Stare de imposibilitate de a se mai tine pe picioare

Am incadrat subiectul aici pentru nu am nicio idee despre ce ar putea fi.

Este vorba despre mama mea, in varsta de 79 de ani.
Acum un an, la sfarsitul lunii septembrie, a avut primul eveniment de acest fel, dupa care din pricina spaimei nu a mai avut curaj sa iasa din casa. Altfel pana in acel moment a fost extrem de activa, in sensul ca mergea la piata (cca. 300 de metri de casa), chiar si de 2 ori pe zi. In rest treburi prin casa, gatit, intretinerea curateniei, lucruri care nu implicau efort foarte mare.

Cum s-a manifestat evenimentul.
A plecat la piata, fara nicio problema in aparenta, a vrut sa paseasca sa traverseze strada si a simtit ca ii este rau, din ce in ce mai rau.
Abia a reusit sa revina la intrarea in scara blocului, cale de maxim 8 metri, cu ultimele puteri a reusit sa scoata cartela sa deschida usa, a urcat 6 trepte pana la parter, si s-a prabusit pe primele trepte care urca la etaj.
Nu si-a pierdut nicio clipa cunostinta, insa nu mai avea control nici la maini nici la picioare. A vrut sa ma sune in casa sa cobor, nu a reusit sa scoata telefonul din portofel.
Sansa a fost ca a coborat un vecin, a gasit-o si mi-a adus-o la usa, mai mult tragand-o pe scari.....
Am intins-o pe holul de la intrarea in casa, am chemat salvarea, pana a venit (destul de repede) isi mai revenise, insa nu avea curaj sa se ridice. Isi simtea mainile si picioarele, vorbea cu noi, insa am observat ca scapase putina urina. I-am luat tensiunea, asa intinsa pe jos, avea 12 cu 7, exact tensiunea la care se simte foarte bine.
Medicul de la salvare mi-a exlicat ceva pronuntand "Sindromul Petite mal". Cautand info ulterior am constatat ca nu s-ar incadra in ceea ce a patit.

A trecut momentul, au dus-o in pat pe propriile-i picioare. A dormit putin si s-a ridicat. Speriata si epuizata a depasit prima zi, insa ulterior a ramas cu spaima intiparita si nu a mai cutezat sa paseasca dincolo de pragul casei nici indemnata, nici cu mine, nici cu nimeni.
Evident a refuzat sa mearga la spital.

In cursul anului care a trecut de la acest moment a mai avut stari de moleseala accentuata, insa s-a invatat sa "fuga" repede in pat si sa se intinda. Ii trece destul de rapid, insa ii si creste putin tensiunea, probabil de spaima.

Astazi de dimineata la ora 5, ma trezesc in niste zgomote de lovituri in perete sau usi. Sar ca ars, ies pe hol si ii zaresc picioarele in cadrul usii dormitorului, evident era intinsa pe jos.
Se trezise, cu cca. 20 de minute inainte (nu prea are somn), voia sa gateasca. A mers in bucatarie, si-a facut cafeaua, a fumat o tigara (fumeaza 1 pachet pe zi) si cand sa se apuce sa gateasca a simtit ca-i vine acel rau teribil. L-a recunoscut si s-a grabit spre dormitor. Din pacate pe drum, in usa sufrageriei a cazut, s-a lovit putin la cap insa zice ca nu o doare si a ramas acolo pret de 10 minute. Constienta permanent.
Si-a dat seama ca nu este bine sa stea acolo pe gresia rece, s-a tarat pana in dreptul dormitorului cca. 3 metri si si-a dat seama ca nu are nicio sansa sa ajunga in pat. Asta in ideea sa nu ma trezeasca. Atunci a inceput sa bata cum pumnul in usa dormitorul sa o aud. A si strigat initial insa nu am auzit-o.....

Dupa ce mi-a explicat pe scurt si m-a linistit ca nu a patit nimic rau, am ridicat-o initial in sezut si apoi in picioare si a mers sustinuta pana am asezat-o in pat. Tremura... zicea ca ii este frig, adevarat ca dimineata a inceput sa fie destul de rece.
Luat tensiunea, 15 cu 7, puls 73. Nu foarte mare, dar evident crescuta fata de valoarea la care se simte confortabil. Are tratament permanent pentru hipertensiune care functioneaza si il recepteaza foarte bine.

Dupa circa 1,5 ore, s-a dat singura jos din pat. Mers la bucatarie, a zis ca se apuca de gatit. Ca asta este, trebuie sa-si revina.
Stau si eu acolo, dat la mana toate cele. A mancat putin, insa nu prea i-a intrat.

