Design domestic

Ce voi posta aici va spun direct, nu consider ca este arta....
Dar este modern, ingenios si nedistructiv.....
Este mai mult design domestic, incadrat in modern sau pur si simplu.....

 46491722_10212472072292234_8104188634229374976_n.jpg   11.7K   16 downloads

Sa nu uitam nicicand sa iubim ..............copacii....!!

 46473839_10212472032571241_5758092010401562624_n.jpg   54.63K   17 downloads  46479592_10212472031851223_6764250939156070400_n.jpg   56.17K   14 downloads  46517043_10212472031651218_2928146271044632576_n.jpg   60.22K   13 downloads

 46519546_10212472034131280_8143044468916879360_o.jpg   145.47K   14 downloads  46482440_10212472032971251_1395003015508787200_n.jpg   13.96K   13 downloads  46513138_10212472032051228_1793074027749703680_n.jpg   80.57K   12 downloads

vio69a, on 30 aprilie 2020 - 12:31, said:

Uite aici , daca ai deschis subiectul , un copac folosit si dupa ce s-a uscat ....

Am vazut si eu un restaurant facut in jurul unui copac, dar nu mai stiu exact unde.

Mă gândesc dacă am putea face un topic și din ideile astea, "design domestic" în căutare de frumos sau măcar ingenios.

In sprijinul ideii de decoratiuni originale am sa spun ceva despre CARTI

Caci este problema multora dintre noi....
Cartile care nu mai au loc pe rafturi sau mai rau cartile de care trebuie sa ne despartim....
Carti adunate o viata si devenite aproape neutilizabile noii generatii care renunta la bibliotesi si rafturi cu carti....
Ce facem cu cartile ????
Mai ales cand vor ramane singure ?

 14670751_10207364527966818_204096491047649919_n.jpg   67.75K   7 downloads  14731158_10207364525486756_8565066728906175170_n.jpg   48.77K   11 downloads

Unii le arunca, altii le refolosesc, cei mai multi continua sa se bucure de prietenia lor sincera, cea mai sincera prietenie posibila....

 unnamed.jpg   85.55K   11 downloads  Book-Bed-600x486.jpg   77.53K   10 downloads  14639615_10207364550567383_724007598628132411_n.jpg   36.96K   12 downloads

 14720552_10207364550247375_3911105613477870552_n.jpg   48.08K   13 downloads  14706910_10207364528766838_3790947820747314857_o.jpg   108.82K   13 downloads  deco-book-wall-600x800.jpg   61.73K   12 downloads

 ca25380ddd299e319bf949d44773f34a.jpg   86.92K   10 downloads  14725710_10207364526806789_5032172519536922978_n.jpg   81.93K   8 downloads

Dragă Vio,  mi-ai dat o temă de meditație.  
Și eu am multe cărți care nu cred că vor mai fi citite vreodată.  Mă gândesc cu un junghi în suflet la soarta lor după ce le voi lăsa singure.  
O să încerc să le fac o integrare estetică în spațiu, poate că așa vor fi acceptate.  Măcar pentru decor.  

Acum câțiva ani am făcut o ultimă triere.    
Au rămas cărțile care au contat pentru mine,  acelea care m-au format așa cum sunt acum,  bun și rău, deopotrivă.  
Le-am pus pe celelalte în cutii de carton,  ordonate după niște criterii și apoi m-am blocat.   Nu puteam să le arunc.  Cei din jur nu au înțeles, dar m-au lăsat în pacea mea.  
Biblioteca din oraș era în renovare, stăteau cu cărțile prin magazii, nu au fost interesați nici să mă asculte.   Au stat în magazie mai multe luni, până când, într-o zi,  cineva mi-a spus că o profesoară dintr-o comună se chinuia să amenajeze o bibliotecă la școala unde era directoare.   Ne-a pus în contact și m-am oferit să le duc eu, dar ea a venit a doua zi.  Nu-i venea să creadă că le donez fără nicio pretenție.  Nu erau cine știe ce cărți,  dar ...

A înțeles mai apoi că, de fapt, le căutam o casă, nu era o donație.

offtopic.....

Consignatiile si anticariatele sunt suprasaturate, mormane de carti zac pe trotuare, ti se rupe sufletul....
La mutarea de la o adresa la alta, problema sunt cartile

 14731094_10207364527606809_3054901969565906003_n.jpg   76.39K   10 downloads

Unele primarii macar au avut ideea de a pune pentru drum sau in parcuri locuri unde sa poti lua o carte
apoi  a o lasa la alta statie de autobuz sau de metrou.....o carte si un pian in fiecare statie........!!

