Alpine Tour 2019

Ziua 13 (Mi): Părăsim Elveția, de data asta de tot

Destinația era Milano (o suburbie), și, ca de obicei, nu am mers pe drumul direct. Am ocolit din nou lacul Léman, apoi Martigny, pasul Grand Saint Bernard (pe sus, nu prin tunel), valea Aosta, Milano.

Aveam emoții în legătură cu dificultatea pasului, dar este destul de ușor de parcurs; pe partea de urcare aproape nu-ți dai seama când ai ajuns sus (2473 m); sunt puține serpentine; coborârea în Italia este mai abruptă, pe versanți golași, și cu destule serpentine. Drumul bun și lat pe ambele părți, fără restricții de lungime. Am pus benzină înainte de ieșirea din Elveția; majoritatea alimentărilor în CH, F, I, SLO au fost la stații cu autoservire (adică nu era nimeni acolo; bagi cardul și alimentezi; uneori îți zice o limită valorică).

În punctul cel mai înalt al pasului există mai multe clădiri: hotel, restaurant, magazin de suveniruri, muzeu al câinilor Saint Bernard; cum cereau „numai” 10 CHF pe bilet, am zis pas. Până la un moment dat nu am văzut decât Saint Bernarzi de pluș în magazin (aici era plin, de toate dimensiunile). Dar tot învârtindu-ne prin zonă, au apărut și câteva exemplare vii, împreună cu stăpânii lor. E și un mic lac acolo sus, aparent înghețat. Știam că în zonă este și monumentul Saint Bernard, dar oricât l-am căutat, nu l-am găsit. Granița CH-I e 500 m mai jos, niciun un fel de controlor pe acolo. Dar ce m-a mirat, din Italia urca un autobuz (cursă regulată) până la graniță. Imediat după graniță era o parcare și am oprit să mai fac câteva poze, inclusiv la o statuie aflată la vreo 50 m de drum. Eram convins că e vreun monument în cinstea eroilor soldați, dar, ulterior, căutând pe google.maps, am aflat cu uimire că era chiar Sfântul Bernard. Ușor diferit, de fapt destul de mult, față de ceea ce mă așteptam. Se observă un dialect ciudat (n-am căutat despre care este vorba) în placa cu denumirea lacului.

 20190626_101040.jpg   510.48K   13 downloads    Canon (2784).JPG   183K   15 downloads    Canon (2792).JPG   245.77K   17 downloads    Canon (2794).JPG   342K   17 downloads    Canon (2798).JPG   209.15K   15 downloads    Canon (2799).JPG   328.59K   13 downloads    Canon (2807).JPG   201.18K   17 downloads    Canon (2810).JPG   289.99K   17 downloads    Canon (2820).JPG   274K   20 downloads    Canon (2823).JPG   125.96K   18 downloads    Canon (2824).JPG   226.17K   16 downloads    Canon (2827).JPG   370.82K   15 downloads    Canon (2828).JPG   313.24K   15 downloads    Canon (2836).JPG   300K   13 downloads    Canon (2838).JPG   295.5K   12 downloads    Canon (2840).JPG   296.02K   13 downloads

Foarte frumoasă partea italiană a drumului, cu sate de poveste aruncate pe pajiști în pantă. Am întâlnit apoi șoseaua care venea dinspre tunel , și în continuare autostrada dinspre tunelul Mont Blanc, dar, cum mi s-a părut prea mare taxa până la Milano, am setat GPS-ul să mă ducă evitând-o. Motiv pentru care, alături de neatenția mea, m-am și păcălit o dată făcând un drum de vreo 10 km pe un drum îngust, prin sate, la înălțime, ca să ies înapoi, pe unde mai trecusem. Am intrat și în orașul Aosta, fără oprire, dar nu am observat nimic atractiv. De-a lungul văii sunt multe castele pe culmile învecinate, unul mai mare și probabil amenajat se vizitează (Forte di Bard).

