Nu pot scãpa de deznãdejde !

Hristos a Inviat!

Sa avem mare grija la tot ce scriem in spatiul public, mai ales pe forumuri.
La adapostul unui user anonim si la un click distanta putem posta tot ce ne trece prin cap.

Nu ne gandim ca putem rani, sminti sau atenta la mantuirea sufletului aproapelui.
Si pentru orice cuvant spus in desert vom da socoteala in fata lui Dumnezeu.
Pentru tot ce am gresit fata de EL si fata de aproapele, fata de sufletul aproapelui si mantuirea lui. Ne sinucidem spiritual daca nu luam seama cu grija.

Daca spunem ce nu trebuie, efectele si urmarile care le lasam in omenire ne pot chinui vesnic cumplit, fara de sfarsit, pentru ca este imposibil ca sufletul sa se mai poate intoarce la Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a facut si imposibilul pentru noi. Starea aceea este deci fara de speranta.Asta daca nu regretam, nu ne cerem iertare, nu ne pocaim si nu incercam sa indreptam, pe cat putem, raul facut. Si sa ne indreptam viata pe cat putem, cu mila lui Dumnezeu.Si asa, tot vor ramane urmari, rani....

Acum legat de experienta proprie. Pe langa patimi trupesti, am avut suferinte si framantari puternice suflestesti si am avut momente de hula la adresa lui Dumnezeu, a persoanelor Sfinte si mai ales in mediul virtual, pe forumuri. Am realizat inca o data pacatele grele, de moarte, de neiertat, facute mult timp....

M-am gandit ca s-au putut sminti si alte suflete in urma a ceea ce am scris. Desi au trecut mai bine de 8 ani de atunci. Mi-am spus ca nu mai am cum sa ma mantuiesc.

Am regretat atunci, m-am spovedit si re-spovedit mereu, atunci m-am si impartasit. Mi s-a spus sa nu cad in deznadejde, dar nu am cum.

Iau si pastile (antidepresive, anxiolitice - pentru atacuri de panica, disperare si spaima) dar nu reusesc sa scap.
Ma rog cum pot, aproape in permantenta, nici nu ma mai pot bucura de viata.

Orice as face nu scap. Uneori ma simt pierdut definitiv. Ca Dumnezeu m-a parasit. Definitiv. Pentru totdeauna.
Ca orice as face am soarta pecetluita: chin si suferinta cumplita, inimaginabila, vesnica, eterna, fara sfarsit si fara speranta.

Nu stiu cum o sa mai scap de asa ceva vreodata.Desi regret mereu raul facut. Au trecut mai bine de 8 ani.... Dar nu imi dau pace hulele si smintelile pe care le-am scris.Ma gandesc mereu ca nu mai pot repara raul facut altora.

De asta cea mai mare grija la hule,in primul rand, pentru ca revolta la adresa lui Dumnezeu, a Cuvantului Sau , a persoanelor sfinte e cel mai grav pacat. Faptul ca sunt spuse la manie sau suferinta nu te indreptateste.

Iar in mediul virtual poti sminti pe multi altii si te incarci extra si cu acest grav pacat.Si vei raspunde si pentru sufletele lor si mantuirea lor. Aproapele tau te va acuza ca prin tine s-a smintit si la randul lui a smintit pe altii.
"Vai lumii din pricina smintelilor ei, ca smitelile trebuie sa vina, dar vai omului prin care vine sminteala. Mai bine era pentru acel om sa nu se fi nascut."

As fi dat orice sa nu intru in mediul virtual cu starea mea de om cazut in asemenea pacate.
Si mai ales sa nu fi scris nimic.Niciodata.

Scriu acum pentru altii, macar sa ia aminte la experienta mea si daca au aceasta ispita sa lupte, ca daca cedeaza va fi prea tarziu.

E ca o marturisire a mea.

Atat am avut de spus.

Dar ce-ai putut scrie mai omule de te-a afectat asa de mult ? Si unde ?

P.S.
Suntem pe Ortodoxie
Sper ca ai postat pe aria corecta si nu esti membru al unei biserici aparute de niciunde si care merge spre nicaieri

88888, vine acum 666 și te liniștește.

PS: stai să vezi când o să-mbătrânești deznădejde...

eu am tirat-o sa nu ma smintesc si eu

Cam ce rau ai facut?
Ar ajuta ceva detalii daca vrei ajutor.

recomand spovedanie si sfanta impartasanie
@initiator, stii ca, atunci cand mori, daca spui ca-ti pare rau ti se iarta toate pacatele?

