Dumnezeu, fără religie.

argonaut, on 18 octombrie 2020 - 09:18, said:

Si daca scrie Creator, vor fi si mai multi.

Si daca sunt mai multi Dumnezei,Creatori, Divinitati sau fiecare cum sa-i numeasca. Ca pana si biblia vorbeste de mai multe entitati la inceput.

Probabil exista o forta mai presus de intelegerea noastra. Evident, nu e un barbos care se uita la mine si asteapta sa bag banutu in sutana si sa ling niste cadavre.

nico99900, on 18 octombrie 2020 - 12:06, said:

Biblia zice ca e o singura autoritate in Univers. Bineinteles care si el niste sergenti. Peste tot exista ierarhii.

redbotos, on 18 octombrie 2020 - 09:08, said:

Există oameni care cred într-un Dumnezeu al universului, intr-o superentitate dreaptă și corectă.
Când vom lua contact cu alte civilizații, dacă ne va lăsa zeul actual, vom vedea.

redbotos, on 18 octombrie 2020 - 09:08, said:

Nu.

Pentru ca asta este etimologia termenului religie: reconectare, religare in latina.
Omul care apartine unei religii este cel care doreste sa se "reconecteze" (religare) cu Dumnezeu.

Nu ai cum sa crezi in Dumnezeu fara sa-L cauti, sa incerci sa te conectezi cu El.
Si aceasta face de fapt religia, in intelesul ei primar.

Eu nu incerc sa gandesc o divinitate, eu incerc sa inteleg de ce la aproape toti oamenii se manifesta acest sentiment(sau numiti-l voi altfel, daca stiti)  de credinta.
Eu simt ca este ceva natural si nu o sa incerc sa-mi bat joc de el. Problema mea nu este in cine sa cred, ci sa inteleg cauza pentru care am acest sentiment difuz si neinteles.

menaloty, on 18 octombrie 2020 - 17:19, said:

Pentru ca sunt o gramada de intrebari carora altfel nu le poti gasi raspuns.

argonaut, on 18 octombrie 2020 - 17:23, said:

Este prea simpla explicatia si ea poate fi spusa de un ateu unui credincios.
Dar eu nu sunt credincios, sunt doar o persoana constienta de sentimentul de credinta pe care il am si pentru mine raspunsul tau nu are absolut nici o semnificatie.
Eu cred ca prima specie care a devenit, intr-un fel greu de apreciat si explicat, constienta la nivel minim de sentimentul de credinta, a devenit specia rationala pe aceasta planeta.
Nu vreau sa fac apologia religiei, dar fara sa vreau, fac apologia credintei, recunosc.
Si totusi intrebarea ramane. De unde vine?

Edited by menaloty, 18 October 2020 - 17:39.

menaloty, on 18 octombrie 2020 - 17:37, said:

In NT conceptul de "credinta" inseamna "rationament" - intelegere prin investigare, cercetare bazata pe rationament, gandire filozofica - ex. Descartes "gandesc deci eu sunt".
In limbajul colocvial, adica nesistematic, nefilozofic, "credinta" inseamna ''o parere, o optiune fara ratiune, opinie nebazata pe rationament".

Marea dificultate in comunicare, e ca tu prin "credinta" poate intelegi ceva, dar cand ii spui cuiva "am senimentul de credinta", acela va intelege ce intelege el prin "credinta" iar nu ce intelegi tu prin "credinta".
Deci, daca te intereseaza sa intelegi ce este "credinta" in NT, iti pot face conspect. Eu unul habar n-am ce intelegi tu prin "credinta". Explica-mi ce intelegi tu, te rog.

Edited by criztu, 18 October 2020 - 18:02.

menaloty, on 18 octombrie 2020 - 17:37, said:

Raspunsul e atat de simplu: de la Care ne-a creat.
Homo sapiens este in acelasi timp homo religiosus.

