Alpine Tour 2019
Last Updated: Feb 28 2020 14:43, Started by
Brainie
, Oct 07 2019 13:11
·
0

#1
Posted 07 October 2019 - 13:11

1+5+1+1 țări în 16 1/2 zile (14-30 iunie)
O țară bătută în lung și în lat (CH), dar tot insuficient, 5 doar cu ținte locale predefinite (A, I, FL, F, SLO), una avansată ad-hoc de la loc de dormit la obiectiv turistic (D), și una numai pentru tranzit (H). În principal munții Alpi, și puțin din nordul Italiei nemuntos. Multe de văzut, multe văzute, și mai multe rămase pentru „data viitoare” ... GPS-ul permanent în parbriz (mai puțin în RO, unde am pus Waze), cu traseele încărcate de acasă. Ziua 1 (V): Am plecat vineri după-amiază din București, și am dormit mai spre vestul țării. Ziua 2 (S): Sâmbătă dis-de-dimineață am luat calea bătută Nădlac - Budapesta – Viena – Salzburg – Bavaria. A fost o zi numai de condus, fără opriri turistice, vreo 1050 km. Am pierdut mai mult de o oră la PTF Nădlac (pe autostradă), nu știu de ce, se stătea pe 10 rânduri, dar și ăia care ajunseseră deja la ghișee stăteau; schimb de tură, lene, nu știu. În afară de CI-uri ungurul a cerut și talonul mașinii, s-a uitat numai la valabilitatea verificării tehnice - a durat 30 s. Apoi au fost câteva zone pe M0 unde s-a mers încet (lucrări + accident), dar nu oprit, și am mai stat în zona Salzburg vreo 20-30 min. Vinieta de H luată din RO (de la Mol, 77 lei pentru o lună, când ea ar costa 4780 HUF, adică sub 15 euro), cea de A de la prima benzinărie după graniță. Am ieșit cu rezervorul plin din RO, și apoi undeva în A am ieșit 300 m din autostradă într-un sat și am refăcut plinul un pic mai ieftin decât pe autostradă. Am trecut prin apropiere, cu părere de rău că nu putem revedea Budapesta, Viena, Melk, valea Dunării, Salzkammergut, Salzburg. Îmi propusesem un drum de aprox 1000 km, cu dormit în zona Salzburg. Am găsit ceva convenabil (toate rezervările făcute prin martie) un pic mai încolo, în sudul Bavariei, în Aschau im Chiemgau. Un sătuc la poalele munților, cu case ca de păpuși, cu flori, cu nelipsitul Schloss pe o culme, cu telecabină. Nu mai fusesem în Germania rurală, a fost o surpriză foarte plăcută pentru noi. În ciuda oboselii, am ieșit seara la o scurtă plimbare pe jos. Apoi, în dimineața următoare, am mai traversat încă o dată satul cu mașina, nerezistând ispitei de la Bäckerei, de unde am luat câteva produse de patiserie. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Pe monumentele eroilor locali se regăsește simbolul „crucii de fier”; Crucea de fier a fost (și este și azi) o distincție militară germană încă de pe vremea Prusiei; numai pe vremea naziștilor a avut și zvastica pe ea. ![]() ![]() |
#2
Posted 07 October 2019 - 14:17

o tara superba, dar invidiosi pe noi, zicea Livache, ca satul romanesc se schimba, apare asfaltul etc
|
#3
Posted 08 October 2019 - 08:38

