26 iunie 1940: Ultimatumul sovietic pentru cedarea Basarabiei

"  „În anul 1918 România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraineană.
    Uniunea sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi. Acum când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei la Uniunea sovietică.
    Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate de Ucraina sovietică prin comunitatea sorții istorice cât și prin comunitatea de limbă și compoziție națională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS-ului și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia.
    Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:
    1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii sovietice Basarabia;
    2. Să transmită Uniunii sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.
    Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.
    Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent. "

Minciunele minciunele :

1) în Basarabia nu a existat niciodată o majoritate ucraineană și nici nu a avut vreo „unitate seculară" cu Ucraina. Dimpotrivă, încă de la anexarea din 1812 de către Imperiul Rus, majoritatea etnică a fost mereu românească. Aceeași situație este valabilă și în cazul Bucovinei.

2)În al doilea rând, Basarabia și-a declarat independența în 1918 față de Republica Federativă Rusia. URSS a fost creată în 1922. Așadar, România nu putea să „desfacă” de la URSS Basarabia pentru simplul motiv că Rusia și/sau Uniunea Sovietică nu existau.

Dacă doreau frații....nu eram frați azi.

Faci ce faci si iar ma enervez! Atunci au plecat cu teleguta(reg.) bunu,buna si 5 copii.Maicamea si unchii/matusele de azi!Au lasat tot,dar tot!  Si RPR ia fack-ut de numa numa. O las asa.

 MikeSpike, on 26 iunie 2019 - 15:26, said:

???

Ce i-a ?!

Cum sa iti zic eu sunt copil de refugiati

Merita citit articolul din linkul de mai jos.


79 de ani de la Rapirea Basarabiei si Bucovinei de Nord!
https://www.rumaniam...ord#prettyPhoto

Nu, n-am uitat! Si nici n-am iertat!

Opinia oficiala a guvernului Rusiei fata de preluarea in forta a Basarabiei, nordului Bucovinei si Tinutului Hertei de catre URSS.
,,Anul 1940 în Basarabia: astfel a fost în realitate…
#RU 1940 год в Бессарабии: как это было…
În urmă cu 79 de ani, Guvernul URSS, care nu a recunoscut niciodată aderarea Basarabiei la Regatul România, a trimis Guvernului român o notă, oferind „în scopul de a restabili dreptatea, să se procedeze împreună cu România pentru soluționarea imediată a problemei revenirii Basarabiei la Uniunea Sovietică“. După ce s-a pronunțat acordul părții române de a-și retrage trupele la 28 iunie 1940, Armata Roșie a intrat nestingherit pe teritoriul Basarabiei și a Bucovinei de Nord.
Analizând, în prezent, motivele care au adus omenirea la tragedia fără precedent al celui de-al Doilea Război Mondial, precum și lecțiile trase din acesta, ne permitem să afirmăm că o interpretare eronată a evenimentelor din vara anului 1940 în Basarabia l-a împins pe dictatorul I.Antonescu la decizia care s-a dovedit cu timpul una aproape fatală pentru România, și anume „să se poziționeze pe latura incorectă a istoriei", prin aderarea la invazia Germaniei naziste în URSS. Consecințele acestui "calcul strategic eronat ", din păcate, sunt, de asemenea, resimțite și în România modernă.
Este relevant de menționat că cererea sovietică pentru revenirea Basarabiei se bazează în totalitate pe normele de drept internațional din acea epocă, iar Protocolul de la Paris (de la 28.10.1920) cel notoriu, prin care foștii aliați ai Rusiei în cadrul „Antantei“, fără acordul ei, au recunoscut „suveranitatea România asupra teritoriului Basarabiei“, niciodată nu a intrat în vigoare datorită refuzului Japoniei de a-l ratifica. (https://riss.ru/book...rnal/2011-2/j9/).
Amintirile martorilor oculari și numeroasele fotografii care s-au păstrat de atunci arată că trupele sovietice au fost întâmpinate de populația locală cu bucurie și chiar exultare. La Varnița, Sîngerei, Mereni, Chetrosu, Todirești, Chirca, Calfa si alte localități prin care trecea drumul spre Chișinău, țăranii, de parcă urmând tradițiile unei nunți la țară, întindeau direct de-a curmezișul drumului mese cu vin și gustări, opreau coloanele militarilor și nu le permiteau să treacă până ce soldații nu gustau din merindele oferite.
Cum, oare, se poate explica acest lucru dacă, conform "experților" moderni ai istoriei relațiilor ruso-române, Basarabia a fost "ocupată" de URSS? În opinia noastră, o explicație foarte convingătoare a fost prezentată încă din 1924 într-o scrisoare către Ferdinand, Regele României, trimisă de 29 de senatori și deputați ai Parlamentului român, care reprezentau regiunea respectivă. În special, aceasta spunea: "Timp de șase ani, Basarabia este administrată într-un mod în care este imposibil să fie astăzi administrate chiar și coloniile negre din Africa... Actualul regim din Basarabia nu mai poate continua! Basarabia nu mai poate, nu mai vrea să-l îndure!" (http://journalrusin....pdf/2010/22.pdf). Eventual, merită remarcat faptul că majoritatea reprezentanților aleși ai poporului menționați mai sus începuseră drept susținătorii consecvenți ai unionismului, și au rămas în continuare în poziția pe măsură.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, ținutul între râurile Prut și Nistru s-a transformat într-o sursă de materii prime ieftine și un furnizor de forță de muncă aproape gratuită. Conform datelor evidențiate de mai mulți cercetători, numărul total de locuitori care au părăsit Basarabia în perioada interbelică a ajuns la jumătate de milion de oameni (http://berg-bendery....ria_Basarab.pdf).
De la finele lunii iunie 1940, mulți originari de pe teritoriul Moldovei moderne, nevoiți anterior să caute un destin mai prielnic în alte regiuni ale României, au decis să se întoarcă pe meleagurile lor natale. Încă de la data de 28 iunie, Ambasada Sovietică din București a primit aproximativ 250 de cereri din partea basarabenilor care rugau să li se permită să se reîntoarcă. Apoi, din toate colțurile României, în direcția Prutului s-au îndreptat puhoaie de oameni care se grăbeau spre casă, în pofida obstacolelor impuse de autoritățile locale.
Unul dintre cele mai tragice episoade a avut loc la Galați, la 30 iunie 1940, unde în piața din fața gării s-au adunat peste 2 mii de oameni, plecați din Basarabia, care așteptau sa plece înapoi acasă. Piața a fost înconjurată de jandarmi și soldați. Oamenii au fost ținuți în plină arșiță, lipsiți de apă și alimente, ce transforma așteptarea într-o tortură. Și apoi, când ei au încercat să scape, s-a deschis focul asupra celor neînarmați: aproximativ 600 de persoane au fost ucise, numărul celor răniți a fost de două ori mai mare (https://riss.ru/imag...unga_2011_1.pdf).
Veteran al muncii, rezident din orașul Benderi, Ludmila Gorenco, a fost martorul ocular al evenimentelor de la Galați, de unde se întorcea acasă cu familia ei în acea zi. Potrivit celor relatate de ea, acolo a fost atât de mult sânge încât, literalmente, acesta a inundat caldarâmul (https://riss.ru/imag...unga_2011_1.pdf).
În ciuda tuturor acestor evenimente, oamenii doreau să se reîntoarcă în locurile lor natale. În mai puțin de o lună, aproximativ 150 de mii de refugiați s-au reîntors în Basarabia din România. În total, până la sfârșitul anului 1940, aproximativ 300 de mii de basarabeni s-au reîntors în patria lor din străinătate, inclusiv 220 de mii din România.
Tot în aceste zile s-a observat și dezertarea masivă a originarilor din Basarabia, care își îndeplineau serviciul militar în armata română. Doar în 10 zile, în perioada 28 iunie - 8 iulie 1940, potrivit Statului Major General Român, din armată au dezertat 61.970 de militari. (http://www.vedomosti...ah-lyudej-py
).
Pe 3 iulie, la Chișinău, a avut loc parada trupelor sovietice și demonstrația populară cu ocazia aderării Basarabiei la URSS. Iar la data de 2 august 1940, la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la propunerea delegației Republicii Moldova, a fost adoptată Legea cu privire la instituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care a devenit membru cu drepturi egale în familia celorlalte republici sovietice.
Până la începutul agresiunii împotriva URSS mai rămânea mai puțin de un an…
#FileDeIstorie''
https://www.facebook...3672?__tn__=K-R