 4965657af186b9092c7a96976ffe881c.jpg   26.72K   10 downloads  unnamed (1).jpg   66.13K   8 downloads

 17358899_10208543054909255_6314615390136921379_o.jpg   131.22K   6 downloads  IMG_8133.jpg   363.84K   6 downloads

Dați-mi o idee ce titlu să găsesc pentru acest nou topic.

E clar că unii dintre noi nu putem trăi fără acest "design domestic" pe potriva sufletului nostru.

Îmi plac cărţile, prezenţa lor, ori chiar simpla învecinare.

Nu ştiu dacă există vreun termen consacrat şi pentru asta, nici vorbă de bibliofilie, asta ar fi presupus o pasiune pentru cărţi vechi, rarităţi, ceea ce nu-i nici pe departe cazul. Pur şi simplu îmi plac necondiţionat, indiferent de copertă, culoare, format, vechime, stare… desigur, până la titlu şi autor, dar nu de scriere ţineam să vorbesc, ci de cărţi, în sine. Pot să arate oricum, tot îmi plac. Aşa cum îmi plăcea, mai demult, să trec pe la Universitate, doar ca să le văd. Dacă mai găseam ceva de cumpărat, cu atât mai bine, dacă nu, le priveam. Le citeam titlurile, cu gâtul sucit, fiindcă de cele mai multe ori zăceau stivuite, unde nu aveau loc să le expună pe toate şi ar fi fost probabil un efort inutil pentru vânzătorii de ocazie, oricum, nu cred că făceau prea mulţi bani din vânzarea cărţilor vechi. Nici anticariatele nu mai sunt la mare preţ, se reeditează masiv, iar cine are bani cumpără biblioteci întregi, de-a valma, aşa cum alţii sunt siliţi să le cedeze, pe de-a-ntregul, fie atinşi de sărăcie, fie din lipsă de spaţiu sau de interes. Ştiu ce înseamnă să fii nevoit să renunţi, măcar la o parte din ele, oricât de puţin ai fi dispus să sacrifici. A durat mai bine de o jumătate de an până când m-am îndurat să mă mut în noua locuinţă, şi doar fiindcă aveam de adus două „biblioteci”; de restul m-am despărţit mult mai senin, îmi vine să zic: incredibil, dacă stau să mă gândesc că nu am luat aproape nimic din viaţa de mai înainte. Cărţile, însă … erau altceva.

A înţeles-o şi arhitectul pe care l-am rugat să-mi deseneze o bibliotecă, cât mai încăpătoare, cu cât mai multe rafturi, unele chiar mici de tot, măsurate la sânge, ca să câştigăm cât mai mult spaţiu pentru cărţi. Un singur lucru m-a întrebat: rafturile astea multe, cum să fie împărţite, între corpuri? Să fie simetrice? Egale? M-am uitat la el, am scuturat din coamă şi i-am zis: să semene cu mine!

Da, a reuşit. Aşa se face că sunt mari acumulatoare de praf (fiindcă am refuzat îndârjit orice sfat înţelept şi n-am acceptat geam, uşă, uşiţă sau altceva care să le protejeze, ei, cum să suport să le ştiu ferecate?), iar la început de primăvară sau toamnă, orice „curăţenie” include şi-un desprăfuit, temeinic, ca să reziste măcar câteva luni. Şi sunt mulţi pereţi… şi cărţi… când încep să le scot din rafturi, inevitabil, în ciuda oricăror angajamente solemne pe care mi le fac de fiecare dată, tot le mai răsfoiesc. Unele pagini au căpătat de-acum o culoare auriu-maronie, de vechime, alteori coperţile s-au decolorat, de la bătaia soarelui. Le iubesc oricum, poate şi mai abitir. Sunt apoi cele aproape ferfeniţă, au trecut prin atâtea mâini până s-au întors acasă, las’ că unele s-au rătăcit pe la alţii, date „cu împrumut”, lăsându-mi dorul de ele! adevărat, în ultimii ani, am mai recuperat din pierderi, tot umblând prin librării şi anticariate, dar unele nu mai sunt deloc… le-a rămas titlul înscris în registru, de mâna lui. De acolo nu le pot şterge şi le tot caut… să le pun, în loc.