Ziua 3 (D): O etapă montană azi: am plecat din Aschau pe drum local spre Innsbruck, prin peisaje superbe (bine, adjectivul ăsta se va demonetiza pe parcurs, aproape peste tot a fost superb). Am trecut pe nesimțite în Austria, și apoi, ca să ajung în autostradă, GPS-ului i-a convenit să mă mai bage încă o dată pentru 2 km în Germania.
Nu știu ce e cu trunchiurile astea de brad împodobite (sau au fost cândva împodobite), probabil vreun obicei local. Vag îmi amintesc că am citit undeva despre asta, dar nu sunt sigur, poate confund. ![]() ![]() Peisaje din nordul Tirolului: ![]() ![]() ![]() ![]() Prima țintă era orașul Innsbruck (centrul mai exact). Am parcat în centru (la Cazino) – bila de marmură (probabil) stă pe un pat de apă, și se rotește cu mâna în orice direcție: ![]() Fără hartă, fiind în apropiere, am nimerit pe artera care duce la zona turistică. Am văzut Arcul de Triumf, str. Maria Theresa, piața cu terase, și apoi str. Herzog Friedrich către Acoperișul de Aur. Clădiri frumoase, decorate, pe ambele părți ale străzilor. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Se auzea muzică (gen fanfară), am observat că chiar din balconul celebru, dar când am ajuns mai aproape muzicanții deja se retrăgeau. Într-un fel mai bine, că s-a mai eliberat piațeta de sub balcon. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() În piața dintre teatrul „județean” și muzeul Hofburg: ![]() ![]() ![]() Printre nori: ![]() Centrul vechi foarte frumos, în rest nimic de reținut. Fără hartă înapoi spre parcare n-am mai nimerit drumul cel mai scurt, așa că am văzut un pic și din partea neturistică. Întâmplător am trecut prin fața bisericii iezuite, și am intrat un pic. În afară că e monumentală, din turla principală atârnă un pendul Foucault, și sunt date explicații. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Apropo de asta, cine știe că și în RO e montat undeva un pendul Foucault ? Unde ? Răspunsul mai încolo ... Am părăsit Innsbruck-ul (din nou cu părere de rău, ca în 95% din cazuri), apucând calea sudului spre Brenner Pass, și apoi spre Sterzing în Südtyrol (zis și Vipiteno în Alto Adige, în italiană). Evident (sau nu) pe lângă autostradă, astfel că am înconjurat și celebra trambulină Bergisel. ![]() ![]() (va urma) |
#4
Posted 08 October 2019 - 08:39

Super, multumesc pt. detalii! Poti numi locurile de cazare unde ati poposit, hotelul+locatia, inclusiv in Ro - in afara de satul german deja pomenit? Ms.
|
#5
Posted 08 October 2019 - 08:53

În Ro la rude. În general nu dau detalii de genul ăsta, fiindcă preferințele / cerințele diferă de la om la om. În particular pot să-ți dau, dar oricum am avut numai 5 nopți cu plată.
|
#6
Posted 08 October 2019 - 12:23