Oficialii rusi ne iau de fraieri.Continua sa minta si sa dezinformeze.

26 iunie 1940-Un capitol trist din istoria romanilor. Și penibil ar zice alții, pt ca s-a cedat fără lupta, pământ romanesc și populație românească.

Edited by max_01, 26 June 2020 - 22:39.

 max_01, on 26 iunie 2020 - 22:34, said:

Daca te amenință unul mai mare cu un pumn in gura, ce faci?
Nu-i mai pasa nimănui de Basarabia. O parte este Rep. Moldova, o parte Transnistria, Găgăuzia, Ucraina.

 persona695, on 26 iunie 2020 - 23:12, said:

Atunci trebuia luptat.


,, 27 IUNIE 1940
Soluția cea mai bună este să lovești, nu să mângâi, să acționezi energic și nu să vorbești.
Stalin

1940: La 27 iunie 1940, dupa răspunsul Guvernului României la prima notă ultimativă sovietică din 26 iunie,  Guvernul U.R.S.S. trimite  cea  de-a doua notă ultimativă Guvernului României.
”Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.
Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.
În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.“
Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercînd să cîștige timp. Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940:
”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:

1. În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.
2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă.
4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei).“
În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română.
Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol."

Iunie 1940: Datorita Maiorului Valeriu Carp noi inca putem vizita mormantul lui Stefan cel Mare fara pasaport!
https://m.youtube.co...e&v=51V0YR66Uwo

Edited by max_01, 27 June 2020 - 23:02.

