![]() |
Chirurgia spinală minim invazivă
Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical. Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale. www.neurohope.ro |
Alpine Tour 2019
Last Updated: Feb 28 2020 14:43, Started by
Brainie
, Oct 07 2019 13:11
·
0

#19
Posted 18 October 2019 - 15:15

unele din ele sunt așezate la colțuri pe pietre rotunde; n-am înțeles de ce, nici cum e asigurată stabilitatea. https://en.wikipedia.../Staddle_stones |
#20
Posted 21 October 2019 - 08:41

Nici pe departe nu erau ciuperci ca acolo.
Erau mai multe pietre rotunde (mai spre plate, dar nu prelucrate cu fețe drepte, aprox ca un disc, una peste alta la fiecare colț - cel puțin spre stradă, în spate nu știu). Cam cum se vedeau prin Apuseni mai demult (recent nu am mai văzut), la casele aflate pe pante, la colțurile din vale. |
#21
Posted 21 October 2019 - 11:21

Ziua 7 (J): O zi mai lejeră
Deja aflasem că ziua asta va fi liberă și pentru oamenii muncii (inclusiv elevi) din unele cantoane, inclusiv pentru cei din zona în care locuiam temporar. Așa că împreună cu gazdele, după ce am băut cafeaua pe îndelete (și cum voiam o zi mai ușoară) am plecat împreună spre Casacada Rinului (Rheinfall). Prietenul în față, eu după el. Mi-a spus ulterior că navigatorul lui on-line i-a arătat un drum mai ocolit (din cauza aglomerației pe autostradă), dar s-a nimerit că pe acolo m-aș fi întors dacă aș fi făcut traseul de unul singur (din motive de a diversifica drumurile, încercând să repet cât mai puțin). Și am constatat că dpdv al peisajelor nu a meritat, e o zonă mai joasă, ușor denivelată, a Elveției. Când ne-am apropiat de destinație am văzut la un moment dat un semn că urmează graniță, dar m-am gândit că știe prietenul ce face. Eeh da, nu și-a dat seama (probabil și pentru că pentru ei nu e o problemă să traverseze granițe, așa că iată-ne în PTF spre Germania (ulterior, când și-a dat seama – cam târziu - a sperat doar să avem și noi actele la noi – le aveam). La ieșirea din CH nimeni, la intrarea în D era cineva, dar a văzut scurt CI-urile și ne-a întrebat doar dacă suntem turiști și dacă venim din Ro. După 5 km am revenit în CH (nimeni nici la D, nici la CH; astfel am bifat a treia intrare în CH) în apropiere de Schaffhausen. Parcare uriașă în apropiere de cascadă (scumpă evident), pe partea nordică. Cascada foarte spectaculoasă, prin lățime și prin debitul de apă, nu prin înălțime. Fiind începutul verii, debitul era mult peste medie (822000 l/s în ziua respectivă, 506000 l/s în 2 sept, 250000 l/s media iarna, 600000 l /s media vara), fapt pentru care plimbările cu barca către stânca din mijloc nu aveau loc. Am parcurs tot malul nordic, am travesat Rinul pe podul feroviar din amonte, dar nu am intrat și pe domeniul privat de pe malul sudic). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Singura atenționare de hoți de buzunare întâlnită în Elveția aici a fost: ![]() Și cum ziua părea cam scurtă, la sugestia prietenului (care s-a dus direct spre casă) am făcut un ocol de-a lungul Rinului în sus, până la Stein am Rhein, un mic orășel cu un centru vechi cel puțin atractiv. Cum n-am găsit o parcare cu bariere, doar de-alea cu dungi colorate (al căror cod n-am reușit să-l dibuiesc, și nici ceas în bord nu aveam), am făcut o tură doar cu mașina (centrul pietonal evident inaccesibil), dar cât am văzut părea foarte frumos. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Drumul înapoi a fost cu ghinion, am pierdut mult timp pe autostrăzi în ambuteiaje, la un moment dat am setat GPS la „fără autostradă” și am mers vreo 30 km pe drumuri locale – în afara celor pe care oricum nu le puteam evita. Și dacă tot nu avusesem decât 2 puncte de atracție în ziua respectivă, ei ne așteptau pregătiți pentru o plimbare pe jos prin „sat” pe la ei. Am văzut (deja pe întuneric) în sat acolo, pe malul râului Reuss (tot cel care vine dinspre Andermatt), vreo 2 centre de echitație (cred că primeau în gazdă și cai ai unor proprietari care nu aveau grajd propriu), un restaurant destul de apreciat în împrejurimi, un Porsche la poarta unei case, camping de rulote, bac (părea manual) pentru traversare râu și o grădină zoologică mai metalică de felul ei. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
#22
Posted 22 October 2019 - 02:37