#7
Posted 09 October 2019 - 07:47

Ziua 3 (D) - continuare
Am evitat autostrada (Innsbruck - Italia) pentru că 1: eram în concediu, era o zonă de admirat, nu de alergat; 2: cost suplimentar vreo 9.xx euro în A (deși aveam vinietă) + vreo 4.xx în I, pentru nici 60 km. Plus unul adăugat la fața locului: se cam stătea pe autostrada, cel puțin în zona de început, cât am putut să văd. Drumul național e destul de virajat, plus localități, nu e de viteză. S-a discutat și pe SP că tirolezii au impus impus restricții în weekend (pe durata sezonului de vară) pe drumurile mai mici (din motive financiare și poate de poluare / aglomerație); mie nu mi-e clar care drumuri sunt restricționate, fiindcă de exemplu undeva scrie că drumul 182 (naționalul Innsbruck – Brenner) nu ar fi afectat – atunci care ar fi rostul restricției ? Eu am trecut pe 17 iun, articolul de ziar e din 21 iun, sper că nu am încălcat vreo restricție. Autostrada văzută din DN: ![]() ![]() ![]() Făcut plinul în A, cu vreo 10 km înainte de graniță, și apoi intrat în giratoriu în A și ieșit în I, într-o zonă comercială, cu outleturi. Părea cam pustie (duminică după-amiază), astfel că nu am primit solicitări (de la fete) de a face o vizită. Diferență sesizabilă între A și I la aspect (case, îngrijire), în defavoarea I. Pasul Brenner (1370 m) e lejer, nu sunt serpentine sau pante abrupte. Dar abia eram la început. Din Sterzing am cotit-o spre vest, spre Meran (Merano), peste Jaufenpass (Passo di Monte Giovo) – 2094 m (între Transfăgărășan și Transalpina ca înălțime). Aici au fost serpentine, peisaje largi, frumoase, plin de vehicule pe 2 roți, cu motor sau fără. Drum asfaltat, cu 2 benzi normale, pante normale, dar și zone cu cârpeli la asfalt, sau asfalt mai șifonat. Steagul alb-roșu pare a fi al regiunii Südtyrol; din ce am văzut pe internet, există și în alte variante apropiate, dar tot în alb și roșu. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() În Meran / Merano: ![]() De la Meran în sus pe valea Etsch (Adige) până în zona Spondinig (Spondigna), unde aveam cazare. Multe „livezi” de meri în zonă, dar niște meri foarte ciudați (cel puțin pentru noi), fiindcă arată ca vița de vie, pe araci, aliniați, foarte mici (poate max 2.5 - 3 m), subțiri, practic fără coroană. Cultură intensivă, cum s-ar zice. ![]() Atingerea cazării a fost în sine o aventură; e marcată corect pe maps, am băgat-o corect în GPS, dar după ce am părăsit drumul national am făcut vreo 15 km pe drumuri în pantă, uneori abrupte, de multe ori cât o mașină și jumătate, fără vizibilitate la curbe, și tot urcând. Când am ajuns am constatat că eram la 1500 m, cu gardul curții la marginea abruptului (să nu exagerez să zic prăpastiei), cu o priveliște minunată asupra văii și asupra munților de vizavi. Era o fermă familială de fapt, aveau capre, măgar, tractor. Condiții bune, mobilier cam ca la pensiuni la noi, dar aveau toate ustensilele de baie și de bucătărie necesare, baie proprie (inclusiv robinet cu termostat la baie). O mică problemă era că se cam vorbea numai germana (n-am încercat italiana); pentru engleză a venit prietena fiului proprietarilor. Oricum, și fără ea ne-am fi descurcat într-o amestecătură de germană cu italiană (cred). Posturi TV numai în germană (parcă era totuși și un BBC, sau ceva în engleză). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Căsuțe poștale grupate, la distanță de 2-3 km de casele cele mai „înalte”: ![]() La coasă (mecanică), sub gardul fermei unde am stat: ![]() Și castelul pe care l-am văzut (numai din drum) când am coborât prin partea opusă celei pe unde am urcat: ![]() ![]() (va urma) Edited by Brainie, 09 October 2019 - 07:58. |
#8
Posted 09 October 2019 - 15:00

... cine știe că și în RO e montat undeva un pendul Foucault ? Unde ? Răspunsul mai încolo ... Te referi cumva la biserica Sf. Dumitru din Suceava ? Întâmplător, pe 5 august am vizitat în Horodnicul de Jos Colecţia Etnografică Felicia şi Dionizie Olenici, unde ghid ne-a fost Dumitru Olenici, fost profesor de fizică, şi care şi-a amenajat acolo atât un Observator astronomic, cât şi un Planetariu. Ne-a ţinut în Planetariu şi o lecţie despre planete şi constelaţii, şi a zis ceva şi de biserica Sf. Dumitru din Suceava. în clopotniţa căreia a instalat un pendul Foucault, el studiind nişte efecte legate de eclipse. Deci de biserica aceea spui ? Sănătate şi toate cele bune ! |
#10
Posted 09 October 2019 - 20:36

Nu știu nici de biserica Sf. Dumitru din Suceava, nici de facultatea din Iași. Dar amândoi ați fost aproape - geografic vorbind. Eu am găsit unul în salina Cacica - jud. Suceava.
La biserica Sf. Dumitru am fost acum câțiva ani, dar nu mai știu dacă am intrat, am foto numai din exterior. Dar dacă aș fi intrat și aș fi văzut un pendul, l-aș fi reținut. |
|
#11
Posted 09 October 2019 - 22:59

Păi ziceai de un pendul într-o biserică, ăla din salina Cacica nu se pune, că nu e-n biserică. Şi pe aceeaşi idee, nici cel din Iaşi.
Sau am înţeles eu greşit ? LE: am recitit şi da, am înţeles greşit. Pentru că pendulul era în biserica iezuită, am rămas cu ideea că şi cel de la noi ar fi tot într-o biserică. Oricum, am fost şocat de "ghicitoarea" ta, fiindcă nu sunt decât 2 luni de când am fost la Horodnicu de jos şi mi s-a părut fantastic să ştiu aşa uşor răspunsul. LLE: auzi, dar dacă sunt 3 penduluri, atunci soluţia la "ghicitoare" nu e unică. Şi parcă a mai postat de curând şi Cocoşul cel mare despre o biserică săsească în care a fotografiat un alt pendul Foucault, dacă ţin bine minte. În fine, hai cu continuarea ... sunt ochi şi urechi ! Sănătate şi tcb ! Edited by OvidiuNS, 09 October 2019 - 23:13. |
#12
Posted 10 October 2019 - 08:35