,, Discutiile in Consiliul de Coroana:
Generalului Țenescu șeful al Statului Major General, arată cu cifre și date în mână că armata nu poate să reziste rușilor, de 6 ori mai numeroși, cu divizii motorizate, cu tancuri grele, cu o aviație de 6 ori mai mare (numai pe frontul nostru). Planul nostru a fost să rezistăm numai timpul necesar pentru sosirea unui aliat... ( ca și acum, în anul de gratie 2020!Politicianul roman nu vrea sa învețe din istoria sa plina de suferinte)
Argetoianu: Eu declar ritos că sunt contra unui război cu Rusia. A începe un război cu Rusia, cu riscul de a fi atacați din spate de unguri și de bulgari, ar fi o nebunie. Nu ne putem bate singuri. Trebuie în toată această afacere să hotărâm în înțelegere cu Germania. Dacă Germania ne sfătuiește să primim ultimatumul, să-l primim. Dacă, cum nu mă îndoiesc, Germania va câștiga războiul, ea va avea tot interesul să reîntregească România, aceasta cu atât mai mult cu cât nu mă îndoiesc că războiul actual se va termina cu unul între Germania și Rusia. Esențialul pentru noi e să nu ne distrugem armata degeaba contra Rusiei, care ne va înfrânge și ne va lua îndoit;să facem partea focului, să ne retragem, să ne păstrăm armata intactă ca să ne apărăm împotriva ungurilor sau bulgarilor, contra cărora ne putem bate cu succes. Concluzie:să protestăm, contra abuzului de forță, dar să primim condițiile Sovietelor, oricât de dureroase ar fi...â
Duminică, 30 iunie.Evacuarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și ocuparea nenorocitelor provincii se face cu încurcături, cu frecături, cu ciocniri între ruși și noi, în mijlocul jalei și a neputinței... Bat într-una depeșe la Moscova, dar fără mare folos. Din nenorocire chiar și ai noștri se poartă rău... (...) Din Basarabia ne vin și știri întristătoare. Soldații basarabeni părăsesc tunurile, în artilerie și aruncă puștile, în infanterie, ca să plece acasă și să nu treacă Prutul.
(Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice:1 ianuarie-21 iulie, 25 octombrie-31 decembrie 1940, , Ed. Machiavelli București, 2007), "

Edited by max_01, 28 June 2020 - 10:18.

Rusii au facut, cam ceea ce ne putem astepta de la ei. Cand e vorba de furat, sunt campioni. Ce sa le ceri.

Eram intr-un timp coleg cu un rus, si el ne explica, foarte serios, ca urss a intrat in razboi pe 21 iunie 1941. Si eu radeam mereu de el, si-l intrebam de Finlanda, Polonia, tarile Baltice, Romania. Cu ele cum a fost. Nu mai zicea nimic.

 kyrre, on 28 iunie 2020 - 14:52, said:

Stalin si Beria erau gruzini. ok?
La fel de serios imi explici tu despre rusi, cand de fapt aia erau asa numtii "sovietici". de ex. Mihai Frunze, care daca nu murea subit, nu ajungea Stalin bossu URSS in locu lui.
sau Zhdanov, cuscru lu Stalin. 'zh' se citeste 'j'. deci da?
sau Bukharin, care inseamna 'bulgaru'. da?
sau Bulganin, care inseamna 'bulgarin' - asa isi zic bulgarii, bulgarin..
deci iei lista membrilor Politburo-ului sub Stalin, si vezi fiecare in parte, gen Ordzhonikidze

nu conteaza ce i-a invatat pe niste bieti proletari la scoala in anii 80. conteaza la cine se inchina aia din centrele de comanda si control. cine ii apasa pe butoane.

 max_01, on 28 iunie 2019 - 19:33, said:

Sa stii ca Memorandumul adresat regelui Ferdinand nu-i nici minciuna, nici dezinformare...

Hunor_66, on 30 iunie 2020 - 06:57, said:

Care memorandum?La ce referi?

Era clar încă din 1920 ca intr o zi Urss va trimite nota de plată pentru anexarea Basarabiei de către România.  Problema era ca Urss nu era Bulgaria sau Ungaria  adică state mai slabe ca Romania după 1918 ci o virtuală mare putere aflată cei drept intr o perioadă de convalescenta.

La cât de mari erau, puteau să ne-o lase. Dar au vrut un duşman per vecie.
Cam cum am făcut noi cu Cadrilaterul în 1913. Dacă nu ne băgăm aiurea, probabil ne considerau Bulgarii prieteni şi azi.

Edit

Edited by pro-civilizatie, 25 September 2021 - 14:21.

Alesandru Dutu:

,,Acum 82 de ani! Drama României!
26 iunie 1940. Ultimatumul sovietic!

