Ochii care nu se văd se uită?

 lucianburjuiul, on 02 noiembrie 2020 - 08:57, said:

Pai nu vorbim de un cuplu casatorit, intrun cuplu casatorit, daca mai sint si copii se poate decide sa se faca un sacrificiu pentru o vreme, pentru copii.Apoi, daca s-au casatorit, inseamna ca au stat o vreme impreuna apoi a survenit distanta, si e vb de varsta aici, la 30 nu stai departat ca ai si tu nevoi, la 50 e suficient si de 2 ori pe luna.
Daca e vb de job, acolo ai de ales, jobul sau partenerul, e cat de clar se poate.Dar vorbim degeaba oricum, fiecare cuplu si fiecare situatie are particularitatile sale.

 tomaso, on 02 noiembrie 2020 - 03:53, said:

Daca El o considera pe Ea de 9.50 si pe sine de 6. Rezista din partea lui, mult si bine.
Daca Ea il considera pe El de 9.50 si pe sine de 6. Rezista mult si din partea ei.


Cu o conditie, ofera-le parteneri de maxim 7.

Daca gasesc potentiali parteneri de 9 si 9,50 poate chiar 10.
Kaput!

Edited by stevetlangat, 02 November 2020 - 09:23.

Si cuplul necasatorit nu vrea sa finalizeze? Evident ca orice exemplu e diferit de celalalt. Regula e simpla: dai libertate partenerului. Daca se intoarce bine, daca nu se intoarce iar bine. Restul e can can.

Depinde. Vorba din batrani avea rost cand nu exista comunicarea de acum. Dar, tot o vorba din batrani, spune ca dragostea trece prin stomac.

Totusi, o relatie, care sa decurga natural, are nevoie si de partea fizica (intalniri, sex, concedii, stat fizic impreuna, etc). Degeaba te indragostesti de o persoana fara te vezi, daca nu faci casa cu persoana respectiva (a face casa inseamna sa va completati unul cu celalalt). E posibil ca dupa 2-3 ani de "online" cand aveti posibilitatea de a va muta impreuna sa realizati, de fapt, ca sunteti doar o iluzie, o plasmuire a ceea ce sperati sa fie celalalt.

 silesax, on 02 noiembrie 2020 - 05:06, said:

Ce-ai zice de "te iubesc, dar plec din țară să nu crăpăm de foame cu fluturi in stomac".

Eu am iubit o fată prin liceu. Eram copii, clasa a X-a. Era tot ce voiam. Mă iubea la rândul ei, vis. Am fost împreună vreo jumătate de an, dar era că și cum ne știam de o viață. Repet, eram copii, dar pentru vârsta noastră, eram tot ce trebuia unul pentru celălalt. Incep cun sfârșitul. Vorbim și acum. La sfârșitul anului școlar, mi-a zis că ai ei se muta din oraș. Eram așa de tâmp, încât am crezut că ea rămâne. Bineînțeles că nu. M-au chemat ai ei la masă într-o sâmbătă, mă iubeau ai ei, mi-au zis care e treaba și apoi au plecat la țară. Eu am rămas cu ea... Poveste siropoasă. Ideala este că a văzut cerul pe noi.  Bun, a plecat. Am stabilit să mergem la aceași facultate, știri voi, povestea continua. Ne suna cu cartele, de pe fix. Nu aveam telefon in 1998. Stabileam o oră, erau cu 30 minute înainte, să răspund, ea la fel. Și așa, în câteva luni am întârziat, apoi ea, apoi unul nu a sunat deloc, apoi...a mai sunat câte unul pe telefonul de acasă, nu eram acasă, nu era ea, mesaje...și pauză. Au apărut email-urile. Comunicam așa. Am stabilit că trebuie să ne continuăm viețile. Nu mă întrebați dacă avea pe cineva. Mi-a zis că nu. Ei știu că nu aveam. Nici nu vedeam pe altcineva. Până când am gasit o colega. Și ea cu ale ei, hai să fim împreună să nu fim singuri, mergem la patry-uri împreună, peste tot unde are nevoie de pereche. Mai, nu vreau sa vă plictisesc. Actuala mea amica știa de fosta. Ele vorbeau. Fosta i-a zis să aibă grijă de mine. Apoi, pe la Crăciun, îmi spune că e cu cineva. Am luat lucrurile așa cum erau, dar îmi amintesc că deși era rău,  totul devenise mai rău. Un vecin octogenar care era amicul meu mi-a zis că dacă aștept să vină, să aștept, dar dacă aștepte să treacă timpul, poate ar fi bine sa mă mai gândesc. Si am avut o relație cu a doua fata. Și a fost frumos. Dar a lipsit ceva. Golul acela s-a umplut încet-încet, după ce  cunoscut-o pe actuala soție. Dar nu de la început.
Oricum, vorbim și acum. Și mai am ceva pentru ea și acum. Viața nu a fost bună pentru ea. Este divorțată, are un copil. Sunt în Japonia acum. Ideea este că oameni buni și care se iubesc, uneori sunt despărțiți.
Și dacă dragostea este matură, ochii care nu se vad, nu se uita. E greu și tensiunea sexuală care este pentru unii centrul pământului, și disipează. Există însă te motive importante pentru care oamenii rămân împreună. Un cuplu este o echipa, nu doar doi parteneri sexuali. O, da, sexul este bun, dar dacă trăiești pentru asta, nu te mai faci mare.
Gata, scuze de lungimea mesajului!