Frumos, jos pălăria !
Însă senzaţia apărută pe parcursul relatărilor tale că e mai avantajos să vizitezi Elveţia cu autocarul (în detrimentul maşinii mici) s-a accentuat după vizitele la Stein am Rhein şi la Cascadă. Privat - neprivat, în august 2012 am avut acces la lift şi platformele amenajate pe malul sudic al Rinului, nu înţeleg de ce nu aţi putut beneficia şi voi. Iar la Stein am Rhein am avut vreo 50 de minute de plimbare pietonală (arhisuficient, zic eu). Dacă te consolează cumva pozele mele, le poţi downloada de aici. Aştept cu interes continuarea. Sănătate şi tcb ! |
#23
Posted 22 October 2019 - 08:05

Și tu, Brutus ? Nu mă așteptam din partea ta, tu, care preferi mașina în (aproape) orice situație ?
![]() Reluăm o dispută excursie organizată vs. pe cont propriu ? Cum se știe, sunt avantaje și dezavantaje pentru ambele opțiuni. Eu aș fi preferat un autocar de exemplu prin orașe (nu toate), fiindcă m-ar fi dus direct la punctul / punctele de maxim interes, fără grija parcării. Și ar fi avut locurile de cazare optimizate. Dar niciun autocar n-ar fi ajuns în zonele „mai ascunse”, și nu cred că aș fi găsit un singur tur care să includă tot ce am parcurs eu, chiar și numai dintre obiectivele „mari”. Plus organizarea timpului cum mi-a convenit, nu după programul prestabilit (aici poate fi și un dezavantaj). Dacă ar fi să repet, tot cu mașina m-aș duce. La Rheinfall am preferat din start malul nordic, cel sudic are partea de mal mai scurtă și unghiul mult mai închis. Bineînțeles că puteam merge și în zona amenajată de lângă castelul sudic, dar nu cred că vedeam ceva în plus (e privat, dar deschis pentru vizitatori, contra unei taxe, cel puțin așa am citit la momentul documentării). Am citit despre excursia ta în primăvară, înainte de a pleca. Și pe ale altora, mulți, care m-au inspirat în stabilirea traseului. Și tuturor le mulțumesc cu ocazia asta.. |
#24
Posted 22 October 2019 - 10:25

Ziua 8 (V): Planul era ambițios pentru ziua asta, dar din păcate n-am atins unul dintre obiective.
Mai întâi Berna. Am parcurs în principal centrul vechi, aproape numai în linie dreaptă, cu mici devieri după cum am văzut cu ochii. Orașul vechi frumos, (în stilul celorlalte, și în stilul burgurilor din zona germanică), dar dezamăgitor punctul final: Groapa urșilor. O pantă de delușor pe malul Aare-lui unde se presupune că trăiesc urși. Trotuar jos, pe mal, telescoape, lume nerăbdătoare, dar urși nema. Trebuia pus un afiș acolo „to see bears go to Rumänien”. În schimb sunt urși sub formă de statui peste tot, nu numai în Berna. Nu am ajuns la catedrala Sf. Vincent, și regret, nici la Grădina Trandafirilor. Dar nu știu ce pun în râurile astea, că au o culoare total neobișnuită, bat în verde, zici că s-a răsturnat cisterna cu Dero în râuri (și Aare în Berna, și canalul inter-lacuri din Interlaken). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Urma să aibă loc o etapă din Formula-E (cred că duminică), și mai toți producătorii pregăteau standurile de promovare. Locuri speciale în parcări (și nu e ceva izolat, la mai multe parcări am văzut că scria la prezentarea de pe net și câte locuri sunt dedicate): ![]() Nu știu cum a trecut timpul, că deja părea târziu. Am ieșit din Berna (trecând pe lângă ambasada României, în cartierul ambasadelor) spre Thun (unde nu intenționam să opresc, doar să-l văd din mers, dar nici n-am mai intrat) și Interlaken. Interlaken pare (sau chiar e) o stațiune de lux, în care clădirile moderne n-au invadat (decât foarte puțin) centrul plin de hoteluri de epocă. Din ce am citit înainte e plin de zburători (parapantiști), și într-adevăr, am văzut o mulțime. Există și stația „Trei brazi”, și o minigrădină japoneză (cu pești mari în lăculeț), apă verde în canalul dintre lacuri, multe flori, 2 biserici, instalații de urcat pe munte etc. N-aș zice nu la câteva zile la leneveală într-un hotel de-acolo. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Și 2 cozi în oglindă: ![]() (va urma) Edited by Brainie, 22 October 2019 - 10:25. |
#25
Posted 22 October 2019 - 11:06

