Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Imblanzire nimfe - mai este posibil?
Last Updated: Sep 18 2020 22:38, Started by
ben_iamin
, Sep 11 2020 18:18
·
0
#1
Posted 11 September 2020 - 18:21
Salutare, iubitori de zburătoare
Acum 2 luni am primit de la o cunoștință două nimfe (aproape cadou), până atunci neavând nici un fel de experiență cu păsările (afară de găinile bunicii de la țară). Am mare nevoie de ajutor în a dezvăța unele lucruri dacă se poate și a învăța altele Scopul meu nr. 1: să nu se mai sperie de mine și să ne putem atinge. Scopul nr. 2: dacă se poate să nu mai scoată unele sunete... Datele problemei: - sunt (după toate aparențele) doi masculi - cred că au mai mult de 2 ani, nu știu sigur. - am o colivie mărișoară pentru ei. - sunt învățați doar cu hrană din aceea ieftină, care conține semințe (de mei în general) și cu frunze. Am încercat și altceva (fructe, alte semințe mai mari, cartof dulce, morcov, ardei etc) -- nu mănâncă defel. - scot niște sunete (în afară de țipete) care încep ca o toacă și se termină într-un apoteotic sunet ascuțit - poate vă încarc să vedeți/auziți - e cel mai enervant dintre toate. Mai cântă și frumos, uneori, dar cel mai mult scot nenorocirea aia. SUnt curios dacă mai fac și alții așa sau o fi vreun sunet de pasăre învățat de ăștia de undeva. - am reușit, după o perioadă de acomodare, să le dau să mănânce din mână. Cu greu. chiar se suie pe mână ca să mănânce. Însă dacă mâna e goală fug. încerc să le-o țin pe lângă ei zilnic, dar nu văd progrese. Am întrebat și nici la foștii proprietari nu au făcut mai mult. Din câte înțeleg, au stat și cu alte 2 exemplare în colivie. Au mai fost mutați pe la grădină, etc. - nu știu nici dacă sunt sănătoși, dacă au paraziți sau ceva - aș vrea să fac conversie la pellete, deoarece am auzit că e cea mai bună hrană, cum spuneam, nu mănâncă altceva decât semințe (doar unele) și verdețuri (și nici alea prea bine, mai mult le molfăie) - le-am dat drumul să zboare prin cameră, după vreo lună de „carantină”, și uneori se așează pe mâna mea (că nu au unde) dar pentru scurt timp până se orientează la locul lor sigur. - a, și nu vor să facă baie. Mai ales dacă sunt liberi, nu stau să îi stropesc cu „puf”-ul, când îi atinge apa zboară. De baie în cădiță nici vorbă, a stat câteva zile în colivie una cumpărată special și doar s-a murdărit apa. acum stă și așteapă investiția de 50 de lei hmm până la vremuri mai bune. Orice ajutor, sfat competent este binevenit. Am de gând să consult și un veterinar care mi-a fost recomandat, dar alți specialiști în creșterea papagalilor nu știu să am pe aici. Mărturisesc că, dacă aș ști că nu se poate schimba relația asta cu ei sau că e prea dificil pentru putința mea, mă gândesc să-i dau cuiva care are mai multă experiență și să iau unii pui, poate merg lucrurile mai ușor. numai bine și să vă bucurați de păsările voastre. Ceea ce îmi doresc și mie. Ben [L.E.] La momentul asta, deși sunt progrese cu suitul pe deget ca sa mănânce, cea mai mare problema este cu gălăgia. Le suport și chiar îmi plac multe sunete pe care le scot, însă este unul, cel menționat mai sus, cu care nu ma împac. Iar in ultima vreme îl fac din ce in ce mai des. Momentan i-am scos pe balcon, însă tot se aude... sincer, ma gândesc sa ii dau. Apreciez orice răspuns ben. Edited by ben_iamin, 11 September 2020 - 18:22. |
#2
Posted 11 September 2020 - 18:26
Iti trebuie multa rabdare si practica pentru a se obisnui cu tine. Doua luni e mult prea putin timp.