 IMG-20190626-WA0003.jpg   23.83K   13 downloads    IMG-20190626-WA0008.jpg   21.25K   16 downloads

Odată ce am ieșit din zona montană am părăsit șoseaua principală și am început un drum lung și destul de plictisitor, neofertant, plin de giratorii, până în suburbiile orașului Milano. Alt peisaj, localități mai urâte, marginile drumului cu buruieni de 1-1,5 m, mizerie prin parcările fără camere de supraveghere. Plus „asistentele” în așteptarea „pacienților” pe marginea drumului.

Lângă Milano am avut cea mai bună și ieftină cazare, un apartament cu 2 camere mari, bine dotat (dar din păcate fără AC, și am prins 40 0C – atunci cînd în Franța s-au atins 45 0C), cu o italiancă care a vorbit (pe limba ei, noroc că noi înțelegem în general) non-stop 10 min să ne explice tot ce era pe acolo, și care a fost foarte încântată când la final i-am zis „Grazie”.

Am ajuns târziu în centrul orașului, Domul tocmai se închidea, dar fațada aurie în lumina de apus a fost cu totul specială. Și la ora aia era foarte aglomerat, și plin de negustori agasanți cu tot felul de nimicuri (inclusiv trandafiri oferiți aparent gratis, n-am observat care era șmecheria). Practic am făcut o tură scurtă (dar nu chiar pe alergate) în piața Domului, galeriile Vittorio Emanuele II, statuia lui Leonardo, Teatro alla Scala și fântâna arteziană din Piața Libertății.

 Canon (2880).JPG   248.79K   15 downloads    20190626_202026.jpg   399.09K   12 downloads    Canon (2897).JPG   193.88K   11 downloads    Canon (2903).JPG   225.44K   11 downloads    IMG-20190626-WA0034.jpg   35.22K   10 downloads    Canon (2906).JPG   279.17K   9 downloads    Canon (2911).JPG   260.52K   10 downloads    Canon (2916).JPG   255.29K   10 downloads    Canon (2918).JPG   367.41K   9 downloads    Canon (2923).JPG   309.33K   8 downloads    Canon (2934).JPG   210.21K   8 downloads    Canon (2944).JPG   244.68K   9 downloads    Canon (2946).JPG   203.73K   10 downloads    Canon (2955).JPG   278.02K   12 downloads    20190626_211849.jpg   495.26K   12 downloads    20190626_211936.jpg   528.28K   13 downloads    Canon (2971).JPG   274.27K   13 downloads    Canon (2942).JPG   162.16K   12 downloads

După Torino 2006, Milano candidează la găzduirea JO de iarnă în 2026.

F frumoasa plimbare ati avut. Dialectul acela este a 4-a limba oficială a Confederatiei elvetiene, reto-romana (rumantsch)

Posibil (retoromana), mai ales că pare ceva latin, dar nici limba asta (și nu dialect) nu este unitară; e destul de puțin vorbită, diferă oarecum de la o zonă la alta (de la o vale la alta), și probabil va dispărea, vorbitorii tinzând spre limbile mult mai utilizate în zonele lor.

Un (alt) dialect mai necunoscut am întâlnit în zona de nord a Italiei către Austria, la nord de Udine (în regiunea Friuli).

Ziua 14 (J): Prin Lombardia

Am vrut să vedem măcar unul dintre lacurile alpine celebre din nordul Italiei. Primul a fost Como, și am fi mers puțin și la Garda, dar n-am mai avut timp. Foarte frumos lacul, drumul, localitățile înșirate pe mal – nu știu care era mai grozavă. Am înconjurat lacul până la capătul nordic, dar nu și pe „V”-ul sudic (cel cu Bellagio). Mă așteptam ca cele mai elegante sate/ stațiuni / localități să fie mai spre sud, mai aproape de zona bogată. Dar nu, și Domaso mi-a plăcut foarte mult. Parcă malul estic e mai puțin atractiv. Am oprit în câteva locuri pentru poze, dar pentru o scurtă plimbare numai în Menaggio. N-am găsit parcare pe chei (era plin), ci undeva mai înăuntru. O plăcere să admiri lacul de pe faleza umbrită de copaci mari, să intri pe străduțele pietruite înguste, printre clădiri vechi în general bine conservate. Prin Varenna doar am trecut, dar cum n-am găsit parcare repede, am renunțat. Pe malul estic am mers unde s-a putut pe drumul de lângă lac, nu pe drumul expres care e undeva mai sus și evită localitățile.