Cu culorile la parcarile stradale e simplu. Exista albul und epoti parca la liber dar astea sunt rare, exista alb cu parkometru si timp limitat si platesti (max 1h-1h30min) si exista albastrul care e cel mai popular si acolo pui ceasul pe bord. Ai voie sa parchezi gratuit 1h si se intinde pana la 1h si 29min. Cele 29 de min le castigi din rotunjire. Daca ajungi la ora 13.31 vei pune ceasul la 14 si ai voia sa stai pana la 15.
Din ce am auzit, ursii din Berna isi petrec iarna in Romania ![]() ![]() Apa aia frumoasa, verde azuriu cred ca se vede asa din cauza solului calcaros de culoare f deschisa care permise reflexia soarelui si bineinteles apei f curate. Peste tot apele au culoarea aceea insa imediat ce te duci spre nord in Mtii Padurea Neagra sau la Francezi in Vosgi apele sunt f uratele si inchise la culoare. Au altfel de roci. Thun e un orasel f frumos, pacat ca nu ati avut 1h si ptr el Edited by atupi, 22 October 2019 - 11:09. |
#26
Posted 22 October 2019 - 11:19

... puteam merge și în zona amenajată de lângă castelul sudic ... e privat, dar deschis pentru vizitatori, contra unei taxe ... Aha, am înţeles ! În ce priveşte maşina vs. autocar, e exact cum spui. Parcă aş fi scris eu. De fapt, concluzia din 2012 a fost că vacanţa aia a fost ca o recunoaştere, urmînd să revizităm unele obiective cu maşina. Totuşi, în prezent, în Elveţia să merg cu maşina îmi provoacă destul stres numai când mă gândesc, oricât iubesc eu să conduc. Problemele cele mai nasoale sunt 3, şi anume sensirile giratorii, parcările şi stricteţea respectării limitei de viteză. În Grecia e altceva, e mai pe gustul meu. Sănătate şi tcb ! |
#27
Posted 22 October 2019 - 11:51

atupi: n-am aprofundat cum se parchează în funcție de culori (mi-a zis prietenul în câteva vorbe), dar e total o noutate pentru mine că poți rotunji la ceas (oricum n-am avut) - mă gândeam că sunt (de exemplu) 60 min fix.
Ovidiu: sensurile giratorii m-au omorât mai tare în Franța și Italia, după cum o să mă plâng mai încolo. Evident, depinde și de alegerile fiecăruia, cât merge în afara autostrăzilor. Parcări există peste tot, cu locuri libere, nu generează stres (decât la portofel). Cu limitele de viteză, da, total de acord, ba chiar în plus. Sper să nu primesc ceva la plic, fiindcă inevitabil am mai depășit, neintenționat. Grecia ... altă treabă. Am mai scris undeva: un coleg a condus mașină închiriată în zona Zürich, și după 2-3 săptămâni a venit amenda 200 CHF (sau 250, nu mai știu), pentru că a trecut la 0.5 s după ce s-a pus roșu. A aflat ulterior că toleranța sistemului automat este de 0.4 s, deci pentru 0.1 s l-au potcovit. Cel puțin într-o situație era să trec pe roșu, mă uitam cum trebuie să mă încadrez, pe unde să ies din intersecție etc, dar a țipat nevasta STOP, și am oprit cu mai mult de jumătate de mașină după semafor. |
#28
Posted 22 October 2019 - 13:52

Pentru confort si independenta totala in Elvetia este trenul. E f scump dar exista niste abonamente care fac toti banii. Masina este in continuare o varianta buna si se pot inchiria masini din Franta, Italia sau Germania la preturi decente si cu tot cu plata parcarii iese mai ieftin decat cu trenul.
Bineinteles ca exista si varianta vacantelor organizate cu autocarul dar acolo esti legat de grup. |
|
#29
Posted 23 October 2019 - 09:40