♦ Urmărind să nu deterioreze relațiile sovieto-germane, dar nici să nu dea dovadă de slăbiciune, I.V. Stalin recurge la compromis, cerând lui V.M. Molotov să-l informeze pe Friedrich Werner von Schulenburg că guvernul sovietic a decis ,,să-și limiteze cererile asupra părții nordice a Bucovinei, împreună cu orașul Cernăuți”.
Încercând să obțină o compensație pentru România, ambasadorul german a apreciat că se putea ajunge mai ușor la ,,o soluționare pașnică” în situația în care guvernul sovietic ,,ar înapoia rezerva de aur a Băncii Naționale a României” (tezaurul românesc depus spre păstrare la Moscova în timpul primului război mondial – n.n.).
V.M. Molotov a răspuns însă că această problemă ,,nici nu se mai pune deoarece România a exploatat un timp îndelungat Basarabia”. Se referea, în mod eronat, la perioada care se scursese de la 27 martie/9 aprilie 1918, când Basarabia se unise cu România, în urma votului majoritar al Sfatului Țării.
În continuare, cei doi diplomați, sovietic și german, cad de acord asupra modului în care urma să se procedeze: în timp ce guvernul sovietic avea să supună cererea, în aceeași seară, ministrului plenipotențiar român la Moscova, guvernul german trebuia să sfătuiască ,,de urgență” guvernul de la București ,,să cadă de acord”, altfel ,,războiul ar fi inevitabil”.
♦ De la Roma, ambasadorul german informează pe Joachim von Ribbentrop că guvernul italian a reafirmat că ,,optează pentru o soluționare pașnică a problemei Basarabiei și își oferă serviciile  pentru a exercita o anumită influență asupra Bucureștilor”.
♦ Prin urmare, cei ,,trei mari”, care controlau atunci viitorul statelor Europei, își ,,dăduseră mâna” și deciseseră sfârtecarea României, care nu putea conta nici pe sprijinul aliaților din Înțelegerea Balcanică.
Reliefând contextul internațional nefavorabil, Gheorghe Tătărescu, prim-ministrul țării, avea să noteze ceva mai târziu: ,,Astfel, în noaptea de 26 spre 27 iunie ne-am găsit singuri în fața amenințării. Singuri”.
♦ În acest context, seara târziu, la orele 22.00, ambasadorul român la Moscova, Gheorghe Davidescu, este chemat de V.M. Molotov la Kremlin, care îi înmânează, în numele guvernului sovietic, o Notă ultimativă prin care se cerea guvernului român ,,să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia” și să ,,transmită”, tot Uniunii Sovietice, partea de nord a Bucovinei. Răspunsul era așteptat în cursul zilei de 27 iunie 1940. Pe harta înmânată, ,,noile frontiere” erau marcate printr-o linie groasă, trasată cu creion roșu, urma acestuia acoperind, așa cum releva Alexandru Cretzianu, o porțiune corespunzătoare ,,unui teritoriu de 7 mile”, astfel încât era foarte greu de stabilit în care parte urmau să rămână unele localități. Mai mult, linia trecea și peste un teritoriu (regiunea Herța) care nu era menționat în ultimatum.
♦ După ce precizează că ,,argumentele înșirate în Notă sunt lipsite de temei”, Gheorghe Davidescu expune ,,drepturile istorice, entice și politice care formează temelia reunirii Basarabiei cu patria” și declară că ,,România nu a profitat de slăbiciunea militară a U.R.S.S.”, că ,,unirea a fost un act al majorității populației basarabene a cărei voință s-a exprimat în hotărârea Sfatului Țării”.
Apoi expune ,,modul în care a fost răpită Bucovina și împrejurările în care această provincie, care nu a cunoscut niciodată dominația rusească, a hotărât să se unească cu Patria Mamă”, reamintește faptul că după 1918 România ,,a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a avea raporturi de bună vecinătate cu U.R.S.S. în convingerea că guvernul sovietic își dă seama că o Românie puternică, unită în granițele ei entice este o garanție de securitate pentru toți vecinii ei”.
V.M. Molotov nu acceptă argumentele ministrului român, apreciind că acestea nu corespundeau ,,nici evoluției istorice, nici situației de fapt”. Argumentează cererea sovietică privind nordul Bucovinei ca ,,despăgubire pentru dominația română în Basarabia timp de 22 de ani”.
Gheorghe Davidescu mai precizează că termenul de 24 de ore era ,,insuficient pentru ca guvernul român să poată lua o hotărâre într-o problemă atât de importantă pentru viitorul neamului nostru”. • Și aceste argumentele se dovedesc a fi inutile, V.M. Molotov atrăgând atenția că dacă România nu va răspunde afirmativ în termenul fixat, atacul sovietic se va produce în seara următoare.
♦ De la Moscova, Friedrich Werner von Schulenburg face cunoscut că trupele sovietice ,,trec mâine dimineață granița României dacă guvernul român nu dă încă azi răspuns afirmativ la pretențiile U.R.S.S.”. Informând pe români despre acest lucru, Wilhelm Fabricius precizează că ,,acceptarea este în interesul bineînțeles al României”.
♦ În acel moment, Uniunea Sovietică dispunea, în apropierea graniței estice a României de 40 de divizii, 14 brigăzi, 30 de regimente și patru divizioane de artilerie independente.
Cu toate că Germania se străduia să ,,țină în frâu” Ungaria și Bulgaria, presiuni/pericole evidente se manifestau și la granița de sud și de vest a României.

P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!"


Alte postări preluate de la alta persoana,Nelu Constantin, de pe internet:
,,Pentru a arata cum au trecut militarii romani prin Drama cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord in vara celui mai negru an de pana atunci din istoria Romaniei voi posta cateva pagini din cartea Grăniceril români în cele două conflagratil mondiale ale secolulul al XX-lea (Editia a 2 a 2001) –General de Brigada (r.)Sever Neagoe,
Referenti : Doctor Florin Constantiniu
        Colonel  dr.Alexandru Alesandru Dutu"

