Nave interstelare accelerate pe baza levitației magnetice

CovertTwo, on 19 februarie 2020 - 14:27, said:

Ce sa faci daca asa l-au proiectat inginerii?!

Ce sunt alea distante geostationare?!

Balizele astea usureaza elevatorul in primii cca. 50-100km, exact unde gravitatia lucreaza mai tare.

Helionic adica usor, plutitoare bazate pe heliu.

Edited by Infinitty, 19 February 2020 - 23:04.

chilly willy, on 19 februarie 2020 - 16:56, said:

Sa fi tu multumit de tine. Din partea mea sa-ti mearga bine in viata si sa ai parte numai de tovarasi cum vad ca ai aici pe forum.

Adio musiu!

N au proiectat inginerii niciun lift, de fapt au spus ca e imposibil de construut cu materialele disponibile.
Cum ce sunt distanțe geostationare ? Distanța la care un satelit orbitează fix deasupra Parisului sau Moscovei, de ex. Si e cam măricică.

Am priceput.

Măi @infinitty, cât ma consider eu de ignorant in domeniul fizicii, când te citesc pe tine, îmi crește sufletul, nu stiu cum să ti spun.
Nu stăpânești notiunile de bază si nu ai nici un pic intuiția fenomenelor

greu ai mai priceput

CovertTwo, on 19 februarie 2020 - 14:27, said:

https://en.m.wikiped.../Space_elevator

Space elevator in motion rotating with Earth, viewed from above North Pole. A free-flying satellite (green dot) is shown in geostationary orbit slightly behind the cable.

An Earth-based space elevator would consist of a cable with one end attached to the surface near the equator and the other end in space beyond geostationary orbit (35,786 km altitude). The competing forces of gravity, which is stronger at the lower end, and the outward/upward centrifugal force, which is stronger at the upper end, would result in the cable being held up, under tension, and stationary over a single position on Earth.

https://www.extremet...-says-new-study


The idea of climbing such a ribbon with just your body weight sounds precarious enough, but the ribbon predicted by a new report from the International Academy of Astronautics (IAA) will be able to carry up to seven 20-ton payloads at once. It will serve as a tether stretching far beyond geostationary (aka geosynchronous) orbit and held taught by an anchor of roughly two million kilograms.

CovertTwo, on 19 februarie 2020 - 23:16, said:

Sigur ca da, cum sa nu !

pai in articol spune clar ca inca nu suntem nici macar pe aproape de gasirea unui material care sa fie suficient de rezistent si usor ca sa facem cablul, in al 2-lea rand aiurelile tale helionice nu le descrie nimeni, in al 3-lea rand e doar o idee sf care nu are cum sa functioneze tehnic nici din punct de vedere al instalarii nici al urcarii pe cablu. Un astfel de cablu ar avea o greutate enorma si nu ai cum sa-l ridici pana in spatiu ca sa-l intinzi. Daca ai nave capabile sa duca asemenea greutate la lansare atunci ti se rupe de liftul spatial.

chilly willy, on 04 ianuarie 2020 - 22:52, said:

Problema ar fi forța centrifugală dezvoltată în acest caz, care ar rupe orice structură fie ea și teoretică. Având în vedere că te-ar scăpa doar de energia necesară la accelerare, nu și la frânare, niciodată nu ar fi fezabilă această abordare. Însă reprezintă un exercițiu interesant de gândire.
Edit: ok, s-a pomenit și de asta.

Poate că pe o planetă cu gravitație de 10 ori mai mare ca pe planeta pământ ar fi singura șansă de a ajunge pe orbită. Deși nu vreau să mă gândesc ce ar face bieții extratereștrii cu planeta respectivă pentru a ajunge să construiască o asemenea structură care ar trebui să fie și vidată până la o înălțime semnificativă.

Edited by benis, 27 March 2020 - 21:24.

Infinitty, on 19 februarie 2020 - 22:49, said:

Poti sa pui dexul unde ai gasit termenul asta, helionic?

mdionis, on 11 ianuarie 2020 - 12:37, said:

Și eu opniez similar dacă păstrăm scara actuală de energie disponibilă. Cu un upscalling masiv însă aproape orice începe să devină posibil.

Să luăm spre exemplu hibernarea: fizica actuală nu ne limitează în acest sens. Dacă eliminăm potasiul și carbonul radioactiv din organism, lucru realizabil cu tehnologia actuală, nu există nici un motiv pentru care un organism în hibernare nu ar putea rezista mii de ani.

Iar Impulsul este o problemă la accelerare însă asta nu ne oprește ca acccelerarea să o facem cu niște laseri foarte puternici care să împingă navele. Doar la frânare să se folosească energie care ar putea veni foarte bine și din fisiune (nu știu de ce este așa blamată fisiunea, chiar dacă energia disponibilă este mai mică, nu văd cum am reuși în viitorul apropriat din fuziune să scoatem mai multă energie dintr-o anumită masă datorită randamentului care va fi semnificativ mai mic, asta fiind principala problemă cu care ne zbatem la fuziune, randamentul subunitar). Nava ar putea fi chiar o uzină care ar putea construi în sistemul gazdă un megalaser pentru decelerarea viitoarelor nave.

Așadar, eu o văd mai degrabă ca o problemă socio-economică deoarece ceea ce spun eu "stă" bine mersi în limitele actuale ale fizicii.

Nici nu stiu de unde să încep să te intreb despre inepțiile debitate...
Poate ar fi mai bine să pui niste link uri la ce afirmi.