Nu știam că sunt mai multe penduluri în Ro; facem un inventar cu ocazia asta.
Ziua 3 (D) - continuare Zona asta era obligatorie pentru mine, așa că am făcut special traseul ca să ajung aici, pentru Stilfser Joch (Passo dello Stelvio). Toată săptămâna dinainte de plecare am stat cu ochii pe site-uri să văd dacă s-a deschis sau nu, am întrebat și la cazare, și am avut noroc, era deschis de câteva zile. Experiența anilor anteriori spunea că de obicei se deschidea la sfârșit de mai sau început de iunie, dar anul ăsta se pare că a fost mai târziu. Cum nu era chiar seară, și cum cerul era foarte senin, am îmbarcat fetele (în ciuda protestelor), și am pornit-o către pas. Am coborât pe alt drum, mai scurt și mai puțin solicitant, spre Schluderns (Sluderno), unde se află castelul din pozele anterioare; urcasem dinspre Merano, din Laas (Lasa). Puteam lăsa Stelvio pe a doua zi dimineața, dar ce-i în mână nu-i minciună, nu știam câți nori vor fi a doua zi. Pasul ăsta urcă la 2758 m, din Tirolul italian, și coboară pe partea cealaltă în Lombardia, la Bormio. Din apropiere de vârf (panta spre Bormio, la IV Casa Cantoniera dello Stelvio) se face o bifurcație către Elveția (prin Umbrail Pass) - indicatoarele „decorate”, clădirea PTF (unde nu se vedea nimeni de la distanță) fiind la 300-400 m de bifurcație. ![]() ![]() ![]() În zona bifurcației sunt câteva clădiri părăginite, cred că a fost o garnizoană acolo cândva. ![]() ![]() Am ajuns pe la 7 seara, era frig sus (cam 9 grd), bătea și pic de vânt, dar de niște poze tot a fost timp. Destul de pustiu, mă așteptăm să fie plin de turiști, mai ales de motocicliști. Drumul e cu restricții (lungime max 10 m , și fără remorci). Și a fost foarte bine că a fost liber (am întâlnit 15-20 turisme și 3-4 campere), fiindcă drumul pe partea de nord (tiroleză) e o succesiune de 48 de curbe (sunt numerotate), unele foarte strânse, iar drumul numai în unele locuri are lățime normală de 2 benzi, preponderent e îngust, în unele locuri cred că nu trec 2 mașini una pe lângă alta, iar în altele trec greu, cu grijă. Cel puțin din autoturism nu ai vizibilitate când ești în curbă strânsă, și nu te încadrezi pe banda ta, așa că trebuie mers cu multă grijă, și la urcare și la coborâre. Fiind liber, nu m-am încrucișat cu alte mașini chiar în curbe. Problema e că din drum nu ai priveliștea aia din vederi (sau de pe internet), cu toate serpentinele, probabil că trebuie să mergi undeva de unde ai perspectiva mai largă (la restaurantul rotund de exemplu, unde se ajunge ușor, dar nu mi-a dat prin cap atunci pe moment). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Sus nu era complet senin, dar norii erau deasupra munților, deci în regulă. Dacă era timp, aș fi coborât până în Bormio, ca să am de unde mă întoarce, dar … „data viitoare” … ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Dacă la urcare a fost cum a fost, cel mai tare mie îmi era la coborâre, să nu albăstresc discurile de frână. Până la urmă n-a fost nicio problemă, am coborât pe porțiuni scurte și în vit I (și nu o lua la vale ca sania), dar cu a II-a și puțină frână a fost foarte bine. Am răsuflat ușurat când am ajuns jos, nu mai zic de fete. 12.2 km, din punctul cel mai înalt până la curba 42, i-am făcut în 27 min, față de estimarea de pe gmaps de 23 min. Pe drumul de coborâre am văzut și singurele marmote din periplul ăsta. Cât am umblat în Elveția nu am văzut niciuna, probabil erau ocupate cu ciocolata. Mașina n-a avut nimic de comentat, a funcționat exemplar, și și-a atins altitudinea maximă de până acum; în afară de frâne încinse mi-era un pic teamă și de lipsa de oxigen, dar nu a fost cazul (poate mi s-a părut că nu trage bine cu mulți ani în urmă o Dacie 1310 pe urcușul de la Novaci la Rânca, senzație repetată ulterior și în altă mașină în aceeași zonă). Ce e ciudat și nu-mi explic este că nu prea era zăpadă pe versanți în preajma drumului (în 17 iunie), în mjlocul Alpilor și la mare altitudine; drumul era uscat, numai din loc în loc câte un firicel de apă (din topirea zăpezii) mai traversa drumul. Nu era drum tăiat cu freza printre pereți de zăpadă, pur și simplu nu era prea multă. Și atunci întreb: în Făgăraș s-o aduna mult mai multă zăpadă pe durata iernii, că se deschide drumul abia la 1 iulie ? Am urcat la fermă pe drumul scurt, urmând ca în ziua următoare să intrăm în Elveția. Pe unde, a rămas de stabilit a doua zi. Eu voiam să merg înapoi pe Stelvio, și să continuu apoi prin Umbrail Pass. Edited by Brainie, 10 October 2019 - 08:36. |
#13
Posted 11 October 2019 - 10:27

