Prietena cu Borderline Personality Disorder!? (are o poveste foarte interesanta)

Am iubit, dar acum imi e frica ca daca o sa mai iubesc, o sa sufar enorm. Imi e foarte frica.  Ultima relatie serioasa, am suferit mult dupa tip, si el dupa mine, dar s-a considerat la momentul respectiv ca nu ne potrivim pe toate planurie. am intrat intr-o depresie urata care a tinut luni de zile. Am avut relatii pe termen lung si 2 si 3 ani. Doar ca am observat comportamente ce nu mi-au convenit, de ex unul incerca sa ma schimbe practic in maica-sa, altul trambita ca o sa ne despartim de la bun inceput si totusi am rezistat impreuna 2 ani.  Sacrificii pot sa fac. Vrei sa bat pe cineva pt tine? sigur! fara gluma. mergeam noaptea cu un ex pe strada si eu eram pregatita sa il apar, si vorba aia eu am 1.6m  depinde la ce sacrificii te referi, daca sunt rezonabile totusi> un tip imi ceruse sa ma mut in alt judet, sa imi abandonez familia,mama fiind bolnava si bunica a fost operata de cancer, si sa fac si copii.
sunt chestii pe care nu le voi face: 1. sa mananc lactate si branzeturi pt ca imi fac rau si imi vine sa vomit.
2. sa o abandonez pe mama, indiferent de ce relatie am avut cu ea
3. sa fac copii, pentru ca as fi o mama oribila, nu as avea rabdare si nu vreau sa dau mai departe depresie, borderline si ce alte chestii se pot mosteni. decat sa sufere copilul ala si sa vrea sa se sinucida din cauza vietii pe care i-as putea oferi, mai bine nu. plus ca eu nu vreau copii. eu vreau sa am grija de partenerul meu si sa ii ofer toata atentia de care are nevoie.

manitu, on 26 martie 2021 - 23:10, said:

razbunare

Interesant.

Atreides7, on 26 martie 2021 - 23:26, said:

imi place cum scrii, e foarte poetic si elocvent.nu ma pricep sa ofer laude, dar e impresionant. am citit de mai multe ori pentru ca nu am stiut cum sa raspund. cat mai concret? sau expresiv? m-am gandit ca poate totusi nu exista o rezolvare si pentru mine si ca voi trai asa toata viata, cateodata ma dispera gandul asta, alte dati ma consoleaza.
sunt cu trasaturi borderline, dar cum fiecare perturbare are un spectru, probabil ma aflu pe ala mai sus, nu am un diagnostic complet, ca sa zic asa, pentru ca nu incapsulez toate atributele borderline.
cateodata luam ce putem si mergem asa cum putem, chiar daca la final stim ca vom suferi. cineva mi-a spus "orice e temporar, pana si suferinta" dar oare e asa mereu?

Atreides7, on 26 martie 2021 - 23:36, said:

depinde pe cine m-as razbuna. am persoane pe care as vrea sa le ranesc, dar sunt doar din familie, pentru ca alea chiar merita. nu ofer "justitie" degeaba, nu sunt batman. cu fostii am incheiat socotelile, a fost pe genul "pa si la gara" cu unii chiar am ramas prietena si mi-am cerut iertare lor si altora de le-am gresit. pentru ca vin momente,poate ani mai tarziu cand iti dai seama ca ai fost ca intr-o ceata si ai actionat prosteste.

NU neg ca ai suferi. Dar cu putin noroc poate reusesti sa inveti sa ii ranjesti si tu existentei si sa-i zici " sunt tot aici, now what?" Adica e o intrebare buna, gen te-ai baga pe o borderline cu riscurile de rigoare pentru cativa ani de pasiune? Depinde si de ce mai sufera. OCD-ul ma face obsesiva de anumite persoane si vreau "sa le am", pentru ca la nivelul ala deja nu le mai vad ca pe persoane si ca pe niste posesii. Posesii pe care sa imi vars sentimentele intense (ma refer aici la cele bune). si devine si mai obsesiv cand nu e reciproca treaba. dar la un moment dat trece, si devii obsedat de altcineva si tot asa...

roxy112, on 26 martie 2021 - 23:34, said:

Nu poți găsi un prieten fără să existe măcar un rudiment de iubire.   Chiar dacă îi oferi sex ocazional,  tot nu îți va fi prieten real.   Va sta cu tine doar atât timp cât ceea ce-i oferi are valoare.  După ce se va plictisi vei rămâne din nou singură și vei urî și mai mult bărbații.    Mereu în căutare,  veșnic neîmplinită și plictisită de relația în curs.  
Copiii.  Așa cum tu ai grijă de mama ta,  a cui rămâi după ce ajungi bătrână și decrepită?   Vei obosi să îți arunci năvodul.   Sacrificiu înseamnă să poți renunța la ceea ce îți face plăcere de dragul lui.  Nu contează că este bine sau rău.  Să faci ceva de dragul lui,  așa cum el te suportă cu accesele tale de furie și răutate.   Prieteniile nu sunt atât de elastice,  nici chiar cele condimentate cu ceva sex.   Este nevoie de mai mult.

roxy112, on 27 martie 2021 - 00:05, said:

Ce te atrage cel mai mult?   Ce vrei să îi posezi?   Dacă ar fi să alegi doar o singură opțiune,  dintre trup și suflet ce ți-ai dori?

manitu, on 27 martie 2021 - 00:12, said:

poate ca da, poate ca nu.daca discutam de la inceput ce vrea fiecare, eu zic ca e mult mai castigat decat sa mergem pe pacaleli. si femeile vor sex si de toate felurile.
eu vreau prieteni pana la urma, si chiar si prieteniile au iubire, cum ai zis, doar ca altfel,nu romantica. relatiile clasice deja ma depasesc. eu m-am gandit si la alternative, poliamorie si sa fiu cu femei. sunt bi-curioasa si poate o femeie imi ofera ce caut. eu nu stiu ce vrei sa fac mai mult. pana la urma nu stau cu undita sa prind vreunul poate poate sa ma iubeasca. daca se intampla sa ma inteleg cu cineva, bine, daca nu, nu. aia e.ma supar si trece. nu pot sa sacrific tot ce am, toata fiinta mea doar sa satisfac pe cineva care oricum imi zice ca nu m-ar ajuta cu maicamea si asta ar fi cam singurul sacrificiu pe care l-ar face. eu nu pot sa ma mut din casa ei, si el ar trebui sa se mute cu mine si cu mama. perntru ca am intrebat diversi si au zis ca nu vor. nici eu nu pretind asemenea sacrificiu. eu vad relatiile ca pe team-work. contribuim cu ce avem si ne intelegem. eu nu cred in maritis si slujba la biserica. evenimentele sunt frumoase, dar cam atat. eu doar vreau cat dau.
si chiar cred ca nimeni nu va sta cu mine cat eu am grija de maicamea, si vorba aia, nu o sa-i pun perna pe cap doar ca sa ma duc sa fac sex cu unul in tufisuri. si asta poate dura 1 an, 5 sau 10. o sa traiesc printre franturi,d-aia am zis ca mai benefic mi-ar fi un fuckbuddy cu care chiar sa ma inteleg. ne oferim ce avem nevoie si mai discutam diverse. apoi fiecare isi vede de ale lui.

sper sa citesti ce am scris mai devreme motivele pt care nu as vrea sa fac copii. dar pe mine nu ma deranjeaza daca la batranete raman singura, sunt atatia oameni carora le=au murit copii si uite merg mai departe asa cum pot. dar nu e mai egoist sa fac un copil doar sa-l folosesc pe post de ingrijitor la batranete?nu vreau sa fiu o paguba si o pacoste pentru nimeni. zic si eu. dar de ce sa ne sacrificam cand putem sa discutam de la bun inceput care sunt cerintele de la celalalt, asa evitam niste dezamagiri mari pe termen lung. plus ca eu nu intentionez sa apuc pensia, probabil ai inteles de ce. si daca apuc 60 de ani, o sa am grija sa imi ofer tot ce pot mai frumos macar cat mai am de trait.

manitu, on 27 martie 2021 - 00:21, said:

in general ma atrage tot "ambalajul" dar tind sa fiu atrasa mai degraba de caracter, de suflet.  mi s-a intamplat de multe ori sa nu fiu atrasa la inceput de aspectul fizic, dar dupa ce am descoperit niste chestii interioare, parca ii facea si mai atractivi.