,,3. Amputările teritoriului României în vara anului 1940
Evacuarea grănicerilor de pe frontierele afectate și realizarea
dispozitivului de pază pe liniile de demarcatie
impuse de cotropitori.
Notele ultimative trimise Guvernului român la 26-27 iunie 1940 de
Guvernul sovietic care cerea să i se ,,înapoieze" Basarabia și să i se
,,transmită" nordul Bucovinei, au pus capăt declarațiilor regelui Carol al II-
lea că va apăra teritoriul românesc pe calea armelor și amenințărilor lui că
va distruge industria petroliferă pentru a nu cădea în mâinile oricărui
cotropitor. Sperând din egoism și sete de putere că va rămâne pe tron, după
ce s-a certat cu Hitler, s-a lăsat înșelat de acesta respectându-i ,,opinia" să
nu se opună invaziei rusești în Basarabia și nici pretențiilor teritoriale ale
ungurilor și bulgarilor. În acest sens, când sovieticii și apoi ungurii au trecut
pe teritoriul nostru pentru a rupe fiecare din el zonele negociate cu Hitler,
el a stabilit ca trupele române să nu deschidă foc și să se evacueze în ordine
pe liniile de deamarcație impuse, fapt care a adus poporului român uriașe
pierderi de populație, de teritoriu, precum și umilirea Armatei sale. Iată -
în consecință cum s-a desfășurat evacuarea unităților de grăniceri din
sectoarele de frontieră afectate de rapturile teritoriale:

a. La frontiera cu U.R.S.S., Armata sovietică a trecut la agresiune în ziua
de 28 iunie 1940 și, depășind Nistrul și Ceremușul, a ocupat fără nici o
rezistență în acea primă zi de crucificare a României, ținuturile Cetății Albe,
Chișinăului și Cernăuțiului. Dezastrul despre care nu s-a scris până în prezent
decât foarte puțin, a surprins unitățile și subunitățile de grăniceri din zonele
respective, cu militarii în dispozitivul de pază și cu averea din ultimul eșalon
de evacuare, încărcată pe mijloacele de transport din dotare și pe căruțe
rechiziționate pe plan local. Pentru a nu anticipa starea de panică în rândul
populației și în restul armatei, toate cadrele de grăniceri au primit ordin să-
și evacueze familiile și avutul personal numai la ordin 25* Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme, rola rola P.II 2.2337, c.350- 353. dar acel ordin......n-a mai fost primit."

,,Pentru ocuparea întregului teritoriu dintre Nistru și Prut, din nord-vestul
Bucovinei și ținutul Herței, după ce au descoperit prin cercetare aeriană
comunicațiile pe care se evacuau trupele române și populația care nu dorea
să rămână în teritoriul amputat, trupele sovietice au lansat parașutiști în fața
coloanelor pentru a le opri și întârzia prin distrugerea podurilor, le-au depășit
cu detașamente mecanizate, au lăsat în localități echipe de diversiune și
propagandă care au organizat, înarmat și instigat împotriva românilor pe
toți minoritarii, în special pe evreii din localitățile de pe itinerarele respective.
Sub pretext că vor să rețină militarii români născuți între Nistru și Prut,
precum și mijloacele de transport rechiziționate, unitățile sovietice au oprit
coloanele noastre, au reușit să dezarmeze o parte din ele și, împreună cu
grupurile de minoritari instigate, le-au jefuit și au batjocorit cadrele și trupa.
Populația română locală și minoritarii germani au reacționat în ajutorul
trupelor române producându-se dramatice încăierări și acte de violență care
au amplificat tragismul evacuării. 26* Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme)
Această situație creată în mod odios de uniătțile sovietice ocupate, a
constituit o catastrofă pentru grăniceri care, găsindu-se la datorie, nici nu
au fost anunțați de elementele de siguranță ale marilor unități române de
acoperire să înceapă replierea. 27* Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme)
Ca urmare, în aceeași zi până la ora 10.00,
majoritatea subunităților de grăniceri din batalioanele Tighina, Lipcani și
Cernăuți, au fost depășite de trupele sovietice. Totuși, înfruntând condițiile
grele, acestea au reușit să se retragă cu marea majoritate a efectivelor și cu
o parte din materiale, sosind cu greu în punctele stabilite atunci și ordonate
în grabă de comandanții grupurilor și batalioanelor de pază.
Grupul 5 Grăniceri pază Brăila, a reușit să-și retragă întregul efectiv și
aproape toate materialele batalioanelor 2 Cetatea Albă și 1 Izmail.
Comandanții unităților și subunităților subordonate acestui grup, au evitat
cât a fost posibil contactul cu unitățile sovietice puse pe dezarmare și jaf,
aducând cu efort deosebit o parte din oameni și din avere, sau trecând o
parte din acestea la sud de Brațul Chilia al Dunării, în ideea viitorului
dispozitiv de pază. 28 * Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme) Meritul reușitei a revenit
cadrelor, dar mai ales comandanților care au menținut disciplina și ordinea în condițiile când totul
în jur genera panică. În special comandantul Batalionului 1 Izmail, maiorul
Gheorghe Popescu, s-a distins prin buna alegere a itinerarelor pentru fiecare
companie și pichet, a locurilor de adunare pe plutoane și companii, dovedind
calmul necesar în asemenea situații și conducând în teren acțiunea
subunităților. Locotenentul Gheorghe Grigoriu, comandantul plutonului
Vâlcov și plutonierul Gheorghiță Palade, comandantul pichetului Jibrieni,
au trecut chiar prin sate cu lipoveni și evrei instigați și în curs de organizare,
au evitat prin tact și fermitate evenimentele care ar fi dus la violențe,
retrăgându-se în ordine. Comandantul grupului 5 Grăniceri a evidențiat pe Cpt. Constantin Sarhos"