Ziua 8 (V) - continuare
Aveam în plan să merg la defileul Aare (Aareschlucht), dar nu mă încadram în timp. Așa că m-am dus direct la cascada și castelul / hotel Giessbach. După un drum scurt uneori îngust, cu pante, se ajunge în parcare (cu plată), la 200 m de cascadă. Dacă Rheinfall este impresionantă prin lățime și debit, Giessbach este impresionantă prin înălțime și debit. Venind din parcare, auzi vuietul și vezi inițial un singur tronson. Sunt poteci amenajate pe ambele maluri, o punte în aval, dar și o traversare pe sub cascadă. După ce cobori lângă castel, se vede de fapt în întregime toată cascada (391 m !). Cum se puteau observa mai multe punți de traversare în sus, cred că se putea urca pe potecă până sus și să te întorci pe malul opus. Nu există în Ro o cascadă asemănătoare, nici pe departe. Castelul / hotel simandicos (cel puțin pe dinafară), erau câteva persoane pe terasă la un pahar de vin, păreau ușor deranjate de pozarii care se învârteau pe acolo. Există și un mic funicular pe plan înclinat pentru cei care vin cu barca (pe lacul Brienz). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Și ultimul obiectiv al zilei, satul / orășelul / stațiunea Brienz. N-am mai coborât din mașină, am făcut doar un mic tur pe străzile centrale, inclusiv pe lânga stația Rothorn-ului – unul din multele trenulețe cu cremalieră care urcă spre înălțimile Alpilor (cu mulți, mulți ani în urmă era pe Travel - cred – un serial de călătorii cu trenul; am prins un episod cu traseul pe malurile Thun-ului și Brienz-ului, inclusiv cu Rothorn; așa că Rothorn era pe lista „must to do” pentru când voi ajunge în Elveția; pe lista aia era și Schilthorn (Piz Gloria), în apropiere – restaurantul rotativ de unde a sărit Bond, James Bond, în gol; și iată că am ajuns; dar am schimbat planurile în ultimele 2 luni înainte de a ajunge efectiv, pentru că în principal voi, cei de pe SP, mi-ați deschis ochii asupra Matterhorn-ului; și Schilthorn-ul l-am înlocuit cu altceva). Ca de obicei, frumos. Tur scurt ca km, dar lung ca timp. Fiindcă am nimerit „la coada vacii” – la propriu – și am mers în urma lor vreo 2 km, bineînțeles cu viteza lor. Puteam întoarce, dar cum să ratez o asemenea ocazie ! ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Întoarcerea spre Baden prin pasul Brünig (1008 m) – lejer, trece și trenul pe acolo. |
#30
Posted 24 October 2019 - 10:39

Ziua 9 (S): Azi schimbare de „domiciliu” și de zonă etnoculturală. Cum aveam de parcurs numai vreo 300 km (destinația lângă Geneva), am introdus 2 vizite turistice.
Prima la fabrica de ciocolată Cailler din Broc (după cum se laudă ei, prima din Elveția). E fantastic să vezi cum au făcut obiectiv turistic dintr-o fabrică, și sunt convins că câștigă serios numai din asta. E construit un traseu de vizitare care începe cu istoria boabelor de cacao, cum a fost adusă, primită, prelucrată în Europa, până la zilele noastre, cu exemple de flux tehnologic, cu demonstrații, și cu degustare. Poți mânca cât te ține stomacul / ficatul, n-am văzut pe nimeni să te restricționeze, dar nu cred te lăsau să iei și la pachet. Într-o sală erau arătate (și se puteau încerca) materiile prime: alune, migdale (sâmburi mai precis), unt de cacao (asta de mirosit), boabe de cacao. Ce nu știam, e că boabele de cacao se pot mânca direct (n-aș putea să spun cât de prelucrate erau, poate deloc), și erau extrem de bune. Aveau gust de ciocolată – ce surpriză ! La ieșire era magazin cu produsele lor (dar se putea intra și fără să vizitezi), și cu diverse suveniruri. Există parcare mare, gratuită (mai rar așa ceva la svițerii ăștia !). Materii prime: ![]() ![]() Rețete: ![]() ![]() ![]() La degustare: ![]() ![]() ![]() ![]() Magazinul: ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Următoarea stație a fost la peștera Vallorbe. Și aici parcare gratuită, la vreo 500 m de gura peșterii. În magazinașul de la intrare, unde se și plătește, au niște ghiduri tipărite (care se returnează), inclusiv în română, dar cred că există și o aplicație de băgat în telefon. Peștera se parcurge pe jos, se urcă și se coboară scări, sunt urme de apă (care uneori acoperă aleile), are un râu subteran. Superbă, mult peste orice găsim prin Ro. La ieșire e o colecție de roci, inclusiv din Ro, și un depozit de brânze – nedegustabile din păcate. Se mai putea vizita în apropiere Grote aux Fées (cam 15 min pe potecă), și Juraparc (câțiva km cu mașina) dar nu am ajuns. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Mai departe spre Geneva n-am mers pe drumul cel mai rapid, am mai încălecat vreo 2 munțișori (non-Alpi, ci Jura) - 2 pasuri cam de 1000 m fiecare (Col du Mont d’Orzeires - 1067 m - și Mollendruz – 1184 m). Dintr-un punct am avut panoramă spre lacul Léman, peste un câmp plin de maci. ![]() ![]() Într-un alt „sat” în apropiere de Geneva am locuit la rude (4 nopți). |
#31
Posted 25 October 2019 - 13:49