Nu ai ce sa faci in privinta sunetelor. Trebuie sa te obisnuiesti. |
#3
Posted 11 September 2020 - 18:29
pasilla said: 1599841568[/url]' post='26865637'] Iti trebuie multa rabdare si practica pentru a se obisnui cu tine. Doua luni e mult prea putin timp. Nu ai ce sa faci in privinta sunetelor. Trebuie sa te obisnuiesti. Acum au trecut 5 luni. Textul e scris mai demult. Mulțumesc. Problema e ca nu ma obișnuiesc. Edited by ben_iamin, 11 September 2020 - 18:34. |
#5
Posted 12 September 2020 - 09:03
Pentru a-i putea atinge, si sa se invete sa urce pe deget eu i-as separa cand interactionez cu ei. Daca e o idee buna sa ii separi zilnic, e o alta discutie.
Se cunosc intre ei de mai mult timp si isi iau indiciile unul de la celalalt. Daca unul pare speriat si celalalt se sperie si tot asa. Altfel, ai timp macar 1 ora zilnic/pasare, sa stai sa vorbesti cu ei, sa pui mana in colivie? Ideal e sa fii acasa, treci pe langa, il saluti ii spui cate ceva. Pasarile pricep tonul - prietenos. Mai bagi mana in colivie, se obisnuieste. Si esti atent la nivelul de stres al pasarii. Ideea fiind sa avansezi, dar sa nu sperii pasarea. Am avut ingrija un perus de 3 ani. Stapanii nu il invatasera in timpul acesta nimic. Daca doar intrai putin cu mana in colivie se speria si sarea si se lovea. In 2 saptamani, cat l-am gazduit pe perioada concediului stapanilor, am reusit sa il invat sa urce pe deget. Si sa stea acolo. Scos afara se urca ca pe scara, deget dupa deget, pana se plictisea. Fara exercitiu insa, la 1 an de zile, a regresat, se urca pe deget dar cu multa neincredere. Perusul parea sa aiba si ceva traume de la crescator pentru ca ii lipsea o unghie si o parte din deget. Nu stii exact ce traume au pasarile tale, poate nu au ceva asa evident. E nevoie de multa rabdare si trebuie sa iti placa pur si simplu sa le privesti. Nu lua puiuti pana nu reusesti sa ai macar putin succes cu acestia. |
#6
Posted 12 September 2020 - 20:39
Salut, progrese am facut putin, i-am invatat sa se urce pe deget ca sa mănânce mei de pe crenguța, asta sigur nu făceau pt ca la inceput erau timizi. Acum se urca mai repede. Daca fac pauza cateva zile unul dintre ei, mai agresiv, se urca, dar celalalt, mai timid, e mai neîncrezător, se urca dar nu din prima. Am observat ce zici, ca daca unul se sperie fuge si celalalt. As mai incerca cu ei, chiar separându-i (poate temporar, sau chiar definitiv, păstrând doar unul - e o idee buna sa ii separi?), însă problema cea mare e ca nu ma pot obișnui cu acel sunet, este foarte enervant pt mine, si din cauza asta nu mai am dragul de a avea rabdare cu ei. Cu alte cuvinte, trebuie sa simplific situatia ca sa ne fie bine.
(Am o oferta de o nimfa fetita, care e deja îmblânzită, iar pe baietii gălăgios ii pot da fostului proprietar), crezi ca ar fi o varianta? Desi femelele am inteles ca nu canta deloc, nici frumos nici urat. Oricum, o decizie trebuie sa iau in curand Legat de timp, da, mi-am facut timp mai ales la inceput. Nu atiu daca o ora întreaga, dar au invatat destul se repede sa stea pe deget. Dar fara mancare nu vor cu nici un chip |
#7
Posted 13 September 2020 - 12:22
Cauta pe Youtube cantece de nimfe, vezi cum se numesc in engleza, si pune-le sa asculte 30-40 de minute zilnic.... In timp vor invata sa cante. Pasarile de acest gen, invata sa cante de la alti semeni, daca au sau stiu.
|
#8
Posted 18 September 2020 - 22:38
Momentan am returnat perechea de gălăgioși fostului proprietar. De fapt, acolo unde au învățat sunetele acelea (au stat împreună cu alte două exemplare). Voi vedea ce voi face mai departe. Intenționez să iau unul, fie pui fie adult dar mai obișnuit cu oamenii și poate gălăgios într-un mod mai acceptabil pentru mine. Mulțumesc pentru sfaturi. Le aștept în continuare și voi veni cu noutăți.
|
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users