Voluntariat in turism

Va salut!

Doresc sa fac o schimbare majora in viata, dar inainte de aceasta, am decis sa imi aloc o perioada mai scurta sau mai lunga de timp pentru a face voluntariat in tara (si apoi in alte tari), mai intai in turism (volunturism).

As aprecia daca ati putea sa-mi dati o mana de ajutor cu niste informatii bune in functie de cerintele si oferta mea de munca si va multumesc anticipat.  

Ce imi doresc, pentru inceput:
- o pensiune la munte, pentru inceput Bucovina, de preferat de familie (dar nu este exclusa nici una mare sau de tip hotel)
- sa pot avea si un timp liber in care sa fac drumetii, sa explorez muntii, vestigiile istorice, daca exista, locuri frumoase si care ti se lipesc de suflet pentru totdeauna.
- as prefera sa fie o pensiune care sa-si produca si cultive legumele, fructele, lactatele etc (ideal, bio)
- proprietarii sa fie oameni seriosi
- colaborarea sa fie respectuoasa si civilizata de ambele parti
- sa existe o limita in atributiile zilnice, in sensul de a nu se depasi masura in cerinte fara sfarsit si nici sa se profite de mine si sa ajung un soi de sclav pe plantatie
- masa si cazare asigurate contra activitatilor prestate  

Ce ofer:
- munca la bucatarie, in gradina, in livada, la servit sau debarasat mese, maturat etc
- ajutor in orice problema a gospodariei, in limita in care ma descurc si nu sunt depasite capacitatile mele fizice (sa nu torn betoane sau sa aduc pietre de la rau
- bricolaj (de la lucrul cu bormasina pana la drujba)
- plantat pomi, curatat livada, defrisat
- reparat gard
- taiat lemne
- aproape orice se poate face intr-o gospodarie

Mai bine cauti in afara Romaniei. Pe la noi, ar fi cam ilegala treaba asta.

Acum ti-ai gasit si tu timp sa explorezi tari,cand Covidu bate aproape la fiecare usa?Stai si tu pe conopei un an,sa vezi cate valuri de gripa mai vin si dupa aia fa-ti planuri.

Eu sunt gata sa pun pariu ca dupa maximum o luna de volunturism de asta la "blajinii" "afaceristi" romani (aia cu preturi de Monte Carlo si servicii de Ferentari) o sa-ti iasa din cap toate ideile astea samaritene.
Pe de alta parte te felicit pentru initiativa,cu toate ca nu o inteleg dar nici nu o aprob.

Mai intai de toate trebuia sa spui cati ani ai! Ai peste 16 macar?  ca nu sta nimeni sa puna copiii la munca ca sa-si ruineze afacerea din cauza unui copil pus la munca.

Evident ca sunt adult. Am ajuns la o rascruce a vietii in care vreau sa aleg alta cale.

Pasilla, de ce crezi ca e aproape ilegal sa faci voluntariat in Romania?  

Adisz, de aceea am si scris aici, poate mi se ofera variante cat mai sigure de proprietari sau patroni seriosi si cu caracter. Crezi ca lumea asta a devenit atat de neagra incat sa nu mai existe deloc persoane cu bun-simt?

Kean, ce se intampla acum in tara si in lume nu trebuie sa ne stopeze deciziile, dorintele, telurile, viata in totalitatea ei! Altfel, dupa covid urmeaza covid 2, apoi 3 apoi alte virusuri care au fost, sunt si vor fi intotdeauna cu noi.

Voluntariat la ce vrei tu inseamna fix sclav pe plantatie.
Si nu mai ai timp pentru drumetii.

Anuntul tau suna fix asa: "Sunt rupt in cur, disperat si nu mai vreau sa dorm in canale. Muncesc orice doar pentru un acoperis desupra capului si un blid cu orez."

In Romania voluntar=sclav.  Toti vor profita de tine sa nu mai angajeze pe altii.

Ce vrei tu, sa muncesti in schimbul cazarii si al mesei...cam asta e tipul de angajat pe care sil doresc aia.Daca nu le faci pe plat o sa spuna ca ei tiau facut tie un serviciu:))

Rares_ro, on 28 iulie 2020 - 20:36, said:

De ce naiba sa fii voluntar la o munca fizica , grea si repetitiva, daca poti sa fii angajat cu forme in regula ?! Ca doar asa se vor sti clar obligatiile fiecarei parti. Altfel fiecare va avea propria viziune in ceea ce privește "volunturismul" si o sa ajungi la conflict foarte repede.

Ca are sanse mai mari asa sa gaseasca ce vrea? Cati din industria HORECA mai angajeaza acum? Daca omul isi doreste experienta/schimbarea vietii/rascumpararea pacatelor nu inteleg de ce trebuie criticat.

@initiator: ti-ai gasit cea mai proasta perioada pentru asa ceva.
In plus, voluntariatul, asa cum il vrei tu, nu este legal in Romania. Mergi pe aria juridica de pe forum si cere acolo informatii mai detaliate.

