rmn cerebral

am de mai mult timp in ambele urechi niste sunete de frecventa joasa in special noaptea .

Cavernomul cerebral
Cauze și simptome
Ce este cavernomul cerebral?
Cavernoamele cerebrale sunt malformații vasculare formate dintr-un ghem de  capilare sanguine adiacente, mari printre care nu există sau există foarte puțin creier. Cavernoamele pot apărea oriunde în sistemul nervos central, deci în creier, dar și în măduva spinării. Prevalența în populația generală este între 0,1-0,4% și în 18% din cazuri sunt multiple.
Cele mai multe cavernoame apar sporadic, dar în unele cazuri pot fi ereditare.  Sângele care circulă în interiorul acestor capilare este cu presiune scăzută ceea ce face ca atunci când sângerează, sângerările să fie mai puțin importante și cu prognostic mai bun decât în cazul malformațiilor arterio-venoase sau anevrismelor.
Tratamentul cavernoamelor variază în funcție de mai mulți factori ca localizarea, prezentarea clinică, vârsta și este reprezentat de microchirurgie sau urmărire a celor asimptomatice sau considerate inoperabile. Radiochirugia stereotaxică poate fi considerată ca tratament alternativ, însă numai pentru cavernoamele considerate inoperabile.
Urmărire prin RMN seriate sau prin radiochirurgie. Există mai multe studii publicate în literatura de specialitate care susțin că radiochirurgia stereotaxică este o alternativă numai atunci când pacientul prezintă deficite neurologice din ce în ce mai importante și leziunea este considerată inoperabilă. Microchirurgia este indicația de elecție la pacienții ce prezintă deficite neurologice sau crize de epilepsie.
Cum se manifestă?
Simptomatologia de prezentare a cavernoamelor este în ordinea frecvenței reprezentată de crize de epilepsie, deficite neurologice focale și cefalee. Cavernoamele pot fi descoperite ca urmare a unor investigații făcute pentru alte afecțiuni. Aceste cavernoame sunt considerate ca o descoperire fortuită și sunt asimptomatice. Cele asimptomatice sunt într-un procent de aproximativ 11%. Fiind situate oriunde în creier, simptomatologia este în concordanță cu localizarea cavernomului și variază de la asimptomatic la deficite neurologice severe, ca urmare a sângerărilor repetate la cavernoamele considerate inoperabile. Rareori deficitele sunt severe de la prima sângerare. Pacienții recuperează satisfăcător după prima sângerare, însă fiecare resângerare duce la degradări neurologice progresive ce nu vor mai prezenta o recuperare atât de bună, rămânând cu deficite permanente reprezentate de slăbiciune a membrelor, hipoestezii, tulburări de vedere, tulburări de memorie, tulburări de deglutiție, tulburări de vorbire, etc, teoretic pot avea orice simptom neurologic.
Diagnostic și tratament
Cum se pune diagnosticul?
Oricare ar fi prezentarea clinică, de la cavernoame asimptomatice la deficitele neurologice cele mai grave, diagnosticul este pus de cele mai multe ori prin RMN, fiind investigația de elecție și de cele mai multe ori și singura necesară. RMN, prin multiplele secvențe posibile, în care „vede” localizarea anatomică, dar și sângele, sau efectele sângerărilor anterioare este excelent pentru definirea și diagnosticarea acestora, fiind sugestiv pentru diagnosticul de cavernom în peste 95% din cazuri.
Tomografia computerizată evidențiază hematomul format de sângerarea unui cavernom, având o specificitate foarte redusă pentru diagnosticul de cavernom. Este uneori prima investigație realizată în urgență, de exemplu în cazul unui cavernom care sângerează prima dată și generează o criză de epilepsie sau un deficit neurologic focal. Investigația CT este foarte rapidă (durează mai puțin de un minut), disponibilă în majoritatea serviciilor de urgență astfel încât un diagnostic parțial este suficient pentru a orienta pacientul spre un serviciu specializat.
Astfel de la diagnostic, la tratament și până la urmărirea postoperatorie sau simpla observație, pacientul necesită expertiza mai multor medici: radiologi și neuroradiologi, neuroanesteziști, neurochirurgi. Brain Hospital dispune de platoul tehnic necesar diagnosticării acestor leziuni și mai ales de echipa medicală ce poate oferi tratament la cel mai înalt standard.
Am fost diagnosticat cu cavernom cerebral. Ce fac?
Orice pacient diagnosticat cu cavernom cerebral trebuie luat în evidența unui neurochirurg. Singurul specialist ce poate propune toate variantele de tratament este neurochirurgul.