Ziua 4 (L): Azi o etapă destul de lungă, preponderent montană
Am plecat de la fermă, nu am primit aprobare să repet drumul prin Stelvio, așa că am intrat în Elveția prin Müstair. Prima intrare din cele 4 în total, și singura în care m-a întrebat cineva de sănătate. O întrebare dacă avem carne și / sau alcool, am zis că am ceva vin (de fapt aveam 4 sticle de vin de magazin, 1 l de vișinată, vreo 2 gemuri, miere – comisioane pentru cei la care urma să mergem; cu alcoolul ne încadram la „fără taxe” la vamă, dacă ne controla, dar despre alimentele manufacturate pe la părinți cred că ar fi avut de comentat, din motive de biosecuritate, dar din fericire nu au verificat portbagajul), a cerut actele persoanelor (nu și ale mașinii), mi-a zis să trag pe dreapta (în timpul ăsta treceau mașini de CH și I fără să le oprească), și după mai puțin de 5 min le-a returnat și ne-a urat drum bun. Curând am întâlnit drumul care cobora din Umbrail Pass (în Santa Maria Val Müstair), am avut o tentativă de urca până la PTF și de a reveni pe același drum, dar drumul era îngust, plin de bicicliști, se parcurgea încet, așa că am renunțat, având în vedere și faptul că abia plecasem și mai aveam destul înainte. ![]() ![]() ![]() ![]() Ținta următoare era Vaduz, așa că am traversat Ofenpass (Pass dal Fuorn) spre Zernez. Pasul are „numai” 2149 m, dar se parcurge lejer, drumul e lat, puține serpentine, circulă autobuz, cred că e deschis permanent (și iarna adică). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Din Zernez spre Davos prin Susch și Flüelapass. Flüela mult mai spectaculos decât Ofenpass, un pic mai înalt (2383 m), cu mai multe serpentine. Toate pasurile au în punctul de maximă altitudine un restaurant sau ceva de genul. Despre peisaje ce să zic, superbe peste tot, dar și aici există gradienți (cum am specificat și mai înainte). Din loc în loc torenți / pâraie care „cad” pe versanți, un fel de cascade fără nume care nu sunt 100 % verticale. Trasee de trekking peste tot, uneori cu pasarele pentru travesare, alteori numai cu semne de atenționare pentru șoferi. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Și ajungem în Davos. Drumul direct spre Vaduz trecea doar tangențial pe lângă Davos, dar am intrat să vedem unde se răsfață iarna bancherii. Total dezamăgitor, aproape nu am avut ce poza. Un oraș de munte cum sunt multe în Alpi, frumos bineînțeles, dar nu ceva ieșit din comun. Eventual clădirea „ou” de pe malul lacului (Intercontinental Davos). Poate pe dinăuntru era ceva poleit cu foiță de aur, nu știu; am intrat doar într-o benzinărie să dau obolul autostrăzilor helvete. Uitându-mă acum la poze din Inter, da, se vede luxul. ![]() ![]() (va urma) |
#14
Posted 11 October 2019 - 12:18