Pentru cine nu vrea să citească, rezumatul: doar surogatele de relații sunt rupte de distanță.

 bumpocbum, on 02 noiembrie 2020 - 09:06, said:

ia vezi despre ce se vorbește.. nu despre neveste ce nu au ce pune pe masă

your god, si care e mesajul ce il dai bre? ca esti fara ea? )))

In principiu sunt de parere ca se uita, exceptiile doar confirma regula.
La 20 de ani am avut o alta parere si m-am ambitionat sa nu uit si sa trag de o relatie cand nu aveam motiv.
Eu am plecat la facultate, ea mai avea un an de liceu, asa ca din acest motiv (si nu numai) faceam naveta saptamanal.
Apoi, cand a terminat liceul, visam ca vine si ea la facultate in orasul unde eram, ne luam o garsoniera cu chirie, etc.
Asa bine mi-a iesit planul incat ea a dat in alt oras.
Nu mi-a ajuns si am continuat sa trag de relatie, 8 ore pe tren de noapte dus si 8 intors, alternativ, ca sa fim impreuna o zi jumate. in sinea mea eram convins ca luptam pentru iubire de nu mai putem.
Tarziu am realizat ca ce era intre noi era o prioritate pentru ea si nu prea, mereu se gasea ceva mai important si in plus, o mamica ce ma iubea ca sarea in ochi.
Asta e o situatie in care ochii care nu se vad trebuie uitati.

Eu nu spun ca nu se poate la distanta, in anumite cazuri, dar trebuie ca amandoi sa vrea cu adevarat. Si sa se si poata fizic, plus intr-o zi relatia sa nu mai fie la distanta, ca daca o tii doar pe whatsapp aia nu e relatie. De prea multe ori, doar unul vrea, dar de multe ori din teama/obisnuinta.

Normal ca rezista o relatie la distanta, atat timp ca nu apare o alta vuvuzela, sau o alta maciuca. E simplu. Bang Bang tine flacara aprinsa. Iubire la distanta, cele la inceput, sunt doar pentru oamenii fara experienta.

 silesax, on 02 noiembrie 2020 - 10:56, said:

Si eu am ramas mirat. Povestea nu pusca cu concluzia.

Dupa care mi-am dat seama ca el considera ca e divortata pentru ca probabil inca se gandeste la el.


Oh well..

 silesax, on 02 noiembrie 2020 - 10:56, said:

A, nu...sunt prea mare acum. Vreau sa spun ca depinde de ce ai. Mesajul este finalul raspunsului meu: nu poti sa pierzi ce nu ai avut niciodata.