Odată diagnosticul pus în timpul discuției cu neurochirurgul, pacientului i se propune cea mai bună metodă de tratament. Aceasta poate varia de la simpla observație prin RMN repetat la 6 luni în primii doi ani de la descoperire și apoi la 1 an, până la propunerea unei intervenții chirurgicale. În general cazurile asimptomatice sunt urmărite. Unele cazuri, datorită localizării cerebrale foarte profunde, pot fi considerate inoperabile. Radiochirurgia stereotaxică poate fi o alternativă terapeutică pentru aceste cavernoame inoperabile, însă, deocamdată, studiile arată un beneficiu mic pentru pacienți, decizia de a iradia un astfel de cavernom trebuie atent cântărită de către întreaga echipă neurochirurgicală, incluzând neurochirurgii cu experiență în radiochirurgia stereotaxică.
În funcție de localizare, intervențiile pentru cavernoamele cerebrale pot fi de la medii la extrem de complexe. Un exemplu de intervenție extrem de complexă este excizia unui cavernom situat în trunchiul cerebral. O astfel de intervenție este posibilă în clinica noastră atât prin sumarea experienței neurochirurgicale, de neuroanestezie, dar și prin existența în sălile operatorii de sisteme ultramoderne de monitorizare electrofiziologică și ghidaj cum este neuronavigația. Neuronavigația este un fel de GPS intraoperator ce îi oferă neurochirurgului informații în timp real despre poziția instrumentelor sale, astfel încât în nicio clipă acesta să nu se îndepărteze de la planingul operator realizat. Erorile în astfel de chirurgii nu sunt admise. Cu toate că se pot opera cavernoame și fără neuronavigație, în clinica noastră aceasta este folosită la fiecare intervenție, indiferent de complexitatea ei. Nu lăsăm loc pentru aprecieri sau aproximări.
Intervenția chirurgicală
Mi s-a propus o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă acum?
Dacă pacientul are indicație chirurgicală și acceptă intervenția, o dată a operației îi va fi propusă, astfel încât să nu existe o pierdere de șansă pentru el și să corespundă atât programului lui cât și celui al echipei BRAIN Institute. Cazurile urgente au prioritate.
Consultul anestezic preoperator este obligatoriu și va fi efectuat cu cel puțin două zile înaintea datei planificate a operației.
Pacientul este internat seara înaintea operației pentru a fi văzut de anestezist și de chirurgul care îl va opera a doua zi. El este rugat să nu mai mănânce și să nu mai bea nimic după miezul nopții. Știm foarte bine că există un anumit nivel de anxietate și nu trebuie decât să fim anunțați, pentru a găsi o soluție la aceasta, normală de altfel, înaintea oricărei operații. Pacientul va face un duș cu șampon cu betadină în seara internării și în dimineața operației, pentru a diminua riscurile unei infecții postoperatorii.
Dimineața pacientul este condus în sala de operații de către o asistentă medicală. Va fi adormit de către anestezist în sala de operații. Echipa chirurgicală va începe poziționarea pacientului pe masă și instalarea câmpurilor operatorii. Pacientul este așezat în poziția anatomică cea mai eficientă pentru chirurg. Poziționarea pacientului ține cont și de confortul acestuia, chiar dacă este adormit, astfel încât la trezire să nu prezinte niciun disconfort cauzat de așezarea neadecvată pe masa de operații – escare, întinderi musculare, amorțeli etc. Pacienții noștri nu sunt rași în cap, ci doar minim  în zona inciziei (care nu depășește câțiva cm în lungime și aprox 5 mm în lățime) și care în cele mai multe cazuri este invizibilă postoperator, fiind ascunsă de păr.
Intervenția chirurgicală se face minim invaziv, realizând minicraniotomii (deschiderea cât mai mică a cutiei craniene), ghidate de un sistem de neuronavigație ce oferă o precizie  milimetrică. Pentru a extirpa cavernomul se folosesc principii pe care le folosim în toate intervențiile neurochirurgicale, și anume vom căuta culoare anatomice pentru a ajunge la leziune astfel încât distrucția tisulară cerebrală să fie minimă sau inexistentă. Pacientul va fi monitorizat electrofiziologic în funcție de riscul fiecărei operații (potențiale evocate motorii, senzitive, monitorizare de nervi cranieni și/sau periferici). Prin disecții realizate cu instrumente microchirurgicale precise și întotdeauna sub microscopul operator, asistat endoscopic după caz, se poate diseca cavernomul de țesuturile normale din jur. Un ajutor important este dat de cavitron (un aspirator ultrasonic dedicat operațiilor microchirurgicale), având posibilitatea de a extirpa cavernomul fără a manipula țesuturile normale din jurul acestuia. Datorită sistemului de neuronavigație, chirurgul primește în timp real informații esențiale despre localizarea intraoperatorie (în