,,comandantul companiei de rezervă Izmail și
pe ajutorul său locotenentul de rezervă Ion Poșa, pentru modul cum au
asigurat retragerea întregului batalion, păzind lucrările de artă, organizând
patrule pe camunicațiile folosite și de alte unități și intervenind ferm către
Chilia și Bolgrad pentru asigurarea flancului și spatelui forțelor batalionului
destul de răspândite în aceste situații grele. De menționat și activitatea
devotată a sergentului major Alexandru Aldea, șeful cancelariei batalionului
Izmail, care a împachetat în timp scurt, a expediat sub pază sigură întreaga
arhivă și a rămas apoi la telefon ținând legătura cu subunitățile până la
plecarea ultimului pichet, deși în orașul respectiv începuseră mișcările etnice
ale grupurilor de evrei și lipoveni, ulterior deportați de cei care i-au organizat
și instigat inițial.
Grupul 6 Grăniceri pază Chișinău, a avut, o situație mai grea retregându-
se într-o fâșie în care ocupantul presa puternic pentru a ajunge cât mai repede
la Albița, punct principal pe unde au trecut la vest de Prut Comandamentele
Brigăzii, Grupului, Batalionului de grăniceri Tighina și forțele regrupate de
pe Nistru ale acestora, precum și la Ungheni pe unde erau îndrumate
numeroase forțe românești printre care și ale Batalionului de grăniceri pază
Orhei. Situațiile create și rezolvate au fost numeroase, dar, iată numai câteva
ce exprimă tragedia trăită de toți grănicerii evacuați de pe Nistru în aceea
vară. 29)
La 28 iunie, după plecarea Comandamentului Brigăzii 1 Grăniceri,
coloana Grupului 6 Grăniceri s-a întâlnit la Țânțăreni (25 km sud-est
Chișinău) cu o coloană de tancuri sovietice care a cerut să i se predea toți
militarii născuți în Basarabia. Peste o oră, a somat o coloană de
diversioniști sovietici, obligând-o să nu se apropie, ci să depășească prin
ocolire. Dar, în aceeași zi, la ora 17.00 a fost oprită la Cărpineni (12 km
sud-est Albița) și, după control, pusă să treacă defilând prin fața unor ofițeri
ai inamicului. Comandantul Grupului român de grăniceri a refuzat și, după
ce a avertizat că va deschide foc asupra solicitanților, cât și asupra
minoritarilor ce deveniseră agresivi, și-a continuat marșul trecând peste
podul de la Albița.
Coloana batalionului 1 Grăniceri pază Tighina, compusă din trei
companii de pușcași și una de armament greu a grupului, a fost oprită la
Căinari și i s-au luat soldații basarabeni și 27 de animale în loc de 57 cât
cereau sovieticii, precum și o parte a mijloacelor de transport. Mai târziu
a fost atacată la Caracui (45 km est Huși) cu focuri de armă automată. După
o acțiune de luptă desfășurată rapid, printre morții și răniții lăsați de agresorii
puși pe fugă, au fost identificați secretarul, un învățător și mai mulți evrei
din comuna respectivă, care fuseseră organizați în echipe de agitatori
sovietici. Pe timpul acestei încleștări, au dispărut trei ofițeri de grăniceri,
pag.85"

,,iar la doi subofițeri li s-a permis să se întoarcă pentru a-și căuta familiile
dispărute, după care coloana a trecut Prutul către vest pe la Albita.
Serviciile Brigăzii 1 și Grupului 6 Grăniceri, Incolonate cu toate
materialele încărcate pe mijloacele de transport sub comanda locotenentului-
colonel Nicolae Fluture, au fost atacate la Hâncești (36 km est Rågești), de
trupe sovietice și tineri evrei localnici, dezarmate și jefuite, Militarilor li s-
a dat drumul pe jos, fiind amenințați că dacă nu trec Prutul până la 30 iunie
ora 20.00, vor fi făcuți prizonieri. Batalionul 3 Grăniceri pază Bălți a trecut
la vest pe podul de la Bivolari, care a fost apoi aruncat în aer.
După nenumărate confruntări dramatice cu ocupanții până la 4 iulie 1940,
Grupul 6 Grăniceri pază Chișinău a reușit să-și regrupeze efectivul și
materialele trecute la vest de Prut și să se dispună provizoriu la Vutcani
(25 km sud Huși), pentru organizare și completări.
Grupul 3 Grăniceri pază Cernăuți, a trecut prin situații cu mult mai
dramatice, evacuându-și forțele de pe Nistru pe două direcții convergente
de la Briceni (jud. Hotin) și Cernăuți, spre itcani (marginea de nord
Suceava). În ziua de 28 iunie 1940, detașamenetele motomecanizate
sovietice care au trecut Nistrul dinspre Nord între Soroca și Hotin, precum
și dinspre vest în lungul Prutului, au surprins grănicerii în dispozitivul de
pază. Unii au fost dezarmați în zorii zilei iar ceilalți au fost depășiți până
la ora 10.00, nefiind nici în această zonă anunțați de unitățile de acoperiere
să înceapă replierea. (anexa 14)
Comandanții de companii au reușit să-și adune oamenii din pichete în
spatele unităților sovietice din primul eșalon, să-i constituie în coloane și
să-i ia sub comandă salvându-i din captivitate sau de la pieire sigură. Cadrele
și-au concentrat efortul pentru evacuarea oamenilor echipați, cu armamentul,
muniția și hrana lor, precum și pentru evacuarea familiilor.
Pe timpul deplasării de la Nistru până la linia de demarcație impusă pe
aliniamentul Orofteana de Sus, Siret, Vicovul de Sus, Brodina, Jupania
Bucovineanca, Vârful Stănișorului, în localitățile Briceni, Hotin, Cernăuți,
Herța și Lipcani, precum și alte sate cu ucrainieni, ruteni și evrei, care trăiseră
până atunci în bune relații cu populația românească majoritară, grănicerii
au întâmpinat numeroase acte oribile din partea grupurilor de minoritari
deseori sprijinite pe față de trupele sovietice motomecanizate și de
parașutiști. Confruntate cu forțe mult superioare, unele subunități au fost
dezarmate, jefuite de puțina avere transportată, iar cadrele și trupa au fost
dezbrăcați, descălțați, li s-au rupt epoleții, li s-au luat obiectele de uz
personal, au fost insultați și despărțiți de populația civilă ce se evacua odată
cu ei. 30) În aceste condiții, când sovieticii făceau uz de toate mijloacele
și procedeele improvizate pentru a provoca deschiderea focului în scopul
declanșării unui eventual măcel, ofițerii care au sesizat intențiile
pag.86"

