Music phones (oldies but goldies)

r_murphy, on 01 noiembrie 2019 - 08:09, said:

Foarte bine punctat. Aceasta a fost si dilema mea. In acea vreme, marea majoritate dintre producatori avea in portofoliu cel putin un model de "music phone" si nu stiu de ce si-au dorit sa aiba asa ceva (poate vroiau sa acapareze/monopolizeze segmentul mp3 player-elor portabile?). Specificul acestor telefoane era faptul ca erau prevazute cu butoane dedicate pentru redarea melodiilor, unele evidente, altele mascate ca si in cazul lui rokr e8 (l-am detinut).

Motorola cu iTunes aka iTunes Phone.

Multe dintre caracteristicile gamei W de la Sony Ericsson au fost portate în primele lor smartphone-uri touch, cele din seria P.
Nu mai ştiu exact, parcă P1 era un telefon apreciat de audiofili.
Nokia a venit în piaţă după Sony Ericsson, cu gama XpressMusic şi, parţial, cu gama N. Am avut un N70, dar mulţi nu ştiu că erau, de fapt, două telefoane: N70 şi N70 Music Edition. Ultimul era dedicat audiofililor.
Tot Sony, din câte îmi aduc aminte, a produs primul telefon non-smartphone cu sunete de apel polifonice (J70) şi cu ecranul în 4 tonuri de gri. În paralel, primul telefon cu valenţe de smartphone produs de Ericsson a fost R380s, după care a scos şi o variantă îmbunătăţită, R380e, cu ecranul în 16 tonuri de gri şi cu mai multe aplicaţii incluse.

Nokia, însă, a dat tonul în segmentul smartphone, cu PDA-phone-urile din gama Communicator, la concurenţă cu Alcatel One Touch Com, primul smartphone aproape integral fără butoane fizice, dezvoltat în colaborare cu Sharp (cel care a conceput sistemul de operare, preluat de la PDA-urile Zaurus şi adaptat telefonului).

Edited by PSC, 01 November 2019 - 13:26.