lipsa acestui echipament localizarea intraoperatorie putând fi uneori foarte dificilă și riscul de complicații poate deveni major). Echipa de neurochirurgi a Brain Hospital dispune de o platformă tehnică de top și de o experiență excelentă în utilizarea tuturor acestor dispozitive, fapt ce asigură pacientului șansa de a beneficia de tratamente de înaltă calitate, riscurile operatorii fiind minimizate. După înlăturarea  cavernomului voletul osos se repoziționează și se fixează cu plăcuțe si șuruburi de titan, obținând astfel un bun rezultat estetic, lucru deosebit de important. Firele cu care se închide pielea sunt resorbabile și nu necesită înlăturarea lor (cad singure sub duș).
Care sunt riscurile și complicațiile operației?
Riscurile operatorii sunt  dependente de localizare, raporturi anatomice, mărimea cavernomului, boli asociate etc.  și ele vor fi discutate cu fiecare pacient în parte în timpul consultației neurochirurgicale.
Complicații posibile pentru toate cavernoamele, indiferent de localizare sunt :
anestezice – pacientul trebuie adormit și trezit – cu tehnologia și specializarea echipei anesteziologice aceste riscuri sunt foarte mici
riscuri trombembolice – minimizate prin evaluare preoperatorie și prin măsuri active preoperatorii, peroperatorii și postoperatorii
riscul infecțios – sub 1%;
hematom de sit operator, sub 1%
La acestea se adaugă riscurile neurologice care sunt în funcție de localizarea cavernomului și raporturile sale cu structurile din jur. De obicei complicațiile majore (noi deficite neurologice permanente,  ischemii cerebrale majore, leziuni vasculare etc.) sunt sub 1 % iar cele minore sunt sub 5%. Mortalitatea este sub 1%.Un pacient operat de un cavernom cerebral situat la nivelul emisferelor cerebrale are un risc de a dezvolta epilepsie , însă tehnica operatorie din zilele noastre permite diminuarea importantă a acestuia. Dacă totuși apare , această condiție este tratată în cele mai multe cazuri medical, cu rezultate excelente.
După externare, pacientul va fi revăzut în consultație cu un IRM de control la 6 săptămâni și eventual un altul la 3 luni. Dacă rezecția a fost completă, pacientul este considerat vindecat și nu este nevoie de o urmărire neurochirurgicală ulterioară.
Tratamentul post-operator
Ce se întâmplă după operație?
După operație pacientul este trezit în sala de operații, la câteva minute după terminarea operației, pentru a evalua rapid și optimal starea sa neurologică și apoi transferat în secția de terapie intensivă unde este monitorizat de obicei până a doua zi. În majoritatea cazurilor a doua zi pacienții sunt transferați în secția de neurochirurgie unde rămân câteva zile , în medie 2-3 zile. În decursul spitalizării pacientul va face două dușuri pe zi (dimineața și seara) cu șampon cu betadină, pentru a reduce riscul de infecții de sit operator.
Un RMN cerebral va fi realizat a doua zi după operație, pentru a evalua calitatea rezecției și eventualele complicații postoperatorii (ex hematom).
Prognostic
Care este prognosticul?
Literatura de specialitate nu a ajuns la un consens în ceea ce privește istoria naturală a cavernoamelor. Rata anuală de hemoragie este de 0,2 până la 2%. Cavernoamele trunchiului cerebral par să aibă o rată mai mare de hemoragie față de cavernoamele în alte părți ale creierului. În cavernoamele accesibile și de complexitate medie, rezultatele sunt bune, chiar la pacienții cu deficite neurologice prezente în preoperator. Aceasta înseamnă că după operație marea majoritate a pacienților se vor ameliora sau vor avea aceeași condiție neurologică prezentă în preoperator.  Pentru cavernoamele situate în regiuni cerebrale foarte delicate cum ar fi trunchiul cerebral rezultatele nu sunt atât de optimiste, riscul de deficit permanent citat de literatura de specialitate după operație fiind de 35%. Este un risc mare. Neurochirurgii sunt conștienți de acest risc și vor propune o intervenție chirurgicală doar după o amplă studiere a cazului. Pentru o astfel de intervenție sunt necesare un maxim de cunoștințe medicale și de tehnologie. În clinica noastră există amândouă. Decizia finală aparține pacientului.
Pacientul trebuie să fie convins că fiecare caz este unic și că echipa BRAIN Institute face totul pentru a-i pune la dispoziție cele mai bune tratamente ale momentului, efectuate de unii dintre cei mai buni specialiști. Medicii noștri vă vor fi aproape tot timpul și veți găsi în ei un interlocutor oricând dispus să vă răspundă la întrebări și să vă ofere un suport moral și profesional de cea mai bună calitate.

