De ce ajung protestantii in iad

Luigi Mitoi o sa ajunga in Rai si va fi Imparat peste zece cele mai mari imparatii.
Iar eu voi fi adjunctul lui.

Poti sa ma intrebi de zece ori.
Raspunsul e acelasi: penticostalii NU s-au despartit de ortodocsi.

Toti crestinii sunt continuatorii Bisericii nascute la Ierusalim.
Toate confesiunile si toti ereticii de toate culorile si nuantele, provin din aceeasi Biserica, Ierusalim anul 33 dupa Hristos.
Unii se tin de învățăturile si practicile acelei biserici. Alti nu. Unii mai mult altii mai putin.

Ce te face sa crezi ca am sa te intreb doar de zece ori? De 70 de ori cate 77 ce zici?

Deci, de ce s-au despartit penticostalii de Ortodocsi?

Pentru ca penticostalii nu s-au despartit de ortodocsi.

Pentru ca penticostalii nu s-au despartit de ortodocsi.

De vreme ce nu cunoaște istoria creștinismului, nu prea văd cum să priceapă asta.

Dar asta nu e conform cu istoria.

Si atunci se pune intrebarea: de ce ai vrea sa crezi o minciuna?

Adevarat, toti ereticii se cred continuatorii Bisericii nascute la Ierusalim. De ce sunt ei in aceasta eroare? Pentru ca ei confunda Biserica cu invatatura Bisericii.
Daca dumneata iei Regulamentul de functionare al armatei americane si ti-l pui ca lege, nu te poate nimeni impiedica, dar aceasta nu te face nici cetatean si nici militar american.

Pentru ca catolicismul s-a desprins din ortodoxie

Dar tot ce putem stii sigur ca este adevãrat, descoperit prin revelatie, este faptul ca doar penticostalii sunt cu totul si cu totul OK.

Din Biserica nascuta la Ierusalim s-au dezvoltat TOATE confesiunile crestine existente in prezent.
Tot ce vezi mai jos sunt confesiuni continuatoare ale Bisericii din Ierusalim.
Ele nu-s legate de invataturile pe care le respecta sau de vreun regulament de functionare. Pur si simplu radacina lor este in Ierusalim. Care ramura este cea adevărată e un subiect pe care se poate discuta sute de ani. Dar tot ce putem stii sigur ca este adevărat, descoperit prin revelatie, este faptul ca doar penticostalii sunt cu totul si cu totul OK. Toti ceilalti au hibe mai mici sau mai mari. Insa penticostalii sunt super, sunt desavarsiti și perfecti.

Insa toate confesiunile crestine se trag din Biserica din Ierusalim la fel cum toate popoarele abrahamice se trag din Avraam.
Ca unele popoare abrahamice se omoara intre ele, ca unele nu se inchina Dumnezeului lui Avraam, ca X ca si Y, poti spune orice doresti.
Putem discuta daca aceste popoare seamana cu stramosul lor sau nu.
Putem discuta daca aceste popoare sunt binecuvântate de Dumnezeu sau nu.
Insa toate isi au obarsia in Avraam.

Uite aici multe din confesiunile care isi trag obarsia din Biserica din Ierusalim:

Calcedoniene
362-414 Schisma antiohiană.
484-519 Schisma acachiană.
553-698 Schisma celor trei capitole.
863-867 Schisma fotiană.
1054 Marea schismă dintre Răsărit şi Apus, considerându-se, ĂŽn general, că a fost completă ĂŽn urma Cruciadei a patra din anul 1204.
1265-1310 Schisma arsenită.
ca.1666-67 Vechi credincioşii se separă ĂŽn 1666-1667 de ierarhia Bisericii Rusiei ca protest ĂŽmpotriva reformelor introduse de Patriarhul Nikon al Moscovei.
1921 Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (UAOC).
1935 Schisma vechiul calendar, atunci când trei episcopi ĂŽşi declară separarea de Biserica Ortodoxă a Greciei oficială declarând că schimbarea calendarului a fost un act schismatic.
1990 Patriarhia Ortodoxă Ucraineeană-Patriarhia de Kiev (UOC-KP).
1378-1417 Are loc Marea schismă apuseană, trei papi ai Romei ĂŽn acelaşi timp.
1723 Biserica Olandei, (sau Biserica din Utrecht) se rupe de Roma cu propriul arhiepiscop şi propria ierarhie, devenind biserica mamă a Bisericilor catolice vechi.
1889 ĂŽn sudul Indiei, 5000 de catolici se desprind de Roma ĂŽn urma unei dispute organizatorice şi formează Biserica catolică independentă a Ceylonului, Goa şi Indiei (i.e. Biserica iacobită a Ceylonului, Goa şi Indiei; ĂŽn zilele noastre această este o ramură auto-guvernantă a Bisericii Ortodoxe Indiene (Malankara), cunoscută ca Biserica Ortodoxă Brahmavar (Goan), o fracţie uniată din Biserica Ortodoxă a Indiei).
1889 Se constituie Federaţia Bisericilor catolice vechi, care nu sunt ĂŽn comuniune cu Roma, prin Unirea de la Utrecht.
1957 "Asociaţia patriotică catolică chineză" (biserica oficială aprobată de stat) este ĂŽnfiinţată de Biroul Afacerilor Religioase ale Republicii Populare Chineze, pentru a exercita supervizarea statului peste majoritatea catolicilor chinezi; Biserica (papală) neoficială continuă să funcţioneze ca entitate separată.
1970 Ca opoziţie la schimbările din interiorul Bisericii asociate cu Al II-lea Sinod de la Vatican, Arhiepiscopul romano-catolic francez Marcel Lefebvre ĂŽnfiinţează Societatea Sfântul Pius al X-lea (SSPX), care ĂŽncă mai este ce a mai mare societate preoţească a catolicilor tradiţionalişti la nivel mondial, fiind compusă din 4 episcopi, 463 de preoţi, 85 de fraţi, novici oblates şi 160 seminarişti.
Biserica Catolică Coptă (patriarhie): Egipt (1741)
Biserica Catolică Etiopiană (mitropolie): Etiopia, Eritreea (1846)
Tradiţia liturgică antiohiană (vest-siriană)
Biserica Maronită (patriarhii): Liban, Cipru, Iordan, Israel, Autoritatea Palestiniană, Egipt, Siria, Argentina, Brazilia, Statele Unite, Australia, Canada, Mexic (uniune reafirmată ĂŽn 1182)
685 Ioan Maron este ca primul patriarh maronit, fondează Biserica Catolică Maronită care ĂŽmbrăţişează monotelismul, respingând ĂŽnvăţăturile Sinodului V Ecumenic şi separându-se de Biserica Ortodoxă.
694 Armata bizantină a lui Iustinian al II-lea este ĂŽnfrântă de maroniţi, care devin complet independenţi.
1182 Maroniţii, care ĂŽi sprijiniseră pe cruciaţii ĂŽn perioada cruciadelor, ĂŽşi reafirmă afilierea cu Roma ĂŽn 1182.
Biserica Catolică Siriacă (patriarhie): Liban, Iraq, Iordania, Kuweit, Autoritatea Palestiniană, Egipt, Sudan, Siria, Turcia, Statele Unite şi Canada, Venezuela (1781).
Biserica Catolică Siro-Malankara (arhiepiscopie majoră): India, Statele Unite (1930).
1930 O parte din Noul Grup (Puthankuttukar) aderă la Comuniunea Catolică ĂŽn 20 septembrie 1930 sub forma Bisericii Catolice Siro-Malankara.