Ziua 10 (D): O zi în Geneva, ceva mai ușoară
Am parcat la capătul podului peste Ron, și am bântuit cred că vreo 5-6 ore prin oraș. Am ajuns lângă „izvorul” Jet d’eau, la ceasul floral, la roată, și apoi către orașul vechi. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Un pian la dispoziția oricui ar fi vrut să se afirme; nu era singurul: ![]() Exista un ștrand, destul de plin, dar ce m-a mirat era prețul (2 CHF) – sau n-am citit eu bine. Dar și zone de scăldat neamenajate. ![]() ![]() Am nimerit în timpul zilelor muzicale ale Genevei, astfel că mai peste tot era câte o reprezentație muzicală, din toate genurile: pe o trasă un cuplu în vârstă, ea cu vocea, el cu flașneta, într-o biserică concertul unui cor, într-o curte interioară o solistă de muzică clasică acompaniată la pian, sus lângă catedrala Saint Pierre concert de muzică pop, în catedrală orgă, la un colt de stradă un cor neconvențional, și multe altele. ![]() ![]() ![]() Pentru copii era o zonă unde se ofereau cartonașe pe care le puteai perfora după preferințe (puteai scrie sau desena ceva, și să perforezi pe urma creionului), apoi le băgai în niște dispozitive tip flașnetă, conectate la boxe, și ascultai ce ai „compus”. ![]() Străduțe înguste, clădiri în general în stare bună, hoteluri, mai puțin magazine (poate fiindcă era duminică). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Strada Calul Bălan și strada Marelui Mezel (?!?): ![]() ![]() Apoi am coborât lângă lac, am traversat din nou Ronul și am mers pe malul opus jetului. Aici e raiul hotelurilor (de lux, după cum arată). N-am ajuns pe Riviera franceză, dar asta mi-a sugerat aspectul zonei. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() După ce am trecut prin fața unei clădiri ONU (Comisariatul pentru drepturile omului), am ajuns în parcul Mon Repos. Destul de multă lume, dar parcul e mare; mulți la picnic (cu mese și scaune pliante, mâncare și băuturi). Copii se bălăceau la înghesuială într-un bazin destul de mic. Nu foarte îngrijit parcul, nu arăta a „Elveția”. ![]() ![]() N-am ajuns lângă sediul ONU atunci, am trecut ulterior prin față. ![]() ![]() |
#32
Posted 25 October 2019 - 15:31

Geneva este eleganta dar pentru mine cea mai frumoasa bucata de coasta a lacului Geneva este in Montreux si Vevey cu accent pe Montreux.
|
#33
Posted 29 October 2019 - 10:16