Daca tot m-ai intrebat asta, m-am gandit cum ar fi sa o intlanesc o data. Pe acelasi motiv pentru care nu m-am mai dus la tara de cand am vandut casa, nu as vrea nici sa o intalnesc, pentru ca eu am inima ocupata, am familie, ce a fost, a fost o data si vreau sa ramana exact asa.

Povestioara din US:
El e de langa Seattle, Ea e de undeva de la 5 ore de zbor cu avionul.
S-au vazut de 3 ori cate 2-3 saptamani la el acasa din decembrie de cand au decis ca pot avea o relatie..
Ea avea un copil si era insarcinata cu al 2lea, l-a nascut si l-a lasat acasa la fostul ca sa stea cateva zile cu iubitul nou..
Au vreo 12 luni de cand sunt "impreuna" la distanta si nonstop prin orice metoda de comunicare online..
Acum ea are grija de copii, si-a gasit un job ca nu poate singura.. iar El o ia razna ca nu mai poate sta sa o auda si sa o vada nonstop.
Acesti ochi care s-au vazut (mai mult online), se uita.. pentru ca ea va gasi pe cineva mai aproape sa o sprijine.

 stevetlangat, on 02 noiembrie 2020 - 11:25, said:

A, nu, chiar deloc. Am repetatat, cred, ca eram copii. Locul ei ramane acolo, inima eului meu de 17 ani. La 40 ani, vorbesc despre el ca despre altul.

 tomaso, on 02 noiembrie 2020 - 03:53, said:

Depinde de intensitatea prieteniei, a dragostei şi a iubirii dintre oameni.

Eu am experimentat de câteva ori prietenia cu femei în viaţa asta, şi e foarte "dulce", dar a fost un "caz", de fapt "o cază", pe care am întâlnit-o în Liceu între 1991 şi 1993, când l-am terminat, ce avea nişte ochi negri dom'le ! (şi eu când dau de ochi negri feminini, "mă curentez"). A fost o prietenie fascinantă în care ea era cel mai bun prieten al meu şi eu al ei. Ne spuneam totul, absolut totul, chiar şi lucruri intime, ca între doi prieteni.

Am terminat Liceul în 1993, şi mi-au trebuit 6 ani să mai găsesc pe cineva asemănător. Însă...pe cea din Liceu, nu o voi uita niciodată, nici în viaţa asta şi nici...în alta. Adevărul că în anii 1990 şi puţin după, ne-am mai întâlnit de câteva ori întâmplător, dar şi dacă nu ne întâlneam nu aş fi uitat-o.

Pentru mine a fost o relaţie de tipul Enigma Otiliei al lui George Călinescu. A fost o enigmă.

În final spun că: dacă relaţia e una fantastic de intensă, ochii aceia nu se uită niciodată !

Mah, nu-mi permit sa declar adevaruri absolute dar toate absolut toate tipele care la facultate erau combinate la distanta s-au despartit sau si-au inselat prietenii. Din ce stiu eu ma rog, sunt sigur ca exista si exceptii dar n-am dat este peste ele.

eu as zice mai degraba nioasca si salamul ce nu se vad se uita, dar exista un remediu. Nioasca/salamul din vecini.

 silesax, on 02 noiembrie 2020 - 05:06, said:

Asa e cand ai traiul asigurat sau ai facut in asa fel incat sa-l ai, indiferent pe cine calci pe cap.
Pierzi simtul realitatii.

 tomaso, on 02 noiembrie 2020 - 03:53, said:

Iti dai seama ca pot fi 2 luni sau 20 ani ?

 foreverbanned, on 02 noiembrie 2020 - 08:11, said:

Subscriu. Principala problema nu este distanta, ci gura lumii proaste. La care nu ai cum sa rezisti, decat daca ai ceva in plus, fata de omul normal.

Edited by Cr1spy, 02 November 2020 - 12:33.

Da da, ai dreptate ca întotdeauna 🤭