Ce face initiatorul e echivalentul actiunilor cu secole in urma a preotilor catolici, santajul si intimidarea constintei.
In adevar perosanelor iubite nu le poti tranti vorbe grosolane si batjocoritoare, pentru ca va veni momentul cand propria constinta te va mustra si  te va smeri. Dar, uneori e nevoie si de o astfel de experienta pentru a intelege ca nu suntem imuni si ca ce ne afecteaza pe noi cu siguranta va afecta si pe altii. Vorba din popor, ce tie nu iti place altuia nu face, trebuie luata in calcul. Dar in crestinism avem un indemn mult mai inalt, oferit chiar de Hristos, ce voua va place sa vi se faca , faceti si voi altora.  Acest indemn te transforma cu adevarat intr-o fiinta morala.

ursamajor, on 14 mai 2020 - 17:55, said:

E unul si acelasi

sergiu88888, on 14 mai 2020 - 17:35, said:

Bravo.
Esti iertat.

Asta inseamna spovedire.
Sa-ti dai singur seama de urmarile actiunilor tale si sa tii cont de ceilalti cu care interactionezi.
Cam asta vrea si Dumnezeu

Acum dai pagina si mergi mai departe sa demonstrezi ca actionezi diferit

Bravo, ce mai pot zice?

@ initiator,
Isus Hristos a spus:
31. De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata.
32. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor. (Matei 12)

Acum ramane sa te cercetezi impotriva cui ai pacatuit, sa iei aminte de ce ai facut, sa te pocaiesti( sa-ti para sincer rau de relele pe care le-ai facut si sa vrei/ sa doresti din inima sa nu le mai comiti)) si sa nu mai pacatuiesti ( sa nu practici pacatul), cum i-a zis Mantuitorul femeii care obisnuia sa preacurveasca (Ioan 8:11).

Prin Isus Hristos putem scapa de orice nelegiuire:

9. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan 1)

Edited by GRATEFUL, 14 May 2020 - 19:09.

@ initiator,
Faptul ca te mustra constiinta, e un semn bun.

Ti-am scris destul de concentrat, e drept, dar sper sa intelegi ideea principala.

Edited by GRATEFUL, 14 May 2020 - 19:32.

Dacă există o divinitate, ea nu este simplistă în gîndire ca noi, mulți fac eroarea de a crede asta.
Luați X la puterea un miliard, sau mai mult, să înțelegeți diferența.
Ce părinte bun se supără pe un bebeluș, ca bebeul" s-a ©ăc@t pe el?!

Dacă inteligența universului este omniscientă, ea știe deja viitorul, ce poate fiecare.

sergiu88888, on 14 mai 2020 - 17:35, said:

Mai copile...fii atent un pic.

Quote

Trebuie sa mai retii ca deznadejdea provine din mandrie, prea te crezi cineva si te tot invarti in jurul persoanei tale pana la obsesie, lasa-te in voia lui Dumnezeu si o sa vezi ca se usureaza povara.
Cauta un duhovnic care sa vrea intr-adevar sa te vindece, cere sa-ti dea o ascultare si implineste-o pana la capat, nimic mai mult sau mai putin, numai ce zice duhovnicul, lasa toate gandurile si parerile tale pana termini ascultarea. Ai timp dupa aia sa te chinui singur cat doresti, prima data mergi pe calea Bisericii daca tot te consideri crestin si leapada-te de tot ce-i al tau: ganduri, pareri, impresii, sensibilitati si toate mizeriile in care te scalzi, care te chinuie fara incetare. IGNORA-LE.

Alt lucru important: lasa rugaciunea ca nu e cu binecuvantare, rugandu-te dupa voia ta, in egoismul tau nu faci decat sa amplifici durerea, RELAX, ocupa-ti mintea cu orice altceva. Indiferent ce vei alege, INCETEAZA SA TE MAI ROGI.

Apoi, constientizeaza ca esti prea sensibil si de aia ai dat in masochism, fii un pic barbat si baga putin curaj in tine, nu te mai teme atat de ganduri, realitatea e alta. NU STII ce o sa fie, lasa fantasmele din capul tau.

Biserica ne invata ca orice pacat spovedit e iertat, nu mai exista. UITA DE ELE, PUNCT. Restul sunt inventiile tale, ori esti crestin si crezi ce zice Biserica, ori liber cugetator si inventezi ce vrei tu. Hotaraste-te.

Cauta-ti o ocupatie, un hobby, o prietena, un animal de care sa ai grija, fa ceva sa iesi din cercul vicios in care te scalzi. Ataseaza-te de ceva sau de cineva si iesi din inchisoarea mintii in care te-ai inchis singur, elibereaza-te.

Nu te vei vindeca peste noapte, dar pe masura ce vei implini ascultarea data de duhovnic vei vedea usurare, cu timpul te vei vindeca complet.

Mai e si varianta sa lasi credinta cu toate ca ma indoiesc de rezultat la cat de sensibil esti, vei gasi alte tampenii sa te terorizezi singur. Hotaraste-te, ori ascultare neconditionata [nu te teme, nu primesti ascultare sa rastorni muntii, scopul nu e sa faci cutare sau cutare lucru ci sa te lepezi de tine, o sa scapi de inchipuirile bolnavicioase prin ascultare neconditionata], ori lasi credinta si te eliberezi de vina inchipuita pentru niste pacate spovedite deja. Nemaifiind crestin o sa te doara la basca de pacatele inchipuite pe care crezi ca le ai.