Ziua 11 (L): Dacă am renunțat la urcarea cu telecabina la Schilthorn, am făcut-o în favoarea Mont Blanc-ului.
Așa că după ce am verificat prognoza meteo în zonă am plecat spre Chamonix. Nimeni la graniță la intrarea în Franța. Fiind un drum destul de scurt am evitat autostrada, bineînțeles cu prețul unei durate mai mari și al uzurii pivoților în nenumăratele giratorii din și dintre localități. Un punct din care se vede Mont Blanc din drum; poza e din street view, am văzut din mers panoul, dar la vârfuri nu am avut timp să mă uit: ![]() Nu mi-am făcut bine temele de acasă, nu știu ce naiba am înțeles referitor la parcarea specială pentru telecabinele către Vârful Amiezii, așa că am parcat departe de stație, am pierdut o grămadă de timp mergând pe jos și la dus și la întors, când parcarea dedicată era la 100-200 m de stație. Coadă la bilete, dar mergea repede, mai mult am stat la rând la urcat în telecabine. Cu ocazia asta am scăpat fără probleme de o bancnotă de 500 E, pe care casiera a luat-o fără să clipească, a băgat-o în aparatul de verificare și apoi mi-a dat restul imediat (inclusiv o hârtie de 200 E). Și am cerut bilete până la Pointe Hellbronner, dar ... maximă surpriză maxim neplăcută: gondolele către Hellbronner nu operau. Cât am studiat de acasă nu am văzut nicio referire la perioadele când ar funcționa sau nu; nu mă așteptam că în iunie să nu. Rămâne pe data viitoare, dar data viitoare voi încerca dinspre Courmayeur. Din ce am apucat să văd în valea Aosta mi s-a părut superbă. Am ajuns cu telecabinele (de 60 de persoane) la Plan de l’Aiguille (2310 m), și apoi la Aiguille du Midi (3777 m la stație, 3842 m la baza rachetei). Odată ajunși sus am început să bâjbâim, nu aveam traseul pe GPS-ul din cap, dar am nimerit unde oricum voiam, la liftul care duce la rachetă. Și aici un pic de coadă, lifturile (2) sunt destul de mici. Stând la coadă am observat și panourile cu timpul de așteptare pentru cușca de „sticlă” suspendată (Le pas dans le vide / A step into the void): cam 30-35 min. Sus e o terasă mai mică, numai de aici se poate vedea Mont Blanc. Vârful nu pare cu 1000 m mai înalt, dacă n-ar fi panourile indicatoare habar n-ai avea care e. Ce să zic, e o senzație cu totul specială acolo, pe undeva ca în avion, printre nori – deși noi am prins numai câțiva nori răzleți. Nu puteam rata cușca, așa că ne-am așezat conștiincioși la coadă. Până la punctul final mai e o zonă în care calci pe sticlă și vezi dedesubt, așa, de antrenament pentru creier. În cușcă se intră individual sau pe familii (maximum 4 persoane, parcă), cu papuci de la ei ca să nu zgârii podeaua, fără bagaje, fără aparat foto sau telefon. Dar sunt 2 angajați acolo care fac poze tuturor care le dau telefon /aparat foto. Și fac la foc automat, nu se încurcă. Noi ne-am ales cu vreo 15 poze, mai mult sau mai puțin reușite. Nu e timp ca fiecare să-și facă selfie. Totul merge pe repede înainte, coada e mare în spate, practic nu ai timp să realizezi că stai la 1000 m deasupra stâncii. Soția avea mari rețineri dacă intră sau nu în cușcă, dar luată de val când a zis ăla „hai” a intrat, fără repercusiuni asupra psihicului. În ce mă privește am avut senzații neplăcute mult mai puternice pe podeaua de sticlă din CN Tower (Toronto) care e numai la vreo 300 și ceva de m. ![]() ![]() ![]() Am revenit cu liftul (nu există altă variantă) la nivelul 3777 m și am umblat prin toate cotloanele de acolo, prin „the pipe”, prin tunelul de gheață (asta o exista și la sfârșitul verii ?), pe puntea suspendată, pe scările metalice, pe toate terasele. Chamonix-ul se vede undeva, pierdut (e la 2.7 km mai jos, la 1035 m). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Neașteptat de mulți viteji (la propriu, toată stima pentru ei) care urcă prin zăpadă; au o intrare specială în clădirea stației. Alții fac cățărări pe stânca din apropiere. Pe toți pedeștrii i-am văzut cu rezervorul de aer (oxigen ?) din care trăgeau din când în când (eu i-am văzut sus, în zona stației, când deja erau în repaus, nu în timpul efortului). ![]() ![]() ![]() ![]() (va urma) |
|
#34
Posted 30 October 2019 - 10:38