Tinitusul este un zgomot descris ca un bazait, tarait, fosnet, tiuit, suierat care se aude in absenta unei surse externe de sunet. El poate fi auzit in ambele urechi, numai intr-una dintre ele sau undeva in craniu. Poate avea o tonalitate inalta sau joasa. Poate fi permanent sau intermitent. Se apreciaza ca 10%-15% din populatie s-a confruntat, macar temporar, cu aceest simptom. Mai mult, 85% dintre pacientii cu boli ORL prezinta ca manifestare asociata si tinitus.
De cele mai multe ori tinitusul este subiectiv, adica este auzit doar de bolnav, rareori insa el poate fi auzit si de medic sau de persoanele de langa bolnav. In acest caz, el este produs de mici spasme musculare la nivelul urechii sau prin afectarea vaselor mari de la nivelul gatului.
Tinitusul este asociat de foarte multe ori cu surditatea, el aparand intr-adevar deseori la debutul unei scaderi de auz provocate de varsta. Asta nu inseamna ca el cauzeaza surditatea. Din contra, multi bolnavi aud foarte bine, iar la altii apare chiar o sensibilitate crescuta la zgomot (hiperacuzie). Oricum, tinitusul persistent poate conduce in timp la oboseala, tulburari de somn, scaderea capacitatii de munca, depresie.
Tinitusul se poate instala brusc, dupa o expunere la zgomot, de exemplu, dupa un concert sau tragere cu arme de foc, situatie in care, de regula, dispare de la sine in cateva ore. De altfel, expunerea la zgomot are un rol important in producerea simptomului, afectand persoanele care lucreaza cu utilaje zgomotoase: muzicieni si mai nou cei care asculta frecvent muzica la volum mare, folosind un mp3 player sau Ipod . O alta cauza o reprezinta afectiunile auriculare, cand este insotit de alte manifestari specifice ca vertij, durere locala, aparitia unei secretii in canalul auricular sau instalarea surditatii. Cauzele sunt de la cele mai simple la cele mai complexe: infectii ale urechii sau sinusurilor, traumatisme, ruptura de timpan, formarea unui dop de ceara, boli ale articulatiei temporomandibulare, otoscleroza (ingrosarea si intepenirea micilor oase din urechea medie, care au rol in transmiterea sunetelor), boala Meniere (boala a urechii interne, manifestata prin episoade de vertij care pot dura de la 20 de minute la mai multe ore, insotite de surditate, tinitus si senzatia de presiune in ureche), tumori benigne ale nervului auditiv.
Alteori tinitusul este asociat unei maladii cu alta origine: hipertensiune arteriala, ateroscleroza, anomalii vasculare cerebrale, traumatisme ale capului si gatului, afectiuni ale tiroidei (de regula hipotiroidism), diabet zaharat, tulburari hormonale la femei (de exemplu cele din menopauza), anemie.