 Canon (2975).JPG   230.57K   12 downloads    Canon (2984).JPG   320.23K   14 downloads  Canon (2987).JPG   309.88K   13 downloads    Canon (2994).JPG   301.71K   12 downloads    Canon (2995).JPG   371.95K   12 downloads    Canon (2999).JPG   188.41K   12 downloads    Canon (3033).JPG   165.71K   11 downloads    Canon (3045).JPG   395.19K   11 downloads    IMG_9577.JPG   137.09K   13 downloads

Menaggio:

 20190627_115841.jpg   581.47K   14 downloads    Canon (3005).JPG   268.74K   13 downloads    Canon (3008).JPG   331.32K   11 downloads    Canon (3010).JPG   239.01K   9 downloads    Canon (3014).JPG   241.13K   8 downloads    Canon (3016).JPG   313.52K   8 downloads  

Mai departe ne-am îndreptat spre Bergamo. Deși nu e distanță mare, drumul a părut interminabil din cauza că e doar național (cu restricții și giratorii), nu expres sau autostradă. În Bergamo am mers direct în orașul vechi (Città Alta). Am găsit o parcare undeva sus, și sper că nu am încălcat vreo restricție de acces pentru nonriverani până acolo, dar mai erau și alte mașini străine. Cât ne-am învârtit pe străduțe prin zonă nu am găsit vreun local pentru un dejun întârziat.
Cum nu mai suportam încă 100 km pe naționale, am scurtat durata pe autostradă contra a circa 8 E.
Următoarea cazare era în preajma Veronei, în zona viticolă Valpolicella. Liniștită zonă, ar fi de stat pe acolo, dar pentru un concediu tihnit, de leneveală, nu unul de alergat / bifat / văzut. Interesant că nu m-am văzut deloc cu vreun proprietar sau administrator; mi-a dat mesaj de unde iau cheia, cum se intră, unde o las la plecare și asta a fost tot.

Completare / clarificare la postul anterior (am apăsat aiurea niște butoane și nu mai pot edita)

În primul set, primele 3 poze sunt din Laglio, iar în a treia s-ar putea să fie palatul lui G. Clooney (pe net sunt doar poze dinspre lac, dar s-ar potrivi). Era chiar perioada în care voia să invite la un dineu (sau cină, nu mai știu) un donator (probabil consistent) către fundația lui. Nu mă calificam, deci n-am mai pierdut vremea prin preajmă.

Ultimul  set de poze e din Bergamo.

Brainie, on 07 noiembrie 2019 - 09:56, said:

E nebunie cu dialectele in Elvetia, inclusiv jumatatea germanica foloseste dialecte f diferite, poate de aia oficiala este germana si nu schweizer deutsch ul pe care il vorbesc ei. Practica germana oficiala se face la scoala, nicidecum nu o invata de acasa.

Frumoasă călătorie, mulţumesc că ai împărtăşit-o cu plus de amănunte şi eleganţă cu noi.
Unde mai pui că nu mă aşteptam să văd poză cu restaurantul şi chiar cu masa la care am mâncat la Milano
(Terasa cu umbrele mari de langă amfiteatrul îngropat. Când am fost noi, era o piesă de teatru avangardist, mult zgomot, lumini, fum, muzică ciudată, mno, fain per ansamblu. Pizza, în schimb, nu prea reuşită.)

Nu ştiu ce ai butonat, dar pozele din ziua 14 nu se deschid.

În fine, stai liniştit, mă uit pe miniaturi cu lupa.


Sănătate şi tcb !

La mine merg pozele Ovidiu!

Acum majoritatea se deschid, cu excepţia celor din finalul postului.

În fine ...


Sănătate şi tcb !

Nu știu de ce nu se deschid ...