Ca o chestiune care persista cam tot de anul trecut, se constipa si starile de plin ii creaza un discofort teribil. Acum spre exemplu, dupa eveniment, dar si ieri parca, are gaze ceva de speriat. A mers si spune ca este destul de moale..

Anul trecut am dat-o tot pe chestiunea cu stomacul, balonari, stari de rau, etc., pentru ca au fost simultane cu evenimentul.

Acum ce sa mai speculez.... La investigatii, nici nu se poate gandi. Nu poate iesi din casa.
I-am explicat.... salvare, dusa cu scanul mobil, etc. Bine, acum nici contextul nu este deloc potrivit pentru o internare, insa ce ma fac eu in continuare?

Concluzie.
Va rog, daca vreun medic citeste despre necazul asta, sau daca vreun user s-a intalnit cu acest tip de manifestare, macar o idee despre ce ar putea fi.

Multumesc mult pentru rabdarea cu care sper ca ati citit. Scuze pentru eventuale greseli de tastare, nu am mai corectat, simt ca imi cade capul de oboseala.

Edited by addumi, 10 September 2020 - 09:27.

 addumi, on 10 septembrie 2020 - 09:20, said:

Du-o la un neurolog, eventual la un cabinet privat, nu trebuie neaparat la spital.
O sa-i recomande electroencefalografie si CT/ RMN cranian.

In afara de hipertensiune, mai are ceva boli cronice?

In familie exista istoric colateral de epilepsie sau alte boli neurologice?

La ambele intrebari raspunsul este, nu.

Nu aici vei gasi rezolvarea corecta, de la parelologi. Doar la un cabinet medical. Medicul de familie, a fost consultat? Ce zice, ce recomanda?Asta ar fi primul pas.

Medicii de familie sunt la fel de parelologi ca orice forumist ... In afara sa faca trimiteri si sa prescrie un Enap, mai o vorba buna ...

Asculta-l pe Karhu, si fuguta la Neurologie.

Edited by Rhesus, 10 September 2020 - 11:31.

Ar trebui sa faci tot posibilul s-o convingi sa meargă la medic (neurologie) , sa facă și niște analize/investigatii. Deși suna cinic, explică-i faptul ca de când a început pandemia, au murit destui cu boli cronice (fără sa aibă covid), tocmai pentru ca au evitat sa meargă la medic sau să-și facă analize/investigații.
Si daca ar putea sa mai reducă din țigări, ar fi foarte bine. Dacă e hipertensiva, nici cafeaua nu e tocmai ok, poate doar cea decofeinizata.

 Rhesus, on 10 septembrie 2020 - 11:30, said:

Este normal. Medicii de familie trebuie sa stie (in principiu la cazuri din astea) unde sa trimita pacientul si sa ii faca trimitere. Oricum acel medic neurolog o sa ii ceara trimiterea. Medicul de familie nu este medic specialist.
On-topic: sa mearga la medicul de familie, ii face trimitere si apoi la medicul specialist. Sau, daca nu vrea la stat, merge la privat unde nu ii trebuie in mod special trimitere. Dar pe bani acolo.

Edited by jm2010, 10 September 2020 - 11:52.

 Rhesus, on 10 septembrie 2020 - 11:30, said:

Da, doar ca forumistii nu au dreptul de a da trimiteri, si nu pot aprecia macar in mare situatia reala, dupa un minim de analize, de tip tensiune, puls, temperatura, ......

Am inteles, multumesc.

 addumi, on 10 septembrie 2020 - 09:20, said:

Cauza principala e varsta.
Batranii fac avc-uri la varsta asta, unele chiar insesizabile, uneori au doar o usoara afazie sau sunt un pic dezorientati, apoi totul revine la un relativ normal.
Daca ai tensiometru acasa, i-ai tensiunea, macar de 2 ori pe zi. Citeste pe net, nu are rost sa ma intind aici, despre modul in care se ia tensiunea, ca nu se ia oricum.
Poti sa o duci si la neurolog, dar stiu destule cazuri, cu manifestari ca ale mamei tale, la care nu s-au gasit modificari importante pe CT sau RMN. Din simptomele descrise, nu cred ca vorba de vreo tumora craniana.
Ar fi buna o internare de 2 zile pentru investigatii dar in conditiile astea, de covid, nu ti-as recomanda.
Macar daca i-ai putea face o hemograma. Sa excluzi o anemie mare. Plateste o asistenta sa vina acasa sa-i recolteze si o duci la un laborator privat. Apoi, daca nu vrei sa o pui aici, poti sa mi-o trimiti pe PM.

Si mai usor cu tigarile.

Multumesc tare mult pentru ajutorul concret!