Tradiţia liturgică caldeeană sau est-siriană
Biserica Catolică Caldeeană (patriarhie): Iraq, Iran, Liban, Egipt, Siria, Turcia, Statele Unite (1692)
Biserica Syro-Malabar (arhiepiscopie majoră): India, Orientul Mijlociu, Europa şi America (dată disputată)
1599 Are loc Sinodul din Diamper, la Udayamperoor/Diamper, (Kerala, India) unde are loc unirea formală a vechii Biserici Creştine a Creştinilor Sfântului Toma de pe Coasta Malabar cu Biserica Romano-Catolică şi ĂŽntreruperea legăturilor directe cu Biserica Asiriană a Răsăritului.
1653 Un grup de creştini ai Sfântului Toma se reunesc la Mattancherry, lângă Fort Kochi sub conducerea arhidiaconului lor; ei jură pe Coonan Cross Oath - rana crucii ??? să nu se supună Papei de la Roma; ĂŽn consecinţă, ei primesc un episcop, Mar Gregory, din partea Bisericii Ortodoxe Siriace de tradiţie siriană vestică, iar cei care ĂŽl recunosc pe Mar Gregory devin cunoscuţi sub numele de Noul Grup (Puthankuttukar).
1663 O parte ĂŽnsemnată din Vechiul Grup (Pazhayakuttukur) ĂŽşi taie vechile legături cu bisericile din Persia şi intră ĂŽn Comuniunea Catolică ĂŽn anul 1663 AD prin hirotonirea Episcopului Chandy. Această grupare este cunoscută ĂŽn prezent sub numele de Biserica Siro-Malabar.
Armenian Catholic Church (patriarchate): Lebanon, Iran, Iraq, Egypt, Syria, Turkey, Jordan, Palestinian Authority, Ukraine, France, Greece, Latin America, Argentina, Romania, United States, Canada, Eastern Europe (1742)
Tradiţia liturgică bizantină (constantinopolitană)
Biserica Greco-Catolică Albaneză (administraţie apostolică): Albania (1628).
Biserica Greco-Catolică Belarusă (ĂŽn prezent nu are ierarhie): Belarus (1596).
Biserica Greco-Catolică Bulgară (exarhat apostolic): Bulgaria (1861).
Biserica Bizantină a Eparhiei de Križevci (eparhia unui exarhat apostolic): Croaţia, Serbia şi Muntenegru (1611).
Biserica Catolică Bizantină Greacă (două exarhate apostolice): Grecia, Turcia (1829).
Biserica Greco-Catolică Ungară (o eparhie şi un exarhat apostolic): Ungaria (1646).
Biserica Catolică Albanezo-Italiană (două eparhii şi o abaţie teritorială): Italia (niciodată separată).
Biserica Greco-Catolică Macedoniană (un exarhat apostolic): Republica Macedonia (1918).
Biserica Greco-Catolică Melchită (patriarhii): Siria, Liban, Iordania, Israel, Brazilia, Statele Unite, Canada, Mexico, Iraq, Egipt şi Sudan, Kuweit, Australia, Venezuela, Argentina (1726).
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică| (arhiepiscopie majoră): România, Statele Unite (1697).
Biserica Catolică rusă: (două exarhate apostolice, ĂŽn prezent nu este publicată lista ierarhilor): Rusia, China (1905); ĂŽn prezent vreo 20 de parohii şi comunităţi ĂŽmprăştiate ĂŽn jurul lumii, inclusiv cinci ĂŽn Rusia, răspunzând de episcopii altor jurisdicţii.
Biserica Catolică Ruteană (o mitropolie sui juris, o eparhie şi un exarhat apostolic): Statele Unite, Ucraina, Republica Cehă (1646).
Biserica Greco-Catolică Slovacă (mitropolie): Republica Slovacă, Canada (1646).
Biserica Greco-Catolică Ucraineană (UGCC) (arhiepiscopie majoră): Ucraina, Polonia, Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, Germania şi Scandinavia, Franţa, Brazilia, Argentina (1596).
1596 Unirea de la Brest-Litovsk, câteva milioane de creştini ortodocşi ucraineni şi bieloruşi, de sub stăpânirea poloneză, părăsesc Biserica Constantinopolului şi ĂŽl recunosc pe Papa de la Roma, fără să renunţe ĂŽnsă la liturghia şi obiceiurile bizantine, ĂŽnfiinţând biserica unită.