Ziua 15 (V): Ultima zi turistică

Valpolicella:

 Canon (3119).JPG   301.68K   4 downloads    Canon (3121).JPG   217.61K   7 downloads

Cum n-am avut timp în ziua precedentă pentru Verona, am mers în dimineața asta. Parcare cam departe, am mers cam mult pe lângă zidul vechii cetăți, dar am și traversat râul Adige, pe care altfel nu l-am fi văzut. Da, același Adige din regiunea Südtyrol / Alto Adige, pe lângă care am mers la începutul circuitului. De data asta mult mai mare, și ... mai verde (nu se vede în foto).
Ca și în Bergamo, de vizitat este centrul vechi, în rest nu cred că merită (raportat la ceea ce am văzut din mașină). Este impresionantă Arena di Verona – au loc spectacole de operă acolo, chiar erau depozitate undeva în afară decoruri de la Aida, din seara precedentă. Am bântuit oarecum fără țintă pe străduțe, urmărind totuși să nu ratăm Casa di Giulietta; curtea foarte aglomerată, prindeai cu greu un moment cu statuia sau cu balconul libere. Am ajuns și în Piazza delle Erbe, unde sunt concentrate tarabele cu suveniruri, chinezării, dar și terase pentru mâncat, și la poarta Borsari.

 Canon (3123).JPG   206.65K   7 downloads    Canon (3127).JPG   268.19K   7 downloads    Canon (3128).JPG   322.36K   5 downloads    Canon (3129).JPG   414.84K   4 downloads    Canon (3132).JPG   211.35K   4 downloads    Canon (3146).JPG   216.36K   5 downloads    Canon (3156).JPG   215.87K   5 downloads    Canon (3158).JPG   275.8K   7 downloads    Canon (3159).JPG   222.07K   19 downloads    Canon (3174).JPG   325.29K   20 downloads    Canon (3178).JPG   329.21K   20 downloads    Canon (3182).JPG   299.36K   11 downloads    Canon (3193).JPG   202.08K   9 downloads    Canon (3196).JPG   193.79K   7 downloads    Canon (3201).JPG   255.57K   7 downloads    Canon (3202).JPG   260.73K   6 downloads    Canon (3204).JPG   251.62K   7 downloads    Canon (3205).JPG   270.46K   7 downloads    Canon (3212).JPG   279.25K   7 downloads    Canon (3219).JPG   239.57K   6 downloads    Canon (3221).JPG   254.3K   8 downloads    Canon (3223).JPG   206.33K   8 downloads    Canon (3227).JPG   200.97K   7 downloads    Canon (3231).JPG   260.59K   7 downloads    Canon (3240).JPG   433.24K   6 downloads    IMG_9703.JPG   88.04K   6 downloads    IMG_9799.JPG   146.94K   6 downloads

(va urma)

Ziua 15 (V): continuare

Următoarea oprire planificată era la peștera Postojna, în apropiere de care aveam și o rezervare pentru dormit. M-am suit pe autostradă (cam 19 E pentru bucata de aprox 250 km din Italia, plus 15 E vinieta slovenă), ca să nu mai pierd vremea și să-mi mănânc nervii pe naționale, încercând să ajung suficient de devreme ca să pot intra în peșteră în după-amiaza / seara respectivă. Dintr-o neatenție GPS-ul rămăsese setat pe „cu taxe” (ca pentru I), dar „fără viniete” (pentru SLO), așa că m-a ocolit pe lângă Trieste, în loc să meargă pe lângă Gorizia; știam de varianta aia un pic mai scurtă, dar am considerat că știe aparatul mai bine. Dar după ce am trecut granița în SLO, tot insista să mă scoată pe fiecare bretea, până am cercetat cauza și am corectat. Autostrada din nordul Italiei era aglomerată (deși era în mare parte cu 3 benzi pe sens), se mergea destul de haotic, cu multe tiruri pe banda II care depășeau alte tiruri de pe banda I, cu ieșiri destul de bruște de pe o bandă pe alta. Apoi, mai către est, benzile s-au redus la 2 teoretice, din care numai una utilizabilă pe mai bine de 50-60 km, fiindcă una era în lucrări; nu știu ce făceau pe acolo, fiindcă am văzut și poduri în construcție alături de cele existente. În zonele cu o singură bandă era restricție la 80 km/h, dar se mergea în general mai tare, sper să nu vină vreun cadou la plic. Și fiindcă n-am alimentat la timp în Verona, am băgat câțiva litri, să fiu sigur că ajung până în SLO, cu numai 1.99 E/l, când prețul mediu era pe la 1.6. Pe autostrada slovenă multe camere radar fixe, dar semnalizate înainte.