Ziua 11 (L) - continuare
A fost destul de cald, o geacă tip polar desfăcută a fost deajuns. Eu port ochelari de soare foarte rar, nici aici nu am simțit nevoia, deși poate un doctor ar fi recomandat, la câtă zăpadă și cât soare erau. Cu percepția aerului rarefiat a fost oarecum ciudat: eu nu am avut nici cea mai mica problemă, dar fetele da. Și nu din prima, ci după ceva timp, aparent brusc, după ce au urcat o scară de 5-6 m. senzații de amețeală și greață ușoare, dar deranjante. Nu era cazul de ajutor medical, oricum nu am văzut vreun cabinet pe acolo (posibil să existe, dar să intervină la cazuri mai serioase). Starea de rău a dispărut în timp, la Plan de l’Aiguille, unde am făcut un popas de vreo oră. Nu am văzut nici de unde s-ar fi putut procura recipiente cu aer de respirat (nici jos, în Chamonix), cum aveau câteva persoane. Și plimbându-ne pe acolo am observat și gondolele în mers. Teste probabil, că nu aveau pasageri. Având în vedere starea ulterioară a fetelor (încă nu aveau simprome), probabil că nu le-ar fi picat bine și traseul ăsta. Dar mă întreb cum ne-am fi încadrat în timpul prestabilit pentru coborârea cu telecabina dacă mai mergeam și la Hellbronner. ![]() ![]() Destul de multă lume; ca să se evite supraaglomerarea la coborâre, când ieși din cabină după urcare primești niște cartonașe cu nr. cursei cu care să cobori, și ora (aproximativă). Nu e foarte strictă respectarea respectivei ore / curse, au intrat cu noi și unii care nu se prezentaseră mai înainte la cursa lor. Dar să te ia mai repede nu am văzut, cred totuși că se poate. Mai problematic e la ultimele curse, dacă sunt mulți întârziați, nu știu cum se procedează, dar bănuiesc că în atâția ani de operare au găsit ei niște moduri de rezolvare ca să nu doarmă nimeni sus. Nu știu unghiul efectiv al cablului la intrarea în stația de la Aiguille du Midi, dar pare aproape vertical. Așa se vede și din stația de aici, și când te uiți în sus de la Plan de l’Aiguille. Și niciun stâlp de susținere intermediar ! O cafea sub umbreluțe la Plan de l’Aiguille, între vârful Aiguille du Midi și Chamonix, a fost o alegere optimă. Aveam și opțiunea de a coborî pe picioare mai departe (de fapt și de sus se putea, pentru cine se simțea în stare), potecile marcate nu lipseau. Poze către și de la Plan de l’Aiguille: ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Schema stației, și harta cu trecerea din Franța în Italia: ![]() ![]() Pe urmă un pic de plimbare prin stațiunea Chamonix; frumos orășel, mi-a plăcut mai mult decât Zermatt (ambele la poalele unor munți celebri). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() În parcarea unui hipermarket am găsit benzină ieftină (comparabilă cu cea din CH, când de obicei e mai ieftină în CH decât în țările UE înconjurătoare), așa că am făcut plinul. Timpul nu e niciodată suficient, aș fi vrut măcar să intru puțin în Thonon și Évian-les-Bain, dar nu am mai ajuns. Revenirea în Elveția (a patra intrare) a fost fără emoții, nimeni la frontieră, nici în F, nici în CH. Sunt o mulțime de străzi care traversează granița în zona Genevei, eu am trecut pe autostrada A411, fiindcă pe acolo m-a dus GPS-ul. |
#35
Posted 04 November 2019 - 15:08