Necalcedoniene
Comuniunea ortodoxă orientală
Biserica din Alexandria (coptă)
cca.451 Creştinismul copt se desprinde de bisericile bizantine ĂŽn urma Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon; Shenouda cel Mare, stareţ al Mănăstirii Albe din Egipt (d.466) este considerat fondatorul Creştinismului copt.
Biserica Ortodoxă Coptă
Biserica Antiohiei (siriacă)
541 Iacob Baradeus organizează Biserica Necalcedoniană din Siria apuseană ("iacobiţii"), care se ĂŽmprăştie apoi ĂŽn Armenia şi Egipt. Biserica Antiohiei (siriacă).
544 Iacob Baradeus ĂŽl hirotoneşte pe Serghie de Tella ca episcop de Antiohia, provocând ultima schismă dintre Biserica Ortodoxă Siriacă şi Biserica Calcedoniană a Antiohiei.
Biserica Ortodoxă Siriacă Iacobită Malankara
Biserica apostolică armeană
554 Biserica Armeniei (Biserica Apostolică Armeană) se desprinde oficial de Apus ĂŽn anul 554, ĂŽn timpul Sinodului al II-lea de la Dvin unde formula diofizită de la Calcedon a fost respinsă.
Biserica Tewahedo ortodoxă etiopiană
1959 Biserica Tewahedo Ortodoxă Etiopiană, (Abisinia) este o biserică ortodoxă orientală din Etiopia care a fost parte a Bisericii Copte până ĂŽn 1959, când a primit propriul patriarh de la Papa copt Chiril al VI-lea.
Biserica Tewahedo ortodoxă eritreană
1993 Biserica Tewahedo Ortodoxă Eritreeană, fostă componentă a Bisericii Tewahedo Ortodoxe Etiopiene, primeşte o autocefalie recunoscută cu greu de Patriarhia Etiopiană după ce Eritreea ĂŽşi câştigă independenţa ĂŽn 1993.
Biserica Indiei (Biserica ortodoxă siriană Malankara)
1912 Biserica Indiei ('Methran Kakshi' (Grupul Episcopilor)) ĂŽşi declară autocefalia faţă de Biserica Antiohiei (siriacă) iacobită, după o ruptură verticală ĂŽn Biserica Malankare din 1911; pe de altă parte Biserica Ortodoxă Siriacă Malankara Iacobită ('Bava Kakshi' (Grupul Patriarhului)) rămâne sub forma unei jurisdicţii autonome din Biserica Antiohiei (siriacă).
Altele
Biserica asiriană a răsăritului
410 Sinodul de la Seleucia declară independenţa episcopilor nestorieni mesopotamieni faţă de episcopii ortodocşi.
424 Separare formală a Bisericii Asiriene a Răsăritului ("Biserica Siriană" sau "Biserica Persană") de Scaunul Antiohiei şi de Biserica Siriană a apusului de sub ĂŽmpăraţii bizantini, are loc la sinodul din 424; (ĂŽn India, este cunoscută ca Biserica Siriană Caldeeană; ĂŽn Apus este cunoscută adesea ca Biserica Nestoriană).
484 Sinodul de la Beth Lapat din Persia declară nestorianismul ca teologie oficială a Bisericii Asiriene a Răsăritului, separând efectiv biserica asiriană de biserica bizantină.
Grupuri protestante
1517 Biserica Luterană este ĂŽnfiinţată de Martin Luther, prinzând ĂŽn cuie Cele Nouăzecişi cinci de Teze de uşa catedralei din Wittenburg, aprinzând Reforma Protestantă.
1525 Este ĂŽnfiinţat anabaptismul; (descendenţii din zilele noastre ĂŽi cuprind pe Amish?, Hutterites? şi Mennonites?).
1534 Este ĂŽnfiinţată Biserica Angliei (anglicanismul) de către Regele Henry al VIII-lea.
1541 Este fondat calvinismul, (tradiţia reformată, credinţa reformată sau teologia reformată) de către teologul francez Johannes Calvinus care ĂŽnfiinţează prima biserică reformată ĂŽn Geneva.
1560 Este ĂŽnfiinţată religia presbiteriană de către John Knox din Scoţia.
1571 Este ĂŽnfiinţată Biserica Reformată Daneză prin Sinodul de la Emden.
1592 Apare religia congregaţionalistă, ĂŽnfiinţată de Robert Brown din Olanda.