Am prins intrarea în peșteră în acea după-amiază. Se formează grupuri în funcție de limba „de predare” a ghidajului. Evident, la engleză erau 100 și ceva de oameni, la slovenă, germană și italiană în jur de 10. Deci dacă puteți, evitați grupul anglofon. Înăuntru nu e frig din cale afară, o geacă subțire și pantaloni scurți sunt OK. Pentru friguroșii care nu au venit cu ceva mai gros în rucsac se închiriază pelerine (mai grosuțe, nu de-alea de ploaie) cu numai 4 E, în condițiile în care un bilet de adult era 28 E. Iar un WC în peșteră, înainte de stația de îmbarcare pentru întoarcere era cu turnicheți, deci presupun că și cu taxă.

Peștera în sine ne-a depășit orice așteptare, totul fiind la superlativ, în ceea ce privește opera naturii. Vizitabili sunt circa 5 + 5 km dus-întors cu trenulețul, și cam 1-1.5 km de parcurs pe jos prin galerii, pe alei betonate. Sunt sute, mii de formațiuni calcaroase de genul „umbrela”, „racheta”, cum se dau denumiri pe la noi fiindcă sunt numai câteva. Iar stalactite, stalagmite și coloane „fără număr”. La un moment dat devine obositor să tot vezi și să revezi același gen de „construcții” naturale. Este superbă, depășește peștera Vallorbe văzută anterior. La impresii negative pot menționa ghidajul – grupul de engleză fiind foarte mare, se împrăștia, nu se auzea ce spunea (în general chestii pe care le găsești imediat pe net); destui tinerei care vorbeau tare, se hlizeau, se îmbrânceau – zici că erai în curtea școlii; grupul ar fi trebuit împărțit la 2-3 ghizi. Iar aleile betonate nu se încadrează în peisaj, dar, să fim serioși, cine ar fi putut merge pe teren neregulat dacă n-ar fi existat aleile. Acolo e fabrică de bani, în mod sigur turismul ăsta de masă afectează zonele vizitabile, dar bănuiesc că autoritățile și-au făcut socoteala că sacrifică cei 5-6 km, dar păstrează restul (cam 20 km nevizitabili). La intrarea în peșteră fiecare e pozat, iar la ieșire îți poți cumpăra poza (parcă 5 E).

 Canon (3244).JPG   272.61K   6 downloads    Canon (3253).JPG   261.41K   6 downloads    Canon (3260).JPG   252.19K   6 downloads    Canon (3262).JPG   240.13K   6 downloads    Canon (3263).JPG   240.55K   6 downloads    Canon (3267).JPG   266.85K   6 downloads    Canon (3278).JPG   234.5K   6 downloads    Canon (3279).JPG   221.46K   6 downloads    Canon (3304).JPG   223.67K   6 downloads    Canon (3312).JPG   258.29K   6 downloads    Canon (3315).JPG   211.21K   6 downloads    Canon (3333).JPG   226.11K   6 downloads    Canon (3335).JPG   290.3K   6 downloads    Canon (3346).JPG   210.01K   6 downloads    Canon (3349).JPG   269.95K   6 downloads    Canon (3354).JPG   234.67K   6 downloads    Canon (3356).JPG   264.24K   6 downloads    Canon (3369).JPG   229.09K   5 downloads    Canon (3378).JPG   239.91K   4 downloads    Canon (3417).JPG   253.13K   4 downloads    Canon (3423).JPG   191.34K   5 downloads    Canon (3438).JPG   265.32K   5 downloads    IMG_9812.JPG   62.12K   4 downloads

Parcarea de la peșteră e uriașă, se plătește la automat, dar numai cash. Erau niște francezi care au trebuit să meargă la ghișeul de bilete al peșterii (care nu e la marginea parcării) să plătească parcarea cu cardul. De-asta, și nu numai de-asta, e bine să ai și cash suficient prin buzunare.

Ca fapt divers, Postojna se află în podișul Karst (întins între Slovenia și Italia), de unde adjectivul „carstic” pentru tot ce ține de formațiunile create de ape prin eroziune în calcare (peșteri, canioane etc).