Dragi calatori prin aceasta magnifica viata si pe acest Pamant fabulos,

Ce ar fi aceasta existenta extraordinara, numita experienta trecerii pe Terra, fara sa apucam sa cunoastem cat se poate de mult din trairile, interactiunile cu tot ce este viu, pamantean, chiar si nepamantean, care vin doar cu deschiderea inimii, a atingerii cat mai multor locuri fantastice, cu oameni diferiti, dar totusi, asemanatori, care au creat culturi, istorii, povesti, amintiri? Ce poate fi mai frumos decat sa calatoresti, sa te integrezi pentru cateva clipe si sa faci parte din familia locului, istoria locului, sa gusti din gastronomia locala, din Natura atat de frumoasa care iti taie rasuflarea si te contecteaza direct cu divinitatea? Ce mi-as spune la sfarsitul vietii, cand ma voi uita inapoi si voi realiza ca golul sufletesc pe care il am este acolo pentru ca nu am stiut sa-l umplu la timp? Ce mi-as spune in pragul ultimei rasuflari, daca voi ajunge la sfarsitul experientei pe acest pamant, nefericit, neimplinit, fara sa fi atins superbele teluri si idealuri creionate adanc in sufletul meu poate inca din adolescenta? Ca degeaba am strans averi, bani, bunuri, daca nu mi-am lasat aripile sa zboare cat mai departe, si fizic, si emotional, si n-am permis vietii mele atat de scurte pe acest pamant sa cunoasca o infinitatea de emotii si trairi.

Sa-mi las inima sa explodeze atunci cand imi conectez ochii cu frumusetile lumii, sa-mi las sufletul sa se incarce de emotii si de sentimente uriase si de trairi magnifice, sa simt ca ma contopesc cu Natura atunci cand descopar un colt de paradis, sa ajung sa simt ca divintatea e chiar si in firul acela de iarba pe care il ating pe un colt de munte de unde vad imensitatea lumii si a vietii, sa simt ca fac parte din acest Pamant cu adevarat si ca ma leg de energiile pozitive ale lui, sa realizez ca viata nu atinge potentialul ei maxim cand imi cumpar multe din ce imi doresc, ci doar cand descopar in fiecare zi, in fiecare etapa a vietii, ca pana nu ma integrez sufleteste si ma recompun ca parte a Naturii fabuloase, a acestui pamant-mama, totul e desertaciune, viata neimplinita, viata fada si falsa.

Ne-am indepartat atat de mult de la drumul nostru si ne-am lasat atat de mult de manipulati de sistem incat am ajuns sa credem ca banii inseamna totul, cu ei cumperi orice produs, iubire, viata, familie, experiente. Nu, nu doresc ca banii sa-mi mai guverneze viata si sa ia decizii in locul sufletului meu, doresc sa o apuc pe acele carari salbatice, iesite din tipar si nedesenate de altii, care sa ma duca acolo unde sufletul meu doreste, acolo unde experientele mele sa fie doar ale mele, acolo unde sistemul sa nu ma mai atinga, sa nu ma mai constranga, sa nu ma mai controleze. Am ajuns cu totii niste roboti, invatati de mici ca fara bani nu reusesti sa fii cineva. Eu nu mai vreau sa fiu cineva-ul sistemului. Nimic nu e mai diabolic decat banul, acest intermediar satanic si necinstit intre noi si dorintele noastre, care ne-a furat vietile, ne-a corupt, ne-a manipulat si ne ghideaza catre tarcul sistemului. In loc sa fim noi cu noi si noi cu ceilalti, cu ce putem sa oferim prin fortele proprii atat noua insine, dar si, prin surpuls, altora (troc) tot ce suntem capabili sa cream cu mainile si mintile noastre, s-au inflitrat in noi sistemul, banii, lanturile acestora si ne-au facut sclavi in propriile noastre vieti.

Sunt in plina forta si maturitate, am incredere in capacitatile mele, cunosc destule, acolo unde nu stiu, invat imediat. Desi mi-as fi dorit sa am aceasta revelatie cu 10 ani inainte, e excelent si acum, puteam sa o am pe patul mortii, iar trecerea catre alta dimensiune sa fi fost plina de regrete si dor. M-am desteptat la timp! M-am cutremurat cand mi-am auzit dorintele interioare ale sufletului pe care nu le lasam sa se exprime pentru ca eram acelasi sclav al societatii, al sistemului, un om spalat pe creier ca daca nu urmez un anumit drum, imi ratez viata. Viata mea va fi ratata daca nu schimb ACUM, definitiv, tot ce am primit gresit inca de la inceput de la familie, scoala si societate, iar eu acum doresc sa devin liber!

Liber sa explorez, sa vizitez, sa descopar locuri, sa ma fac una cu Natura, cel mai fabulos prieten al fiintei umane, sa calatoresc peste tot, sa ma simt cetatean al planetei, sa stau la masa cu oameni saraci, conform patului lui procust occidental, dar de fapt bogati prin experienta vietii lor, prin fericirea pe care o traiesc zi de zi… Imi doresc sa ma duc oriunde si sa-mi umplu inima cu senzatii de orice fel, de la dezamagire (ca doar nu e totul lapte si miere), la disperare, iubire de sine, revelatii, contopire cu divinitatea din orice lac, ocean, padure, fragi, ciuperci, poteci de munte, animale, albine, flori, soare, vestigii istorice ...