În ziua de salariu, venea întotdeauna cu un vraf de cărţi. O, şi în alte zile, dar atunci era chiar obligatoriu. Mi se lăuda: uite, ăsta e… pe asta am luat-o de la bătrânul meu prieten (un anticar, desigur), mi-a păstrat-o. Dacă ai şti… Cu timpul, aflam, dar numai câteodată. Fiindcă pe unele nici nu am apucat să le citesc. Nici măcar acum nu ştiu dacă o voi face. Dacă le voi mai înţelege.

E dorul nestins după atâția ani, iubirea sădită în gând și-n suflet de tatăl meu.

My Book.....My Friend

 bf18181d1cc233758001f337500ef5f2.jpg   19.75K   5 downloads

Prietenul meu sincer caruia trebuie sa-i gasesc o carja inainte de a deveni inutil....

 d4ec06f5d386ad8c2c92f835e3b2173a.jpg   61.22K   6 downloads  reuse-old-books-vintage-diy-clock-upcycled-home-decoration.jpg   89.62K   7 downloads  decor-rooms-storage-cool-ideas-small-kitchen-living-wall-bike-bathroom-floating-corner-book-unique-creative-mounted-shelf-diy-shelves-spaces-interest-for-high-bookshelf-design.jpg   180.65K   7 downloads

 14212082_1211511038870267_4708542298491054052_n.jpg   27.8K   6 downloads  95381124_2880147212079808_1741038798151614464_n.jpg   78.02K   5 downloads  14358856_1225721290782575_3098741756671465186_n.jpg   44.64K   4 downloads

Nu ştiam că poveştile copilăriei pot fi citite şi-aşa:


[ https://hative.com/wp-content/uploads/2014/05/book-sculptures/10-book-sculpture.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Peter Pan  (Wim Botha)

https://hative.com/book-sculptures/

[ https://childrensbookchat.files.wordpress.com/2014/12/book.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

No escape

vio69a, on 30 aprilie 2020 - 12:31, said:

Naoto, on 02 mai 2020 - 12:09, said:

Am gasit ca exista conceptul de arhitectura ecologica(eco pe scurt) aparut odata cu proiectarea si constructia caselor ecologige. Extrapoland inseamna ca se poate vorbi si despre designul interior eco ori arhitectura peisagistica eco.

Dacă spun ceva de eco... mi-e că ar ajunge să se confunde cu programe ori tendinţe interpretate politic

Şi n-aş vrea să ne mărginim la un "interior": decât cel mult sufletesc

Pai asta e si adevarul. Mai ales ca unii interpreteaza politica la modul cel mai serios, in sensul ca prin aceasta isi fac auzite idealurile... inclusiv cele sufletesti.  Nu ar fi nici prima si nici ultima oara cand arta ar fi influentata de aceleasi idei care intereseaza si sfera politica.

Naoto, on 02 mai 2020 - 12:09, said:

Pentru mine, asa a fost bunica.
Era o femeie simpla, fara prea multa scoala, incercata greu de viata - a crescut singura 3 copii in anii de dupa razboi...
De cum am invatat sa citesc, a venit la mine cu carti, fel de fel de carti adaptate varstei, programei scolare sau nu, carti care se gaseau greu si pe care le procura de la o prietena evreica care lucra la un depozit care aproviziona librariile.
De altfel, prietena bunicii statea chiar peste drum de biblioteca din oras si de multe ori ma vedea cand veneam sa imprumut carti.
Cu o astfel de ocazie m-a invitat la ea in casa si mi-a spus sa-mi aleg din biblioteca ei ce carti vreau. Cred ca aveam vreo 10 ani. Am ales cateva - cate puteam eu cara? - printre care si Fram, ursul polar. De asta-mi amintesc foarte bine pentru ca mi-a placut f mult povestea si am citit-o si recitit-o peste ani, iar cartea inca o mai am. Nu am inteles de ce a facut gestul asta decat un pic mai tarziu: pleca definitiv din tara,  in Israel.
La fel, imi amintesc cu cata emotie am descoperit la 10 ani cartea pe care mi-o dorisem atat de mult si pe care bunica mi-o cumparase cu mari interventii: Nadia, a lui Ioan Chirila. Era dupa Olimpiada de la Montreal din 1976 si ca orice fetita de-atunci, eram fascinata de campioana noastra.
Sau cum am carat o carte atat de mare si voluminoasa ca Recreatia mare a lui Mircea Santimbreanu in valiza mea de Navodari...
Sau cum ma intreceam cu bunica la citit toate cartile cu muschetari sau cu indieni... si mereu iesea ea castigatoare, ca eu mai aveam si lectii de facut.