,,iar la doi subofițeri li s-a permis să se întoarcă pentru a-și căuta familiile
dispărute, după care coloana a trecut Prutul către vest pe la Albita.
Serviciile Brigăzii 1 și Grupului 6 Grăniceri, Incolonate cu toate
materialele încărcate pe mijloacele de transport sub comanda locotenentului-
colonel Nicolae Fluture, au fost atacate la Hâncești (36 km est Rågești), de
trupe sovietice și tineri evrei localnici, dezarmate și jefuite, Militarilor li s-
a dat drumul pe jos, fiind amenințați că dacă nu trec Prutul până la 30 iunie
ora 20.00, vor fi făcuți prizonieri. Batalionul 3 Grăniceri pază Bălți a trecut
la vest pe podul de la Bivolari, care a fost apoi aruncat în aer.
După nenumărate confruntări dramatice cu ocupanții până la 4 iulie 1940,
Grupul 6 Grăniceri pază Chișinău a reușit să-și regrupeze efectivul și
materialele trecute la vest de Prut și să se dispună provizoriu la Vutcani
(25 km sud Huși), pentru organizare și completări.
Grupul 3 Grăniceri pază Cernăuți, a trecut prin situații cu mult mai
dramatice, evacuându-și forțele de pe Nistru pe două direcții convergente
de la Briceni (jud. Hotin) și Cernăuți, spre itcani (marginea de nord
Suceava). În ziua de 28 iunie 1940, detașamenetele motomecanizate
sovietice care au trecut Nistrul dinspre Nord între Soroca și Hotin, precum
și dinspre vest în lungul Prutului, au surprins grănicerii în dispozitivul de
pază. Unii au fost dezarmați în zorii zilei iar ceilalți au fost depășiți până
la ora 10.00, nefiind nici în această zonă anunțați de unitățile de acoperiere
să înceapă replierea. (anexa 14)
Comandanții de companii au reușit să-și adune oamenii din pichete în
spatele unităților sovietice din primul eșalon, să-i constituie în coloane și
să-i ia sub comandă salvându-i din captivitate sau de la pieire sigură. Cadrele
și-au concentrat efortul pentru evacuarea oamenilor echipați, cu armamentul,
muniția și hrana lor, precum și pentru evacuarea familiilor.
Pe timpul deplasării de la Nistru până la linia de demarcație impusă pe
aliniamentul Orofteana de Sus, Siret, Vicovul de Sus, Brodina, Jupania
Bucovineanca, Vârful Stănișorului, în localitățile Briceni, Hotin, Cernăuți,
Herța și Lipcani, precum și alte sate cu ucrainieni, ruteni și evrei, care trăiseră
până atunci în bune relații cu populația românească majoritară, grănicerii
au întâmpinat numeroase acte oribile din partea grupurilor de minoritari
deseori sprijinite pe față de trupele sovietice motomecanizate și de
parașutiști. Confruntate cu forțe mult superioare, unele subunități au fost
dezarmate, jefuite de puțina avere transportată, iar cadrele și trupa au fost
dezbrăcați, descălțați, li s-au rupt epoleții, li s-au luat obiectele de uz
personal, au fost insultați și despărțiți de populația civilă ce se evacua odată
cu ei. 30) În aceste condiții, când sovieticii făceau uz de toate mijloacele
și procedeele improvizate pentru a provoca deschiderea focului în scopul
declanșării unui eventual măcel, ofițerii care au sesizat intențiile
pag.86"