Ziua 12 (Ma): Circuit local, pe riviera lacului Léman
Drum direct pe autostradă de la Geneva până după castelul Chillon, și apoi câțiva km înapoi pe un drum local. Există parcare gratuită pe marginea drumului, special pentru castel, dar cu timp limitat – nu știu dacă verifică cineva. Cum nu aveam ceas, am lăsat în parbriz un bilet scris cu „Arrivé à ...”, și am văzut aceeași metodă și la alte mașini. Castelul e frumos amplasat lângă mal, și este superamenajat pentru turiști. E organizat un circuit prin toate (sau marea majoritate) a sălilor, există și ceva mobilier, unele camere sunt aranjate ca pe vremuri, altele doar expun diverse obiecte. Trebuie cel puțin 2 ore pentru a-l parcurge în fugă; dacă stai să citești toate informațiile de pe pereți sau de pe displayuri stai peste o jumătate de zi. Sunt și grupuri de copii, iar pentru ei ghidele sunt îmbrăcate în costume de epocă. Dar cred că turul cu copiii ar dura toată ziua. Făcând o comparație cu un castel reprezentativ de la noi, vizita la Chillon e chiar ieftină. La elvețieni am dat 29 CHF (pentru 2+1 pers) ~ 125 lei; la Hunedoara aș da 72 lei. Dar Chillon e mult mai plin de lucruri de văzut, deși ca suprafață mi se par asemănătoare. La Bran aș da 90 lei, și aici e mai puțin de văzut. La Golubăț (Serbia) ar costa 48 lei, dar acolo e suficient să rămâi afară, nu prea merită să intri. În fine, am făcut o divagație – iată că mai sunt și lucruri relativ ieftine în Elveția. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() În foto nr. 10 e un WC, iar în 11 una dintre imaginile referitoare la istoria WC-urilor, mai precis din perioada când se arunca olița pe fereastră în stradă. (va urma) |
#36
Posted 05 November 2019 - 11:23

Ziua 12 (Ma) - continuare
În una dintre pozele făcute din castelul Chillon (foto nr. 12) se vede o clădire maiestuoasă pe un versant din apropiere, părea un alt castel. Dar cineva de pe SP a zis undeva că merită urcat la Caux, că e drumul frumos, și localitatea de sus la fel. Și urcând spre Caux cam 10 km, pe serpentine, prin oraș și prin pădure, am ajuns chiar lângă respectivul castel, neștiind dinainte că chiar acolo ajung. Problema e că nu prea aveai de unde să-l prinzi într-o poză, nu știu în ce măsură se putea intra în clădire sau în curte (acum e Swiss Hotel Management School acolo). Noroc că din drum de puțin mai jos, se putea obține o vedere de ansamblu. ![]() ![]() În continuare vreo 2 ore în celebra stațiune Montreux. Nu numai celebră, dar și elegantă, aranjată, cu hoteluri și alte clădiri de epocă, cu un aer de Coasta de Azur (cum am zis, nu am fost acolo, dar asta mi-a sugerat). Palmieri și alte plante mai sudice, trandafiri, decoruri stradale cu note muzicale, faleză, fântâni arteziene, vaporașe de croazieră cu zbaturi (ca pe Mississippi pe vremuri, poate și acum). Statuia lui Freddy, arteziene, primul Logan berlină din Elveția (am mai văzut și alte Dacii, dar MCV-uri, Dustere, Sandero). Frumos și elegant. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Soția are o fostă colegă în Lausanne, cu care a stabilit să se vadă cât de puțin cât eram prin zonă. Așa că ora de întâlnire fiind fixată, a trebuit să-i dăm bice. Nu se putea fără o oprire în Vevey, am stat cam 1 oră și acolo. Frumos și aici, dar nu la nivelul Montreux-ului. Se pare că pentru bustul lui Eminescu de aici a dus ceva tratative tov. Iliescu – oricum monumentul e oferit de autoritățile române. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Între Vevey și Lausanne am mers pe drumul local, pe lângă lac pe o parte și nesfârșite vii (și crame) pe cealaltă. Se zice că clima influențată de lac și orientarea în general către sud sunt extrem de benefice viței de vie. Nu este nevoie să spun că rândurile erau mai aliniate decât soldații la paradă. ![]() Din Lausanne n-am reușit să văd decât catedrala orașului (se pare că ăsta e numele, Cathédrale de Lausanne), și încă puțin din orașul vechi. Catedrala uriașă, impunătoare, dar din ce ziceau localnicii, e construită dintr-o rocă relativ moale (grès ??? – gresia de la noi, roca, nu plăcile de pus pe jos), așa că necesită renovări periodice. La fel unele clădiri vechi din apropiere. În vârful culmii se află sediul parlamentului vaudois (cantonului Vaud), și castelul Sainte Maire, acum tot o clădire guvernamentală. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Și dacă tot am părăsit în Lausanne ultima parcare cu plată din Elveția, remarc că indiferent cum plătești (card sau cash), nu primești niciun bon sau chitanță. Mie nu-mi trebuiau la nimic, dar dacă aș fi vrut să decontez, nu știu cum aș fi făcut. În Italia aparatele dădeau înapoi tichetul după validarea dinainte de ieșire. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users