Am citit ce mi-ai scris mie si, fugitiv, ce ati mai discutat pe aici. Concluzia: ce am scris eu si la ce mi-ai raspuns tu, nu era despre tine, ci general - se aplica si la barbati si la femei. Fara discriminare

Dai niste raspunsuri logice, coerente, alese - parca ai avea rationament masculin Asa dadea si exa mea. Ea citise la viata ei Punguta cu doi bani, iar eu eram dopat de alde Jean-Sol Partre, Søren and co. si ea ma facea din cuvinte. Imi oferea argumente irefutabile, distilate, mustiind de logica si adevar, fara impuritati. Mi-era greu sa le combat, ca parca le-as fi gandit eu. Imi oglindea ideile mele. Dar asta e un mecanism involuntar, de aparare, de manipulare - cred ca a mentionat un coleg mai sus chestia asta. In final, erau egale cu 0. Vorba multa saracia omului sau spui cuvinte mari pe care nu le-ntelegi Spunea ceva, iar ea proceda tocmai invers. Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele.

Vazusem ca ai mentionat ca ti-e frica sa mai iubesti ca vei fi ranita si vei suferi. Prea cunoscut imi suna toate aceste vorbe La fel si exa: victimizare - doar pentru a atrage mai multa atentie, celalalt incearca, se straduieste, ea il respinge. Push and pull. Totul e involuntar, automat, mecanic. Ce usor mi-e acum sa pun totul cap la cap si cel mai imposibil imi era atunci

Ce animal de companie ti s-ar potrivi? Caine sau pisica?

Atreides7, on 26 martie 2021 - 23:26, said:

De ce i-ai spune asa ceva?
Eu cred ca oricine poate depasi orice, daca vrea suficient de mult.. Inclusiv probleme de personalitate.
Asa normal ca daca it spui singur sau ti se spune ca nu poti depasi problema, ca e grava si nerezolvabila. nici n-o s-o faci vreodata, te sugestionezi singur in mod negativ.

Nu stiu daca intr-adevar are tulburarea borderline, mai degraba pare o persoana foarte sensibila , careia ii e frica sa fie ranita.
Astea sunt probleme care provin din copilarie, din relatile cu parintii, nu toti sunt afectati la fel, dar unii sunt.
Iar cei foarte sensibili chiar reactioneaza urat daca sunt raniti/facuti sa sufere, e oarecum normal.
A si spus, nu mai vrea sa iubeasca de teama sa nu sufere din nou, si cred ca s-a autoconvins ca are o problema serioasa ca sa aiba o scuza, sa se simta mai bine cu decizia de a renunta la relatii. Sau isi spune ca evita relatiile ca sa nu-i faca pe altii sa sufere.

Iar alcoolul nu e o solutie, indiferent de cantitate. El doar iti "adoarme" problemele, ele tot acolo raman.
In locul ei nu as renunta, daca ajungi sa spui ca renunti total la relatii doar ca sa nu ranesti pe altii (daca e pe bune si sincera treaba asta) pai nu prea exista multe persoane in ziua de azi care sa gandeasca asa, lumea e plina de egositi care se gandesc numai la ei si nu ii intereseaza ca i-ar putea face pe altii sa sufere.
Ei ii trebuie cineva cu mai multa rabdare care sa o inteleaga si sa o ajute.
Si daca mai ai accese de furie ce? Cred ca toti le avem cateodata, chiar daca nu te poti abtine pe moment, daca dupa aia iti dai seama ca nu ai procedat corect si indrepti lucrurile poate in timp  inveti sa le controlezi.

Important e sa nu renunti niciodata la a spera catre mai bine , pentru ca altfel viata devine destul de trista si de deprimanta.

Edited by axisborn, 27 March 2021 - 10:54.

DarkEnemy, on 27 martie 2021 - 04:31, said:

stii cum e, odata ce ai dat de cineva intr-un anume fel, tinzi sa vezi asemanari si in alte persoane. ceea ce e normal. oricum nu ne cunoastem, nu ma intelegi, nu te inteleg.nu am pretins vreodata ca sunt inteligenta. eu stiu ca nu stiu. eu credeam ca inteleg ce am scris, dar poate nu e asa,poate nu inteleg nimic nici din gandurile mele si nici din viata asta. eu vreau doar sa ma descarc. viata merge inainte.  rationamentul masculin e animusul care iese puternic la iveala, si in cazul meu, el vrea sa ma apere. si eu am citit fear& loathing in las vegas, anarchist cookbook si povestiri vesele de jaroslav hasek, dar nu inseamna absolut nimic pentru mine sau altcineva. imi pare rau ca ai pierdut timp cu o persoana cu cate nu te-ai potrivit, dar simt ca tu cumva iti descarci pe mine ce regrete si idei ai despre fosta. sper sa gasesti pe cine trebuie sa te faca fericit. ce ai descris tu e pe modelul "i hate you, don't leave me" .banuiesc ca ex-a ta sigur avea trasaturi narcisiste si histrionie. o sa vezi ce se leaga totul daca afli despre ele. si de obicei cei care pica intr-o relatie cu borderline si le e greu sa se desparta au si ei trasaturi co-dependente.
eu sunt un om simplu, cu trairi si mai simple si limitate. cred ca tot ce am zis a fost degeaba. ai castigat. eu renunt. am venit degeaba aici. credeam ca sunt si oameni ca mine dar aparent nu.