O dieta drastica, mentinerea prelungita a capului in extensie ( de exemplu la ciclisti) pot avea acelasi efect. Exista peste 200 de medicamente care prezinta aceasta reactie adversa: aspirina (in doze mari) si unele antiinflamatoare nesteroidiene, unele antibiotice, sedative, antidepresive, diuretice, chimioterapice. Tinitusul este mai frecvent la barbati si apare mai des dupa varsta de 40 de ani, in special dupa 60 de ani (desi poate fi observat si la copii sau tineri). Stresul, oboseala, fumatul, consumul de alcool sau cafea favorizeaza aparitia simptomului.


Stabilirea cauzei acestei manifestari nu este usoara si presupune un examen ORL, audiograma, alteori examen neurologic, tomografie, examen de rezonanta magnetica nucleara etc. Din pacate, nu exista un tratament care sa conduca la disparitia simptomului. Uneori, el dispare dupa tratarea afectiunii generatoare (de exemplu tratarea unei infectii sau traumatism, folosirea unui aparat auditiv etc.). Alteori, se mentine chiar si dupa aceea. In aceste situatii se recurge la masuri ajutatoare, care pot face viata bolnavului mai usoara. De exemplu, se poate folosi un mic dispozitiv, plasat in ureche, care produce un sunet continuu, care acopera tinitusul. Alte dispozitive sunt personalizate, emitand un sunet cu freventa specifica zgomotului pe care bolnavul il percepe. Chiar si un simplu casetofon, la care se aude muzica linistitoare (de exemplu sunetul oceanului sau al ploii) este util, in special in perioadele de odihna.

intrasinusale;- ingrosarea a cornetelor nazale bilateral;- usoara deviatie spre dreapta a septului nazal . concluzia la care a ajuns medicul neurolog a fost ca nu sunt probleme , si mi s a recomandat sa mai repet peste 1an rmn ul pentru a tine sub observatie acel posibil cavernom . m ar interesa daca exista si o alta opinie . multumesc !

Deviatia de sept se opereaza daca e cazul. Asa scapi si de zgomotul din urechi.

salut ! am 62 de ani si mi sa recomandat de catre medicul neurolog sa fac un rmn cerebral deoarece am de mai mult timp in ambele urechi niste sunete de frecventa joasa in special noaptea . mentionez ca anterior am facut un rmn cervical care a evidentiat o serie de probleme .rezultatul obtinut la rmn cerebral a fost :cateva mici leziuni demielinizante de maxim 4,5 mm in izosemnal T1, hipersemnal T2/Flair, fara corespondent pesecventa DWI localizate in substanta alba fronto-parietala bilateral avand substrat vasculo-degenerativ;- hiposemnal T2* Gre de 4 mm la nivelul substantei albe frontale stangi - un mic cavernom nu poate fi exclus;- fara acumulari patologice in compartimentul extranevraxial;- fara leziuni acute intracerebrale vizibile pe secventa DWI;- structurile liniei mediene in pozitie normala;- sistem ventricular simetric, cu dimensiuni la limita superioara a normalului;- usoara largire difuza a spatiului pericerebral frontal;- unghiuri ponto-cerebeloase libere, CAI cu dimensiuni normale bilateral;- amigdale cerebeloase simetrice, in pozitie normala;- fara acumulari fluide/parafluide intrasinusale;- ingrosarea a cornetelor nazale bilateral;- usoara deviatie spre dreapta a septului nazal . concluzia la care a ajuns medicul neurolog a fost ca nu sunt probleme , si mi s a recomandat sa mai repet peste 1an rmn ul pentru a tine sub observatie acel posibil cavernom . m ar interesa daca exista si o alta opinie . multumesc !

M-ai făcut curios. Nu e nimic malițios, sunt curios ce legătură reală este ĂŽntre septul deviat și tinitus.
De ce ai auzi țiuitul ăla dacă tu ai septul strâmb ?