Si tine minte: de deznadejde n-o sa scapi niciodata, toti avem momente ca ale tale, problema e s-o stapanesti, cand sa devina nesemnificativa in viata ta o sa razi de momentele astea crunte, sa fii sigur de asta.

Totul o se intample numai si numai daca o sa vrei, te hotarasti si gata. Lasa parerile, lasa gandurile, lasa motivele si lamentarile, rupe cercul vicios in cel mai simplu mod posibil.

Sper ca nu e un topic la misto ori ca nu te mai intereseaza dupa ce ce l-ai deschis.

ps- nu mai forta sa scapi pentru ca nu poti singur, mai rau faci.

Edited by Ayami, 14 May 2020 - 19:26.

Dar si bebeul devine curat intr-o zi si nu se mai murdareste. Nu te poti complace in starea de bebelus o viata.

Edited by GRATEFUL, 14 May 2020 - 19:23.

Eu nu prea intru pe aria aceasta, asa ca daca tot am facut-o, incerc sa nu o poluez. Pe scurt, omul are nevoie si de deznadejde. O viata plina de impliniri, pare goala. In plus, nimic nu te face sa te simti fericit, mai bine decat ceva stres, din cand in cand. Alteori, se intampla sa gresesti. Si daca toti ti-ar da dreptate, nu te-ai indrepta, si ai continua in greseala ta.
Si sa stii ca a nu gandi, e omeneste. O mai fac si eu uneori de oaie. Im portant este sa nu te astepti la floricele si pupici de la oricine si cand gresesti, sa-ti asumi. O data, sa incerci sa repari si a doua oara, sa-ti dai seama ce ai facut gresit, ca sa nu mai repeti experienta.

Edited by YOUR_GOD, 14 May 2020 - 20:58.

Mulțumesc pentru raspunsuri !

Mulțumesc pentru încurajari !

Toată nebunia pe care o avem zilnic că sun­tem pedepsiţi cu ceva este scuza (alibiul) adevăra­tei noastre probleme, care este absenţa certitudinii că moartea a fost biruită. Aceasta nu este ipoteza unui demers intelectual. Este ipoteza cercetărilor lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai pierdut, cu atât are nădejdi mai mari, este de ajuns să nu se izoleze în sine însuşi, înlăuntrul ticăloşiei sale, înlăuntrul problemelor sale, psihologice sau de oricare alt fel, ci să alerge la Dumnezeu spunând „sunt un eşec deplin, fă cu mine tot ce voieşti”.

Dacă vom rămâne încătuşaţi în propriile noastre concepţii ne vom îmbolnăvi. Trebuie mai întâi să ne limpezim înlăuntrul nostru care este raţiunea pentru care trăim. Este reală căutarea lui Dumnezeu? Este reală biruinţa asupra morţii? Este adevărată dorirea noastră pentru tămăduire? Dacă da, atunci Dumnezeu ne va da altă abordare. Prima simţire care apare din această abordare este libertatea, nu vom mai fi neliniştiţi dacă vom reuşi sau dacă vom avea un eşec pentru că nu este vorba doar de o baricadare religioasă a noastră cu un conţinut psihologic ci, dacă noi am învăţat cu adevărat calea duhovnicească, este o abordare adevărată a lui Dumnezeu.
Varnava Iankos, Biserica păcătoșilor

Edited by Ayami, 15 May 2020 - 17:52.

Sergiu,nu ai absolut nici un motiv sa te culpabilizezi!Faptul ca ti-ai spus parerea nu inseamna ca ai impus-o celorlalti.Indiferent in ce mod si sub ce forma ai fi spus-o.FIecare este liber sa creada in ceea ce alege sa creada si,este propria decizie,deci propria vina in cazul in care greseste.Faptul ca ,la un moment dat erai impotriva lui Dumnezeu si ai vorbit urat despre el...cred ca asta s-a intamplat majoritatii dintre noi.Fiecare a avut momente de furie,de suparare,cand s-a considerat nedreptatit si...a hulit.Si in familie  mai scapi cate un apelativ<dragut> sau o injuratura sotiei sau copiilor,dupa care iti pare rau.Asta nu inseamna ca nu ii mai iubesti,sau ca nu ii vei mai iubi mai tarziu.Iarta-te si iubeste-te!Dumnezeu te-a iertat demult si continua sa te iubeasca.Celalalt...demonul<dragutul> are grija sa te simti vinovat,iti aduce gandurile negative si deznadejdea.Daca copilul tau ti-a gresit ,vine si iti cere iertare si vezi ca ii pare sincer rau pentru greseala lui...il ierti???Sunt convinsa ca da.Roaga-te la Dumnezeu cu toata dragostea si credinta ta si uita vina si suferinta!Esti un suflet curat,lumina din LUMINA lui Dumnezeu...si asa vei ramane in tot timpul in care vei fi constient de asta!