Experienta ta cu Davosul seama cu a mea cu St Moritz-ul. Tot asa eram si eu in trecere si am zis sa ma opresc sa vad care e spilul ca tot faima de cuib de bogati are. Exact ca si tine am zis si eu, loc frumos, magazine cu produse de lux dar nimic ostentativ, traditionala discretie elvetiana. Probabil asta e stilul lor, nu le place sa se dea in spectacol. Parca Davosul mi-a placut chiar mai mult de St Moritz-ul datorita asezarii, am facut si turul lacului si iarasi ne-a placut mult. Cred ca totusi Davos este vestit pentru calitatea si numarul partiilor decat ca magnet ptr bogati.
Imi place traseul tau per total si il urmaresc. |
#15
Posted 14 October 2019 - 08:23

Ziua 4 (L): continuare
După Davos se trece printr-un tunel relativ lung (Gotschna, 4.2 km), apoi încet-încet munții se mai domolesc, văile sunt mai largi, și ajungem pe malul Rinului, granița naturală dintre Elveția și Liechtenstein. Pe un pod peste Rin (destul de mare) ieșim din CH și intrăm în FL, practic direct în Vaduz, fără niciun control, fără PTF. Probabil că aveam o altă imagine în minte despre Vaduz, fiindcă ce am găsit nu prea s-a potrivit cu așteptările. Este un orășel care îmbină clădiri vechi cu cele noi (preponderente), cu aspect mult mai aproape de modern (nu de „burg”). Dominat de castelul principelui, are o zonă pietonală și comercială (nu prea mare), statui moderne, cartiere rezidențiale moderne (unele mai de bogați, altele stil bloculețe). În zona pietonală sunt o mulțime de „timbre” pe jos – având în vedere că FL este cunoscut pentru emisiunile filatelice. În ansamblu un oraș plăcut, dar fără să aibă ceva special. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Revenirea în Elveția am făcut-o pe același pod, fără emoții la vamă, fiindcă, cum am spus, nu există așa ceva. În continuare pe autostradă de-a lungul unor creste crenelate, apoi pe lângă Walensee și Zürichsee spre Baden, ![]() ![]() ![]() în apropierea căruia („la țară”) am locuit la un prieten pentru 5 nopți. Ocazie cu care am descărcat portbagajul de „marfa de contrabandă”, astfel că ulterior nu am mai avut tremurici prin vămi. Edited by Brainie, 14 October 2019 - 08:24. |
|
#16
Posted 16 October 2019 - 09:08

Ziua 5 (Ma): Numai 2 orașe azi.
Mai întâi Zürich: Am vizitat (în pas de plimbare) în principal malul drept al Limmat-ului, trecând uneori de pe un mal pe celălalt, spre gară (și am revenit pe Bahnhofstrasse), Fraumünster Kirche (aici, ca și la Grossmünster e cu taxă de intrare). În Fraumünster nu e voie să fotografiezi, și chiar stau cerberii la pândă. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Apoi o primă alegere oarecum neinspirată: eu mai ajunsesem cu ani în urmă în Zürich, și făcusem o plimbare cu vaporașul pe lac, care la momentul acela mi-a plăcut foarte mult, așa că am vrut să le duc și pe fete. Zis și făcut. Frumoasă plimbarea, dar văzând ulterior Lucerna cred că era de preferat croaziera de acolo. În fine, „data viitoare” … Din vaporaș se văd malurile înțesate de viluțe / palate, o fabrică de ciocolată, și o mulțime de locuri amenajate sau nu pentru plajă și scăldat (cred că erau și locuri neamenajate unde era permis). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Și destulă lume la bronzat și îmbăiat. ![]() ![]() ![]() Ba chiar un tovarăș a combinat biblioteca cu helio- și hidroterapia. ![]() Este un vaporaș care face și plimbări dar și transport public local, având stații pe ambele maluri, dar și restaurant și salon închis. Short-round-trip-ul a durat 1h30, suficient zic eu. Apoi a doua alegere neinspirată. Am considerat că ar fi frumos să parcurg o bucată pe malul lacului, și să-l travesez spre Lucerna pe podul din Rapperswil. Nu prea a meritat ocolul, s-a mers încet prin localitățile de pe mal, priveliște spre lac e numai din loc în loc, și se vedea cam același lucru ca și din vaporaș. Nici în Rapperswil n-am văzut ceva deosebit (deși se pare că ar exista și un „old town”, dar nu l-am nimerit). Doar amintiri din patria natală într-un Lidl: ![]() ![]() ![]() După ce am depășit lacul Zürich , drumul spre Lucerna a fost destul de aglomerat, chiar cu stat în coloană în câteva locuri. În sfârșit, am ajuns în Lucerna, am parcat mai departe de centru decât mi-am propus (din cauză de neurmat GPS-ul), și am făcut o plimbare destul de grăbită către zona lacului și a podului de lemn. Ar fi meritat mai mult timp, în dauna malului lacului Zürich. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
#17
Posted 17 October 2019 - 09:19