Ziua 16 (S): drum întins Postojna – Budapesta - România (Ardeal), unde am ajuns seara, și am dormit. De reținut numai că erau lucrări pe autostradă la intrarea în H (circulație pe o singură bandă, cu deviere de pe un sens pe celălalt), și pe centura Budapestei, unde chiar am pierdut 30-40 min în ambuteiaj. Apoi pentru trecerea graniței am ieșit din autostradă, pe la Nădlac-vechi, unde am stat 10-15 min, dar e ocol destul de mare, plus revenirea în A1 (în Ro) care se face pe un drum comunal prost.

Ziua 17 (D): fără istoric, direct Ardeal – București (cu niște ocoliri indicate de waze: prin Curtea de Argeș în loc de DN7 / Dedulești, și ieșit din A1 prin sate ca să ocolesc podul peste Argeș, care era în lucru atunci – nu știu dacă am făcut bine că am ocolit).

Concluzii: 6610 km, 6 pasuri peste 2000 m, 427 l benzină (aprox, nu am plecat și sosit cu aceeași cantitate în rezervor), 103 euro pe taxe de drum și autostrăzi, 103 euro pe parcări (exceptându-le pe cele unde am dormit, peste tot am oprit în parcări amenajate, marea majoritate cu plată, care s-au nimerit a fi în general acoperite - nu am urmărit asta), costul mediu al benzinei (inclusiv cea din RO): 1.32 E/l.

Deși a fost obositor aș repeta oricând o excursie similară. Da, știu, prea multe, prea în fugă, dar o viață avem, nu ajung să plec în fiecare zi, mai ales spre vest.

- Sfârșit -

absolut minunat tot traseul, inspirational, este genul nostru de vacanta, lenevitul 10 zile la soare nu ma incanta, mai ales ca nu-mi permit 5 vacante pe an!

Da, superb totul.

La Postojna nu mai aveau olmi în bazinaşul pentru turişti ?


Sănătate şi felicitări !

Oricât m-am uitat de jur-împrejur, n-am văzut nici turiști, nici localnici în vreun bazin.

Dacă te referi la microbalaurii ăia (olms), cred că erau într-un terrariu / vivariu cam la capătul traseului pietonal din interiorul peșterii. Era îngrămădeală la geamurile incintei, n-am stat. I-am văzut numai în poze.

În timp ce mergeam de la parcare spre casa de bilete (încă nu știam dacă mai prindem intrare în ziua respectivă), ne-a întâmpinat un individ care ne-a prezentat oferta. Am aflat de la el că încă putem intra, dar și variantele de bilete. Unele cuprindeau și muzeu, și alte chestii, nu le mai țin minte, dar nu ne-au interesat. Știu sigur că e o variantă de bilet combinat peștera + un castel învecinat.

Interesant ! În 2007 n-aveau muzeu.
Prin bazinaş m-am referit la acel terariu de care spui. În 2007 era un simplu bazin de vreo 3 metri pe 2, şi n-avea geam. Înăuntru erau mereu câteva exemplare de Proteus Anguinus.

Iar castelul este probabil Predjama, aflat la vreo 7 - 8 km la nord de Postojna. Am ajuns la castel în 2008, dar nu am avut timp să-l vizităm (e şi o altă peşteră acolo). Am făcut câteva poze şi am plecat spre cazarea de la Portoroz. Oricum castelul e foarte fotogenic, cum stă el sub stânca aia imensă:
 Venetia_08_09_1216 004.jpg   258.76K   10 downloads.

Denumirea pozei este legată de Veneţia, fiindcă după Conferinţa de la Portoroz ne-am dus 3 zile la Veneţia şi toate pozele le-am lăsat cu denumirea aia.


Sănătate şi tcb !

Edited by OvidiuNS, 14 November 2019 - 09:52.

Da, de castelul Predjama era vorba; nu mai știu dacă a zis de un muzeu, dar era ceva legat tot de olmi.

Edited by Brainie, 14 November 2019 - 11:16.

M-am uitat si eu acum pe net sa vad ce-i cu olmii astia. Tare uratei si scarbosi