Credinta intr-o fiinta suprema care ne creat este o trăsătură naturală a tuturor oamenilor de pretutindeni si din toate veacurile.
Desigur ca ateii vin pe invers, ca de obicei, si iti vor predica verzi si uscate insa si in jungla de asfalt si in triburile cele mai indepartate de civilizatie omul crede intr-o Fiinta, in ceva.

Eliade afirma ca totomul „crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, dar care se manifestă în ea și care o sfințește și o face reală”.
Iar Fericitul Augustin cu multe, multe sute de ani in urma exclama: "ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru Tine"

Dorinta de a-L cauta prin credinta este asezat de El in fiecare om.
E o chestie naturala.

Credința e una, religia e alta.
Nu o sa ma îndepărtez de religia/identitatea mea.
Dar simt nevoia de a face o alta varianta.
O redescoperire.
Dar fără ajutorul bibliei, sau oricărei cărți.
Prin propriul simț.
Cum îl descoperim fără religie?
Ori nu se poate.

Dacă Creatorul există, El trebuie sa fi conceput un canal de comunicare cu omul... așa e logic... tot ce trebuie sa facem noi, este să descoperim acel canal...

redbotos, on 18 octombrie 2020 - 21:30, said:

Vor fi destui impostori care te vor minti ca se poate dar adevarul este ca nu se poate.

Tu ai vrea sa cunosti o nava spatiala doar prin propriul tau simt? Crezi ca ai putea intelege ce este si cum functioneaza fara sa fi citit niciodata o carte in domeniu, fara sa vorbesti cu un inginer care e pe felie, doar asa... sa simti tu ceva in piept si sa redescoperi roata si racheta interplanetara?
Nu se poate, asa-i?

Ei bine, Dumnezeu este de miliarde de ori mai complex decat o biata racheta.
Tu, care esti creatia Lui, esti infinit mai complex decat o racheta.

A vrea sa-L cunosti pe Dumnezeu de capul tau asa este una din cele mai mari prostii (izvorate din mandrie) pe care omul o poate concepe.
Nu prietene, ceea ce gandesti este imposibil.
Si daca Dumnezeu ti s-ar descoperi printr-un miracol (chestiune posibila), in urma descoperirii El te va trimite la oamenii Lui, la Cartile Lui, la ceea ce El a descoperit deja omenirii.

Edited by Alireza, 18 October 2020 - 22:19.

Dumnezeu nu este un lucru ca să ai instrucțiunile de utilizare.
El este un simț, o putere omniprezenta.
Nu mândria ma mana să-L aflu direct.
Ci mai degrabă vreau o legătură fără intermediari.
Poți spune orice împotriva religiei și ai dreptate, dar nu poți spune nimic împotriva Lui Dumnezeu.
Religia distorsionează realitatea în funcție de doctrina ei.
Fiecare își da dreptate precum ca religia lor este bună iar celelalte sunt false.
Pot da mii de exemple de lideri religioși care sunt răi intenționați.
Și atunci ce facem, cum Îl cautam?
Avem discernământ și vedem ca nu e bine, continuam în prostie?

da

redbotos, on 19 octombrie 2020 - 07:39, said:

Putem găsi calea, din aproape în aproape, plecând de la certitudini și ajungând la alte certitudini...

redbotos, on 18 octombrie 2020 - 09:08, said:

maccip, on 18 octombrie 2020 - 11:33, said:

deci, da!
de fapt ajungem la concluzia că ne făcu cineva, DAAAR:
-e pueril să credem că acel cineva „vede” tot ce fac io, în consecință că mă va pedepsi dacă mănânc carne când popa zice că nu trebe
-e inutil să mă-nchin la tot felul de cruci și icoane, că dacă e să n-am noroc - TOT n-am
-e o tâmpenie să cred că viitorul meu poate fi determinat de cel ce a construit acvariul în care ne aflăm cu toții, acum j'de milioane de ani