac ce a murit de tanar, fara a cunoaste aprecierea pe care o merita. Talent precoce, el a compus foarte multe lucrari (peste 600 de lucrări vocale, in special lied-uri, şapte simfonii încheiate si alte şase neterminate, multe compozitii pentru pian, creatţii camerale etc.).
A lucrat ca invatator, la insistentele tatalui sau, desi nu avea nici o inclinatie spre profesia aceasta, apoi si-a dat demisia si s-a dedicat exclusiv muzicii. A dus-o foarte greu financiar, traind din lectiile de pian pe care le oferea diversilor amatori. Nu a beneficiat vreodata de ajutorul generos al unui „Mecena”, de aceea nu si-a putut permite sa cumpere (ori macar sa inchirieze) un pian. Locuia pe la prieteni si admiratori, nu a reusit sa se casatoreasca deoarece familia iubitei sale nu a fost de acord ca aceasta sa se marite cu un sarantoc. Dar, poate, ceea ce este mai cel dramatic, pentru un om pasionat de muzica sa, foarte putine lucrari compuse de Schubert au fost publicate sau interpretate in timpul vietii sale. Pana in anul 1820 din peste 500 de lucrări, doar doua fusesera cantate iar in 1821, prietenii lui Franz Schubert au plătit din buzunar editarea unui volum de cantece al tanarului compozitor.
Doar in ultimul al al vietii bietului muzician, acesta a dat un concert care cuprindea in exclusivitate compozitiile sale. Dar nici atunci nu prea a avut noroc, mica sa reprezentatie fiind umbrita de sosirea la Viena a lui Paganini, care a sustinut o serie de concerte ce au avut mare succes. Franz Schubert s-a stins la putin timp dupa disparitia idolului sau, Beethoven, iar mostenirea sa muzicala a fost pastrata si facuta cunoscuta publicului larg de un grup mic de admiratori fideli.
Schubert a fost un artist ignorat complet in timpul vietii, dar care si-a capatat un loc binemeritata in galeria marilor compozitori, abia dupa trecerea sa in nefiinta.

Sursa: https://www.historia...efericirii-mele

Edited by Costel2014, 03 December 2020 - 16:53.

Un pictor uitat astazi este Constantin Daniel Rosenthal. (1820-1851).

Se cunosc putine date despre artist, chiar si anul nasterii fiind controversat. S-a nascut la Budapesta, intr-o familie de negustori evrei. Se pare ca a studiat artele plastice la Viena (desi nu exista surse sigure pentru aceasta informatie) si a ajuns in Bucuresti in vara anului 1842 cand a realizat un portret al unei doamne din familia Filipescu. Alte surse spun ca a studiat pictura la Paris.Nici motivele venirii sale in Muntenia nu sunt clare, istoricii de arta lansand mai multe ipoteze; ca a fost trimis aici de o loja francmasonica in ideea lui de a pregati revolutia de la 1848 sau ca a ajuns aici la invitatia pictorului Ion Negulici cu care s-a imprietenit aici. Este prezent la adunarea populara din Dealul Filaretului in care se solicita schimbari profunde in societatea valaha. Solicita si primeste cetatenia valaha apoi se implica si mai mult in revolutia romana.

A realizat o sculptura numita „Statuia Libertatii" in 1848 care a fost plasata in Piata Vorniciei, dar care a fost distrusa la porunca omului politic conservator Emanoil Baleanu, spre indignarea tinerilor romani revolutionari.

Opera care l-a facut celebru pentru o scurta vreme a fost pictura „Romania revolutionara’ al carei model a fost Maria, sotia revolutionarului radical (ulterior om politic) C.A. Rosetti. Dupa infrangerea revolutiei in Muntenia o oinsoteste cu devotament pe Maria Rosetti in periplul acesteia in urmarirea revolutionailor romani arestati de catre otomani. Pleaca apoi la Paris, ajunge in Elvertia si Austria. Sfarsitul vietii i-a fost timpuriu si crunt: „ În mai 1851 pleacă spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluţionar român de la Paris. Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluţionare. Moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-şi fi trădat prietenii şi tovarăşii de luptă.  Alta varianta spune ca s-a sinucis, ca sa nu fie obligat sa isi tradeze camarazii”.

Despre opera sa criticii de arta spun: „Pictează într-o manieră clasică realistă, cu accentele contrastului clar obscur. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură, şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apoteotică specifică romantismului, dar şi elegaţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. A lucrat preponderent în ulei pe pânză, compoziţii de dimensiuni mari. Lucrările având ca temă revoluţia română de la 1848, au fost cele care l-au consacrat pe Rosenthal.”  http://enciclopediar...aniel_Rosenthal

Impreuna cu Barbu Iscovescu si cu Ion Neglici a constituit un trio de pictori care au revolutionat pictura romaneasca la vremea respectiva, orientata atunci, aproape exclusiv spre pictura religioasa. Constantin Daniel Rosenthal a fost un pictor si un patriot roman care nu merita uitarea posteritatii.