lucianburjuiul, on 27 martie 2021 - 07:50, said:

imi plac pisicile si gainile, de caini imi e frica in mare parte dar am intalnit si prietenosi. cam greu sa ii tii daca stai intr-un apartament de 28mp si cu mama. poate o sa iau o pasare de mici dimensiuni, un perus ceva.

axisborn, on 27 martie 2021 - 10:46, said:

am facut assesment la psiholog si de acolo au reiesit tulburarile de personalitate borderline, evitanta, pasiv agresiv,depresiva si multe altele.. si eu credeam ca sunt foarte sensibila dar probabil e ca un mix dintre ele. ce ai zis e foarte adevarat, mi se trag din copilarie cam toate, si nu am avut indrumarea necesara si am ramas intr-un fel de arrested development, am ramas la varsta emotionala a unui copil. vreau sa cresc dar imi trebuie timp si trebuie sa parcurg pasii. am sarit pasi si sunt coplesita. e din ce in ce mai greu sa controlez furia, parca imi consuma toata fiinta. viata e destul de deprimanta si asa. cam tot ce ai zis e adevarat, multumesc

Multumec celor care au intrat in vorba cu mine, mai vezi perspective si mai  primesti si sfaturi. Eu o sa continui cu psihoterapia, poate mai aflu despre mine si poate reusesc sa scot la iveala si partea feminina. o sa merg si la psihiatru sa-mi prescrie niste medicamente, de care simt ca am mare nevoie. si mergem inainte, si eu, si voi. Chiar va multumesc, din suflet.

Edited by roxy112, 27 March 2021 - 11:16.

Daca preferai cainele as fi zis ca partea ta masculina e dominanta. Nu in proportiile pe care le scriai.

Well, 28 mp nu sunt tocmai de vis. Trebuie sa intelegi si rezervele unui eventual prieten. Chiar sa fii Pamela Anderson, 28 mp de impartit la 3 e foarte aglomerat. Eu abia am loc in 50 mp si am doar un motan care sa-mi tina companie. Sunt altii care se sufoca sub 100 mp. Pe langa asta ai stabilit deja niste limite - ma vrei? ma iei cu sculele mele! Care mai ocupa si alea 1mp. Taman bine matematic raman 9 mp de caciula, dar baia si bucataria sunt spatii comune.

Ai nevoie de intimitate, iti lipseste si se vede. Iti genereaza un stress pe care il exprimi nonverbal. Nu numai tu, mama ta, prietenul tau (fost, viitor) toti aveti. Inclin sa cred ca fuckbuddy nu e tocmai solutia potrivita. Poate pe termen scurt dar nicidecum pe termen lung. Iar pe termen scurt vorbim si de riscuri. Pe termen lung ai nevoie de un tip mai apropiat de varsta ta - max 35, unul mai matur are carente de adrenalina, iar tu ai nevoie de adrenalina - cel putin asa transmiti prin ce-ai scris. Mai masiv, peste 1.85, preferabil fost sportiv, mai calm de felul lui - gabaritul lui fizic va mai atenua din tendintele tale dominante. Doi colerici, doua astenii nu prea merg. Nu exclude sa te muti la el si sa treci zilnic pe la mama ta. Sau sa stai in ambele locuri pana vezi cum poti (daca se poate) gestiona remotely problema de sanatate a mamei tale.

Cat despre bautura, evident fara exagerare. Eu am sute de sticle de bautura in casa si beau rar, saptamani fara sa pun o picatura in gura. In 99% din cazuri doar cu prietenii. Foarte rar singur.