Ziua 6 (Mi): Tură de forță, având ca țintă Zermatt, Gornergrat și (de la distanță) Matterhorn
De la Baden către Täsch aveam 3 variante de traseu (timpii estimați cam la fel, în limita a 15 min; distanța cu 100 km mai mare pe autostrada, celelalte la fel): -prin (pe lângă mai corect) Berna – Montreux – Sion (80-90 % pe autostrada, fără pasuri, serpentine); -prin Lucerna – Andermatt - pasul Furka; -prin Lucerna – Brienz – pasul Grimsel. Plus încă vreo 2 variante în care încărcam mașina în tren pentru trecut prin tuneluri, dar nu le-am luat în seamă. Pentru ducere am ales autostrada, și am mers întins, fără opriri, deși erau câteva locuri tentante (Sion de exemplu). Sion (din mers): ![]() Cu ocazia asta iată și câteva observații privind autostrăzile elvețiene: -benzile de decelerare / accelerare sunt scurte, uneori foarte scurte, așa că aparent e greu să reintri pe banda 1 în trafic, fiindcă nu ajungi la viteza de croazieră; dar obiceiul locului, aproape fără excepție, este să-l lași pe cel în accelerare să intre în autostradă, fie trecând pe banda 2, dacă se poate, fie încetinind și făcând-i loc; în Italia în schimb te claxonează dacă te bagi pe banda 1, chiar dacă vede că ai ajuns la capătul benzii de accelerare; -lucrările sunt bine semnalizate, de obicei cu restricție la 80 (maxima în general e 120), cu anunțuri că au fost date nu-știu-câte amenzi pe acel tronson; -în general se respect limitele, dar unii le depășesc, dar nu ca racheta, ci relativ puțin -nu știu cât am mers strict pe autostrăzi în CH, probabil în jur de 1500 km, și o singură dată s-a pus unul în spatele meu, și a dat flashuri să-i fac loc (când depășeam tiruri, nu visam pe banda 2, și nu a stat nici 1 minut în spate, și-a cerut „dreptul” imediat); nu, nu era cu numere românești, dar de buletin n-am de unde să știu. Ce am observat și m-a mirat a fost că unii elvețieni irigă pășunile (am văzut în diverse locuri). În zone de munți înalți, nu în zone de câmpie. Bucăți de pajiște cu iarbă irigată cu aspersoare. Oare nu plouă suficient nici în mijlocul Alpilor ? Plus că eram în a doua jumătate a lui iunie, vara de-abia venise. Ciudat rău … Revenind, am trecut peste cumpăna apelor între Rin și Ron (undeva în apropiere de Chatel Saint Denis), ![]() și apoi am mers pe lângă lacul Leman și în lungul Ronului până la Visp, apoi pe valea Matter Vispa către Täsch. Frumoasă valea asta. ![]() ![]() Utilizat parcarea uriașă (și scumpă), luat trenul naveta până la Zermatt, ![]() ![]() ![]() apoi primul tren spre Gornergrat. Nu ai cum să te rătăcești, parcarea din Täsch e lipită de stația de tren, iar în Zermatt doar traversezi o stradă între cele 2 gări. Scump al naibii, dar știam de acasă asta: 2.5 persoane (copilul plătește fix 50%) în ambele trenuri + parcare cam 300 franci în cap. Trenulețul are câteva opriri până la stația finală, și te poți opri și apoi să continui, poți lua bilet numai până la …, sau numai pe urcare, sau alte variațiuni; am văzut destui care coborau pe picioare. Dar se verifică biletul la fiecare intrare și ieșire pe / de pe peron, nu prea merge să-i păcălești. Nu a fost aglomerat, maxim 20 peroane în vagon (erau mai multe vagoane), te puteai mișca în voie de pe o parte pe alta, să deschizi geamul etc. Trenul urcă pe niște pante foarte abrupte (cred că ajunge și pe la 30 grd), are cremalieră dublă. Dpdv tehnic, mă întreb ce frâne are pentru coborâre, bănuiesc că mecanice răcite artificial + electrice. Eeh, și ajungem la miezul problemei, și anume Matterhorn; care nu a binevoit deloc să-și dea baticul jos din creștet. Vreo 4-5 ore cât am stat în zonă n-a fost chip să-i zărim vârful. Dinspre Zermatt se vedea mai mult decât de sus, de la Gornergrat. Asta e, nu aveam cum prevedea. Oricum, tot traseul e superb, superspectaculos. Dar în același timp e foarte posibil să găsești peisaje similare și în alte locuri / zone (bine, fără vârful ascuțit, ăsta nu știu dacă are vreo clonă undeva, deși vârfuri mai puțin ascuțite am mai văzut, și nu unul). ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Îmi era teamă că va fi frig sus, am avut geci, polare, căciuli; vax, le-am cărat degeaba; un polar descheiat peste tricou a fost prea mult, de fapt se putea sta și în tricou cu o șapcă antisoare. Dar nu o fi mereu așa, atenție ! (va urma) |
#18
Posted 18 October 2019 - 12:08