Mi-am amintit de bunica pentru ca ea aproape ca mi-a pus cartea in mana, dar de altceva voiam sa povestesc.

Sotul meu are pregatire tehnica, e inginer de cai ferate, e un tip pragmatic si nu prea are sensibilitati deosebite referitoare la citit beletristica. Totusi marea lui pasiune in materie de citit se-nvarte in jurul lui Napoleon. Daca are cu cine, si mi s-a intamplat sa asist si la astfel de ocazii, poate tine prelegeri despre personaj. Este fascinat de personalitatea istorica si a citit tot ce a gasit.
Acum cativa ani eram intr-un circuit prin tara si am aterizat cu totul intamplator la Polovragi, exact in ziua de Sf Ilie. Acolo era mare targ mare, cam t.z.i.g.a.n.i.e dupa gustul meu, dar foarte apreciat in zona.
Printre comedii de balci, tarabe cu orice si gratare sfaraind, pe o prelata, intinse pe jos, erau sute de carti. Intre ele, omul meu a gasit volumul  al doilea din niste memorii ale lui Napoleon de pe Sf Elena. Bineinteles ca a luat-o la rasfoit si a cumparat-o imediat, in bombanelile mele, ca mai umplem biblioteca cu inca o carte, care n-are nici macar inceputul, volumul intai.
A trecut plimbarea aia, ne-am intors acasa si in urmatoarea duminica se duce omul in talcioc - la Buzau e talcioc mare in fiecare duminica si de fiecare data vine cu fel de fel de prostioare, spre disperarea mea.
In duminica aia a venit mai repede, foarte fericit si deopotriva uluit: de cum a intrat, la primul vanzator, la suprafata, aproape oferindu-i-se, era primul volum din memoriile pe care le cumparase cu cateva zile inainte din targul t.z.i.g.a.n.e.s.c de la Polovragi.
 20200502_194050.jpg   401.22K   8 downloads  20200502_194233.jpg   501.62K   8 downloads

Edited by canarel, 02 May 2020 - 19:44.

Endgegner, on 02 mai 2020 - 17:48, said:

N-aș vrea să păcătuiesc prin judecăți severe (și definitive)

Însă un "eco" atașat sensibilității artistice (estetice) îmi evocă un substrat ideologic, un "-ism".

Prefer ca sufixul ăsta să rămână cantonat la forme, tehnici și stiluri artistice. În pictură, de exemplu. Dar ăsta e deja un alt subiect

Pai nici nu am incercat sa iti sugerezi de a atasa vreun eco pe undeva.. Clarificam numai niste lucruri legate in special de primul post unde e evidenta aplicarea principiilor ecologismului ca filozofie de viata. M-am gandit ca e posibil sa te intereseze si iata ca acum macar stii precis ce nu vrei..
Altfel, de ce sa negam realitatea ca inainte de a exista acest curent(la ecologism ma refer) nu se sichisea nimeni de un arbore(poate doar in cazuri foarte rare, cand acela era legat de vreun eveniment istoric ori spiritual), daca interesul era sa apara o cladire pe un anumit spatiu. Ba chiar aveai toate sansele sa fii considerat intr-o ureche in caz ca te agitai prea tare pentru existenta aceluia.

Exagerezi un pic, zic eu.. Ca, uite, mie multe din imaginile expuse pe topic, nu imi plac. Cum ar fi ca eu, care chiar respect cartile, m-am oripilat sa le vad sacrificate de nepretuita "sensibilitate artistica" a unora care le-au facut veioze, canapele ori alte piese de mobilier. Plus ca nici vio69 nu prea vedea a fi chiar o arta  designul asta "domestic" cum l-a numit el(de aici intelegand ca stie si ce este esteticul ori arta), desi solutiile de arhitectura din primul post mie personal mi s-au parut chiar simpatice din punct de vedere estetic.

Deci, reiau, nu sugeram si cu atat mai putin nu impuneam nimanui nimic, ci numai consideram ca anumite clarificari ar putea fi de ajutor...

Postările lui vio sunt fantezii...

Asta înseamnă visare. Nici el și nici altcineva n-ar fi pretins că sunt artă.

Avem loc să și visăm. Imaginea unui fanatic gen Greta mie îmi dă fiori.

Atât pe tema "eco".