1609 Religia baptistă este lansată de John Smyth ĂŽn Amsterdam.
cca.1630-40 Mişcarea puritană din Anglia; aproximativ 20,000 de puritani emigrează ĂŽn England ĂŽn timpul Marii Migrări; ĂŽn 1662 puritanii (cunoscuţi şi sub numele de "sectanţi", şi ulterior "neconformişti") pleacă sau sunt alungaţi din ĂŽntreaga Biserică a Angliei.
1648 Societatea prietenilor (quakerii) este ĂŽnfiinţată de George Fox, printr-o ruptură neconformistă din puritanismul englez.
1744 Religia metodistă este creată de John şi Charles Wesley, ĂŽn Anglia; (mişcarea nu se constituie ca o denominaţiune separată din Anglia decât după moartea lui John Wesley din 1795).
1773 Denominaţiunea unitariană datează din vremea secesiunii lui Teofil Lindsey faţă de Biserica Anglicană.
1789 Biserica Episcopală se separă formal de Biserica Angliei, astfel ĂŽncât clerul să nu fie nevoit să accepte supremaţia monarhiei britanice; de asemenea, o versiune revizuită a Cărţii de rugăciuni Obişnuite a fost scrisă pentru noua biserică ĂŽn 1789.
1827 Frăţia de la Plymouth; preotul anglican John Nelson Darby devine un membru influent al mişcării cunoscute ĂŽn zilele noastre sub numele de Frăţia de la Plymouth şi avocat al Dispensational Premillenialism, o mişcare protestantă inovativă care a dat naştere la evanghelism.
1830 Este ĂŽnfiinţată religia mormonă (sfinţii ultimei zile) de către Iosif Smith, ĂŽn Palmyra, New York; este publicată Cartea lui Mormon.
1844 Adventiştii Zilei a Şaptea se desprinde din mişcarea Millerite? a anilor 1840, care a fost parte a valului de revitalizare din Statele Unite cunoscută ca A Doua Mare Deşteptare şi este ĂŽnfiinţată oficial ĂŽn 1863.
1865 Armata Salvării este creată de William Booth ĂŽn Londra.
1879 Religia scientiştilor creştini este ĂŽnfiinţată de Mary Baker Eddy.
1879 Este fondată mişcarea Martorii Lui Iehova de către Charles Taze Russell.
1906 Mişcarea penticostală se răspândeşte după Revitalizarea din Strada Azusa (1906-09); cunoscută şi sub numele de "Mişcarea Carismatică" ĂŽncepând cu 1960 până ĂŽn zilele noastre.
1925 Biserica Unită a Canadei, a doua mare denominaţiune creştină din Canada, după Biserica Romano-Catolică, este ĂŽnfiinţată prin unirea a patru denominaţiuni protestante.
1957 Biserica Unită a lui Hristos (UCC) este o denominaţiune creştină protestantă principală, prezentă ĂŽn majoritate ĂŽn Statele Unite, considerată, ĂŽn general, ca făcând parte din tradiţia reformată şi ĂŽnfiinţată ĂŽn 1957 prin unirea Bisericii Reformate şi Evanghelice cu Bisericile Creştine Congregaţionale.


Retine ca ce se poate citi mai sus este perspectiva ortodoxa asupra confesiunilor.

Crezi ca te tin balamalele sa discutam pe cele de mai sus?

Crezi ca te tin balamalele sa discutam pe cele de mai sus, Penticostale?

Daca pe mine nu m-ar tine, atunci pe cine, frate Dorele?
Cu maxima smerenie te intreb!

Creca ai incurcat ceva, pe undeva.

Ca sa nu zic ca le-ai sucit cu totul.

Nu asta spune istoria.

In primul rand, tot ce ”s-a desprins din”, trebuie dat deoparte ca biserica razvratita. Nu-i a lui Hristos!

Si ce raman? Cele cinci biserici ortodoxe de la Sinodul din Creta.
Case closed!

Cat despre cea penticostala, inca n-am reusit sa gasesc cum si de unde a mai aparut si ea.

Catolicismul a fost invitat sa ia parte la Sinodul din Creta? Mi se pare ca a refuzat. Caz in care singur s-a declarat a fi una din fecioarele neintelepte, in cel mai bun caz.