Nu pot exprima in cuvinte cat de putin mai inseamna banii pentru mine acum, de fapt, nimic, pentru ca sunt un interpus meschin intre om si celalalt om, un instrument care imi corupe inima, dorintele, aspiratiile, experientele asa cum le vede sufletul meu. Cum pot explica unor oameni ca dvs., care ganditi si judecati atat de necuprinzator si raportati totul la bani, contracte, angajari, ca eu vad acum totul diferit si ca viata mea va insemna munca, explorare, fericire intr-o calatorie permanenta si fizica, prin alte tari, dar si emotionala, pana in ultimele clipe ale mele?  

Si ca imi doresc ca viata mea de-acum incolo pe aceasta planeta sa fie ceva ce n-am putut si nu mi s-a dat voie sa traiesc? Cum as putea sa va schimb perceptia, cand raportati totul la bani si un contract de sclavie cu un angajator? Dimpotriva, liberatea de a trai asa cum imi doresc imi vine din eliminarea acestui contract cu societatea, cu oamenii, si colaborarea de pe pozitii egale, de troc, in ceea ce priveste intretinerea mea de zi cu zi: ofer asta, asta, asta, ofer tot ce pot corpul si mintea mea sa dea, si doresc in schimb cazare, masa cu hrana sanatoasa si in timp poate si altele necesare, dar numai dupa ce imi voi fi achitat macar o parte din ceea ce am primit la randul meu, neconditionat, atunci cand am avut nevoie. Orice tine de emotiile si trairile inimii mele mi le procur singur, nu imi mai doresc un stapan (patron, corporatie) care sa imi arate cum sa traiesc, ce sa cumpar, de cat am nevoie sa fiu in standardele comunitatii ca sa nu ma fac de ras, sa nu fiu “jos”.

Sunt la o rascruce care vine dupa o furtuna sufleteasca de cativa ani, simt ca am irosit ani scumpi de tinerete pe desertaciuni, iar anii de tinerete care mi-au mai ramas, plus restul vietii care imi doresc sa fie fabulosi pana la sfarsit, ii vreau ai mei, in totalitate ai mei! Imi doresc o tinerete a sufletului vesnica, pana la ultima clipa din aceasta existenta, iar asta o voi avea cu acest drum nou, dar atat de dorit de cativa ani.

Pretentiile mele nu sunt mari, dar sunt de calitate. Stiu ce pot oferi, aproape orice, nu vreau decat respect, o hrana sanatoasa (fara alcool sau alte vicii, cu legume, fructe, verdeturi de calitate, de aceea prefer pensiunile sau locurile autosustenabile si mai ales autosustenabile prin agricultura bio, permacultura etc).

Sunt ca o mina de aur pentru cine va avea sansa sa ma intalneasca pentru ca am valori sfinte pe care nu le abandonez nici la cel mai puternic element coruptibil, am onoare, cinste, corectitudine, am inima, empatie, simt durerea omeneasca si rezonez cu oamenii, imi pasa, ajut, sunt altruist, impart si o bucatica de paine, stiu sa pierd, accept ca se va incerca si pacalirea mea sau profitarea de resursele mele fizice si emotionale, insa am invatat sa impun respect prin ceea ce sunt si ofer si sa nu accept lucruri care sa ma intristeze ori comportamente toxice. Insa, oricate situatii negative as putea avea cu romanii sau cu alte popoare, experienta ramane la mine, in inima mea, si eu voi decide ce ma va afecta si ce nu, ce voi pastra sau ce voi arunca.

Am in fata o bucata lunga de viata, pe care mi-o doresc de-acum incolo autentica, descoperitoare de cele mai profunde emotii, sentimente si trairi. Imi doresc ca in pragul mortii, cand ma uit la viata din urma, sa zambesc cu recunostinta si sa simt ca plec catre alta dimensiune cu rezervorul sufletesc plin, fara regrete, dureri sufletesti atroce, neputinta, sentimentul ratarii.

Despre asta este vorba, doamnelor si domnilor, despre o viata care nu mai are nimic de-a face cu ceea ce-mi impune un sistem putred si imoral, despre experiente proprii, in armonie totala cu inima, sufletul si mintea mea!


Va multumesc pentru ca m-ati citit si va doresc fericire!

Baga discursul asta oriunde vrei tu sa "voluntaresti" ca tare sunt curios ce raspunsuri o sa primesti.

Rares_ro, on 31 iulie 2020 - 13:56, said:

Sa nu uiti de discursul asta cand o sa ai nevoie de asistenta medicala de urgenta.
Eu iti urez succes in ce vrei sa faci dar idealismul si viata reala au rareori legatura.

mina de aur nu spune ca e de aur