,,cotropitorilor, au reușit să stăpânească subunitățile și să prevină orice
incident care ar fi putut fi folosit pentru amplificarea dezastrului, 31)
În ziua de 1 iulie 1940, coloana companiilor de grăniceri Chelementi si
Hotin, comandată de căpitanul Serghei Constantin care se deplasa către locul
de adunare a Grupului 3 Grăniceri la Itcani, a ajuns la marginea orașului
Dorohoi în timpul când în localitatea respectivă se auzeau focuri de armă,
Ofițerul a oprit coloana și a trimis o patrulă care s-a înapoiat în timp scurt
și a raportat că în oraș se găseso trupe de jandarmi și de alte arme, evacuate
din Bucovina în condiții similare cu grănicerii și, că se poate continua marșul
fără nici un pericol, lucru pe care ofiterul 1-a facut imediat. În acea zi, tot
în Dorohoi, au avut loc incidente initiate de elemente provocatoare
înregistrându-se morți din rândul populatiei civile și al minorității evreiești,
dându-se în ziua următoare vina pe grăniceri care nu cunoșteau nimic în
legătură cu acest caz, Rapoartele și alte documente încheiate în urma
cercetării la fața locului a acestui eveniment de către comandantii Corpului
Grănicerilor, Corpului 10 Armată, Brigăzii 1 Grăniceri, Grupului 3 Grăniceri
pază, Procuratura militară și organele de garnizoană Suceava și Dorohoi,
ne dau posibilitatea să cunoaștem în detaliu nu numai ce s-a petrecut la
Dorohoi în ziua de 1 iulie 1940, dar și acțiunile Grupului 3 Grăniceri pază
Cernăuți dintr-o sursă atât de sigură și de competentă, din care reținem în
mod deosebit 32);
- până în seara zilei de 5 iulie, au sosit la Itcani 4.036 (86%) din efectivul
Grupului 3 Grăniceri. În acea zi a sosit și căpitanul Ion Curliue ceu 160 trupă
nedezarmată din compania Briceni. Averea și arhiva acestei companii au
fost capturate de sovietici, mai puțin cifrul care a fost distrus de ofiter;
comandantul Batalionului 1 Grăniceri pază a dovedit timiditate în
exercitarea comenzii, Intrând în panică, a pierdut legătura cu subunitățile,
cifrul și alte documente;
- reorganizarea Grupului 3 Grăniceri pază în numai 5 zile după retragere
din sectorul său de 550 km, la o adâncime de 100-150 km și plecarea lui
în ziua de 7 iulie în noul dispozitiv de pază, este un punct de mare cinste
și educație ostășească.
Pe timpul ocupării Basarabiei, nord-vestului Bucovinei și tinutului Hertei,
s-a constatat că organele sovietice care au trecut Nistrul cu trupele
cotropitoare din primul eșalon, cunoșteau cu precizie dispunerea și
încadrarea grănicerilor români din sectoarele atacate, deoarece primiserà
informații de la numeroși minoritari ce locuiau în localitățile limitrofe eu
frontiera. Pentru aceasta, comandantul Grupului 3 Graniceri pază, a raportat
ierarhic și a cerut ca pentru păstrarea secretului privind operatiile militare,
să fie scoși din zonă toți cetățenii de alte nationalitati, să se renunte la
furnizorii evrei deoarece au posibilitatea să cunoască dispunerea unităților
de grăniceri, efectivele și, au dovedit că nu prezintă încredere.
33* Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme,)"

,,O dovadă a conștiinciozității și grijii granicerilor de bunurile Armatei
române, o constituie faptul că pe timpul retragerii în condiții de maximă
gravitate, ei, care avuseseră multe subunități dezarmate și umilite de inamic,
au strâns de pe itinerarele pe care s-au retras, peste 400 de arme diferite și
alte materiale care nu le aparțineau, pe care le-au adus la Itcani unde au
fost invitati delegații unităților ce se retráseseră înaintea lor, pentru a le
recupera. 34)
După reorganizarea și completarea subunitátilor cu oameni și materiale,
In urma propunerilor Comandantului Corpului Grănicerilor și ordinului
Marelui Stat Major, până la 9 iulie 1940, toate unitățile și subunitățile de
grăniceri de la frontiera româno-sovietică, au realizat dispozitivul de paza
pe linia de demarcație impusă, cu următoarea dislocare: Comandamentele
Brigăzii 1 și Grupului 6 Grăniceri pază, la Scânteia - Vaslui, ulterior la
Bacău, cu batalioanele la Huși și Podul Ilioaici, iar Grupul 3 Grániceri paza
la Suceava cu batalioanele la Săveni și Itcani. Comandamentul Grupului 5
Gránicerí pază a rămas la Brăila dar și-a redislocat batalioanele la Tulcea
și Galați, 35* Arhiva M.Ap.N., fond Microfilme)"

,,Referitor la mentiunea ca I.V. Stalin recurge la compromis, cerând lui V.M. Molotov să-l informeze pe Friedrich Werner von Schulenburg că guvernul sovietic a decis ,,să-și limiteze cererile asupra părții nordice a Bucovinei, împreună cu orașul Cernăuți”, un istoric militar rus, membru al Academiei de Geografie din Moscova a declarat in 1991 ca Stalin dorea cu orice pret Nordul Bucovinei deoarece pe aici trecea calea ferata strategica cu ecartament european  ce lega portul Odesa de Polonia prin Chisinau si Cernauti, cale construita de austrieci pe cand Bucovina era parte a Austriei din Imperiul Austro-Ungar."

Știu, un pomelnic foarte lung însă cine este pasionat de istorie, îl va citi.

Edited by max_01, 26 June 2022 - 22:55.