@roxy112

Nu am nimic cu tine. Cum ai scris si tu, nu ne cunoastem, si pe mine nici nu ma intereseaza sa am ceva cu cineva de aici.
Ti-am scris doar ca ai niste trasaturi evidente si asemanatoare cu exa mea si atat. Se pare ca iti transpui si pe forum acea latura de victimizare, de care, presupun!, te folosesti abil si in viata reala.
E lucru stiut ca persoanele cu borderline se inhama la relatii victima-salvator, deci ma astept sa folosesti aceasta stratagema si aici pentru a capata validare, incurajare si pareri de rau

Repet, nu am nimic cu tine, iar daca vrei sa discuti cu alte persoane cu borderline, vezi ca exista un alt forum - il gasesti usor pe google - unde sunt cei ca tine. Pe softpedia nu gasesti. Pe softpedia se discuta de amorul artei, fiindca sunt putine persoane ca tine, si putine persoane de partea cealalta - care au trait cu cineva mai deosebit

Edited by DarkEnemy, 27 March 2021 - 15:47.

axisborn, on 27 martie 2021 - 10:46, said:

ca sa o scutesc de umblat dupa cai verzi pe pereti, pt ca sunt de meserie, stiu din experienta, si toate studiile din domeniu o confirma.
In sine, realizarea ca nu e nimic de facut ci doar de acceptat propria conditie e deja enorma, si paradoxal ofera o stare de linistire care face posibila o oarecare ameliorare si un plus de autocontrol, spre deosebire de cautarea activa a unei ''solutii'', care cautare in sine poate fi o forma mascata a stratagemelor manipulatorii

Quote

Iertata-mi fie comparatia deplasata, dar e oarecum ca la pedofilii care cer ajutor pentru gestionarea propriei conditii, fara nicio sansa pentru ''vindecare'' completa

roxy112, on 27 martie 2021 - 00:05, said:

nu exista bordeline pur, neamestecat cu alte trasaturi accentuate de personalitate

roxy112, on 27 martie 2021 - 00:05, said:

Asta e tot, as vrea sa ranesc si merita, ai rezumat esenta esentelor
Si pt ca tot vorbeai de o nedezvoltare emotionala, o blocare de genul, nerezolvand si neconfruntand ce te-a ranit in familie si vrei sa razbuni, gasesti si vei gasi alte metode si cai. Cu altii.
Dar sunt convins ca in terapia ta ati vorbit despre asta

Edited by Atreides7, 27 March 2021 - 16:07.

axisborn, on 27 martie 2021 - 10:46, said:

Vezi ce-a scris mai sus. Omul are propriile lui probleme psihologice insurmontabile. Cel mai probabil vorbeste din experienta, adica s-a linistit dupa ce si-a acceptat conditia.
Faptul ca face pe psihologul cu femei cu probleme  este fie parte a problemei, fie faptul ca le foloseste dpdv sexual, pe ele putand sa le exploateze maxim (sexual si emotional), fara sa intampine prea multe dificultati.
Deci cuiva care are probleme psihologice, in modul asta, poti sa-i agravezi situatia, fara ca cineva sa te poata acuza realmente de ceva.
Exista si psihologi care fac asta, fie din greseala, fiindca sunt impostori in meseria lor, fie ptr bani.
El probabil o face ptr sex si ptr satisfactia propriilor stratageme de manipulare si control.

Edited by Cr1spy, 27 March 2021 - 22:16.

Atreides7, on 27 martie 2021 - 16:05, said:

Pai in cazul asta ma scuzi, meseria ta nu e prea utila daca atat le poti spune oamenilor.
Ba e chiar daunatoare.

Edited by axisborn, 30 March 2021 - 20:39.

Borderlineul dispare de la sine pe la 40 ani.
Sfatul meu e de a avea cat mai multe relații cu cât mai mulți bărbați. Orice obsesie se erodează și asta rezolva angoasele.

Un articol foarte bine scris, pe tema asta. Il pun pentru cine isi pune intrebari, dar mai ales pentru cel care a postat povestea.
https://www.artdeviv...ate-borderline/

 Marona, on 11 august 2021 - 19:19, said:

Foarte bun articolul.
M-a pleznit o fraza: "Normalitatea o putem defini drept succesul pe care individul îl are în depășirea traumei copilăriei, a traumei mediului sociocultural care îți impune standarde și te compară, și a traumei existențiale care rezultă din conștientizarea morții."

Copilaria ca trauma...nu mi-am pus niciodata problema asa dar cat de revelator e!
Si eu am trait traume in copilarie...defilam in viata marcati fara sa constientizam macar de anumite patternuri. Cu cat iesim din copilarie mai putin marcati cu atat avem sanse mai mari sa cunoastem normalitatea.