Ziua 6 (Mi) - continuare
Am hălăduit vreo oră și prin Zermatt (contrar așteptărilor am văzut și mașini Diesel mari – de intervenții). Frumos, dar cam saturat de turiști și magazine, parcă prea comercial. Chiar și de sus (din tren) se văd preponderent clădiri mari (hoteluri probabil), nu case individuale. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Pentru drumul de întoarcere l-am ales pe cel prin pasul Furka. Până să înceapă urcarea se merge destul prin valea Ronului și prin sate și văi. Casele din sate sunt predominat maro, iar unele din ele sunt așezate la colțuri pe pietre rotunde; n-am înțeles de ce, nici cum e asigurată stabilitatea. Din păcate nu am decât o poză cam neclară (din mers), iar mașinuța google n-a trecut pe acolo. Dacă are cineva fotografii cu casele astea, îl rog să le încarce aici. ![]() ![]() ![]() ![]() Când te apropii de pas se deschide la un moment dat o panorama cu un versant brăzdat de serpentine, și vezi ce te așteaptă. Dar …. păcăleală. Ceea ce se vede prima dată este drumul prin pasul Grimsel, care începe cu puțin înainte de urcarea pe Furka. ![]() ![]() Frumos pasul Furka (2436 m), peisaje largi, serpentine comode, hotelurile de la izvoarele Ronului (unul mai jos, în pădure - poza anterioară-, celălalt aproape de vârf și de peșteră (n-am intrat)), calea ferată îngustă care travesează muntele prin tunel (duce și mașini, pentru cine dorește). Pe partea de urcare (în sensul parcurs de mine) drumul e foarte bun, câte o bandă normală pe sens, parapeți. La coborâre în schimb drumul e mai îngust, și în general fără parapeți. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() După Andermatt (n-am intrat) se trece printr-un defileu (pe râul Reuss), bineînțeles că și ăsta frumos, ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() și apoi se intră în autostrada care vine dinspre Italia, prin tunelul St. Gotthard. Pe traseul ăsta am găsit ulterior cîteva chestii interesante, de care n-am știut (dar oricum nu cred că aș fi avut timp să opresc și la ele): -podul suspendat (pietonal) Fürgangen - Mühlebach -monumentul Suvorov și Teufelsbrücke (Podul Dracului), în aceeași zonă (defileul Reuss) Apoi am trecut pe lângă unul din lobii Lacului celor 4 Cantoane: ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Edited by Brainie, 18 October 2019 - 12:16. |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users