Venís, daca nu mai mananci banane scapi de potasiu. Dar de carbonul radioactiv, buhahahaha, de ala cum scapi?  Accelerarea e rea, dar cu un laser puternic accelerarea e buna. Deci sunteti mai multi dsavanti pe forum.

CovertTwo, on 02 aprilie 2020 - 03:56, said:

Ai putea să începi cu argumente, nu cu niște commenturi aruncate în scârbă. Dar dacă atâta poți, eu unul nu aștept la mai mult.

BasculantaSexy, on 02 aprilie 2020 - 06:50, said:

Nu e ok să scapiu de potasiu, s-ar putea să faci cu inima.
S-a făcut deja un experiment care pentru a demonstra efectul lipsei radiațiilor într-o peșteră unde radiația era de 400 de ori sub cea de fond. Au reușit să elimine materialele radioactive din alimentația animalelor. Efectul a fost negativ, arătând că un pic de radiație este utilă pentru sănătate. Probabil idealul stă cât mai aproape de radiația de fond. Însă pentru hibernare, cu siguranță se schimbă lucrurile.

în cazul propulsiei ionice viteza este limitată drastic mult sub viteza cosmică de gazul de propulsie folosit (nu de impuls, am greșit eu). Însă laserul oferă o accelerație mai mică dar poate împinge o navă la viteze relativiste cu o scalare masivă. Vezi "interstellar highways" pe Youtube.

Eu nu sunt fizician și, evident mai fac niște greșeli punctuale. Oricum la ce nivel avem aici, mulți văd, puțini pricep.

Edited by benis, 02 April 2020 - 12:42.

Eu sunt inginer, dar nu pricep o iota din ce spui ca zico. Care e legatura dintre radiatia radioactiva a mâncării si acceleratie?

benis, on 02 aprilie 2020 - 12:40, said:

Ursul negru isi reface ranile grave si infectiile grave in staza hibernativa si astfel scapa de probleme letale care in afara starii de hibernare ar fi fatale.

Propulsia ionica devine eficienta pe durate lungi si cu propulsoare mai puternice printr-o sursa mai puternica, adica daca dispunem de niste reactoare de fisiune pe thorium foarte puternice.
Propulsia ionică inglobeaza inclusiv propulsia cu plasma ca un fel de sora mai mare in cadrul propulsiei ionice.

Eu cred ca staza metabolica de torpoare cu metabolismul la 2% coroborata cu o nava ionică atingand viteze de 1% /10% /20% din viteza luminii, este o solutie eleganta si pragmatica in cazul unui periplu interstelar atat cu oameni cat si ca sonde automate spre Alfa Centauri 4,5 a.l in cca. cateva decenii, ori spre Tau Ceti 12 a.l in cca. 120 de ani.

Edited by Infinitty, 02 April 2020 - 21:13.

BasculantaSexy, on 02 aprilie 2020 - 15:38, said:

Era un paragraf între cele 2 subiecte. Deci nu există.

O nava posibila.

De ce e posibila, ca e dintr-o carte sf? Daca era dintr-un tratat stiintific, mai mergea.

Situatia calatoriei cosmice e destul de simpla, se poate ajunge oriunde in univers cu conditia sa mergi foarte aproape de viteza luminii. Dilatarea timpului pe nava face ca din punctul calatorilor de pe nava calatoria sa fie comparabila cu un drum cu masina prin lume, drumul de la o galaxie la alta dureaza (pe nava) cam ca drumul intre 2 orase. O nava care accelereaza 1g constant poate ajunge la marginea universului in 40 de ani (pe nava) si in 14 miliarde de ani in afara navei. Daca facem un raport inseamna o dilatare a timpului de 350 milioane x. Daca facem un calcul aproximativ o galaxie ca a noastra cu diametrul de 100 000 al e traversata in cca 3h pe nava. Deci sunt 3 aspecte:
1. e nevoie de o sursa de energie foarte mare pe o nava evident foarte mare si de un propulsor capabil sa foloseasca aceasta sursa. Nu prea avem nici una din ele pe moment.
2. deplasarea cu viteze de 10% din viteza luminii e utila doar prin sistemul solar nu pentru calatorii interstelare pentru ca dilatarea timpului e neglijabila la aceste viteze (vezi graficul)
3. odata plecata o astfel de nava nu se mai poate intoarce pentru ca nu are la ce, planeta de pe care a plecat nu va mai  exista doar dupa cativa ani scursi pe nava si chiar si galaxia nu va mai fi aceeasi deci interesul construirii unei astfel de nave e legat de supravietuirea unei civilizatii pentru a pleca de pe planeta care nu mai e locuibila. Cei care raman pe planeta nu au nici un beneficiu de pe urma navei care pleaca.
Chiar si calatoriile "locale" pana la urmatoarea stea necesita viteze mai mari decat 0.1c si nave foarte mari. Sunt oricum calatorii fara intoarcere si presupunand ca omenirea va face odata efortul de a construi o nava care sa plece spre proxima aceasta nava trebuie sa aiba la bord resursele pentru aceasta calatorie si pentru a stabili o civilizatie acolo presupunand ca ar putea gasi o planeta locuibila desi ar putea sa nu fie niciuna si sa trebuiasca sa mearga mai departe deci ar trebui sa fie pregatita si pentru planul B in care proxima centauri nu e un loc de oprit si trebuie sa plece mai departe.
[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4f/Time_dilation.svg/800px-Time_dilation.svg.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Pentru o dilatare rezonabila a timpului viteza trebuie sa se apropie de 0.99c

Edited by chilly willy, 03 April 2020 - 22:11.