Edited by Costel2014, 07 December 2020 - 14:05.

La Muzeul National de Arta al Romaniei s-a deschis toamna trecuta o expozitie consacrata pictorului Constantin Daniel Rosenthal. De retinut ca este doar a doua expozitie monografica dedicata vreodata lui Rosenthal, cealalta avand loc in 1970. Expozitia poate fi vizitata pana pe 21 februarie 2021. https://www.mnar.art...voluției

Edited by Costel2014, 14 January 2021 - 21:07.

Un poet de care astazi nu isi mai aminteste nimeni a fost Mihai Săulescu (1888-1916).

Nascut la Bucuresti in familia numeroasa a unui ofiter si a unei profesoare de limba franceza, Mihai Săulescu  este atras de timpuriu de poezie, astfel ca debuteaza la 18 ani cu un volum de "Versuri", de slaba facture artistica. Autorul va renega ulterior poeziile aparute in acest volum si va incerca sa distruga toate exemplarele cartii.
Colaboreaza la revista literara ilustrata „Cosânzeana” ce apare la Orăștie din 1911, alaturi de nume celebre ca Ion Agarbiceanu, Aron Cotrus, Liviu Rebreanu si Nicolae Iorga. Printre revistele unde a mai scris se numara "Samanatorul", "Convorbiri critice" (careia ii frecventeaza si cenaclul, condus de Mihail Dragomirescu), "Universul literar", "Noua revista romana", "Rampa" etc.
In anul 1912 ii apre volumul de versuri „Departe”. Poeziile sale sunt de factura simbolista si au ca subiect solitudinea, spleen-ul, cotidianul prozaic si melancolic.
In ultimul an al vietii sale ii mai apare un volum de versuri numit „Viata”. Poeziile nu mai au o orientare simbolista, sunt niste poeme energice pline de revolta impotriva mizeriei si nedreptatii de care sufera omenirea.
Cea mai importanta opera a sa este insa piesa de teatru intr-un singur act, de inspiratie expresionista, „Saptamana luminata”, pe care a scris-o in 1911.
Drama, cu accente mistice, prezinta o mama care isi omoara fiul pacatos, ucigas si hot, in saptamana luminata de dupa Pasti, cand, conform traditiei, toti pacatosii care mor ajung in rai, portile iadului fiind inchise. Prin gestul sau, mama incearca sa salveze macar sufletul fiului ei ticalos. Piesa are o atmosfera arhaica, marcata de misticism, absurd si cruzime, totul intr-o tenta noir puternica, in ciuda mediului patriarhal in care se desfasoara. Drama va fi publicata in „Noua Revista Romana” a lui Constantin Radulescu-Motru in 1913., dar va vedea luminile rampei de abia in 192, pe scena Teatrului National din Bucuresti, fiind pusa in scena de Victor Eftimiu dupa moartea tragica a autorului.
Desi bolnav, Mihai Săulescu se inroleaza voluntar in armata romana la 15 august 1916 fiind un patriot convins. Va cadea eroic in lupta, ucis de un glonte, la 15 septembrie 1916, undeva la marginea Predealului. Afland despre moartea sa, Nicolae Iorga va spune;” inca unul a cazut, dintre cei care trebuiau sa traiasca”.
In urma sa au mai rams un volum de versuri in manuscris „Cultul mortilor” (ce urma sa apara in toamna lui 1916) si un poem de mari dimensiuni intitulat „Calatorii” (avand ca model Memento mori al lui Eminescu). O alta piesa de teatru, de inspiratie ibseniana. „In fata marii” (scrisa, dupa toate aparentele, in perioada 1911-1912), va fi publicata abia in 1973.
Pe baza unui libret scris de tenorul si regizorul de operă Constantin Pavel, dirijorul și compozitorul Nicolae Brânzeu compune muzica la opera "Săptămâna luminată" ce va avea premiera în 1943 pe scena Operei Nationale din București, fiind considerata prima opera de tip expresionist din Romania.
In perioada interbelica, la initiativa Societatii Scriitorilor Romani, sculptorul Oscar Han va realiza un bust al artistului, ce va fi amplasat la marginea orasului Predeal, la iesirea spre Brasov.
In 1947 apare în colecția ”Scriitori români uitați”, sub ingrijirea lui Eugen Jebeleanu, volumul „Opere” de Mihail Săulescu, fiind  o selectie reprezentativa pentru intreaga creatie a autorului.
Un liceu din Predeal poarta numele poetului disparut in marele razboi pentruu intregirea tarii.

Dupa revolutie, regizorul Mihai Maniutiu a pus in scena 'Saptamana luminata'"cu destul succes. Este o ironie a sortii, oarecum, poetul Săulescu find cunoscut apropae exclusiv doar datorita unei piese de teatru, nu a versurilor.

Surse: http://www.liceulpre...l_saulescu.html

https://ro.wikipedia...

https://www.poezie.r...5343/index.html

Edited by Costel2014, 24 February 2021 - 11:53.