Colonizarea cosmosului si viitorul apropiat al omenirii - Ce se poate face acum cu ce avem la indemana astazi!

Pentru teleprezenta și o zecime de secunda e mult. Laboratorul unde cu onoare am împins știința se ocupa (acum 15 ani) printre altele cu chirurgia prin teleprezenta și chiar și latente mai reduse sunt problematice. Utilizarea unui satelit geostationar de ex e aproape un no-go.

“Da Vinci” iti spune ceva?

De la distanta, nu era oricum specialitatea mea. Da Vinci face operații robotice însă nu musai remote, chirurgul e în aceeași camera însă comanda instrumente pe care nu le-ar putea manipula manual.
Însă o parte din tehnologie e aceeași.

I-am fost client , acum 4 luni, doctor din Danemarca, nu l-am vazut pe acolo. A stat ascuns...
Nu e numai robotica acolo, iar intarzierea semnalului nu e factor critic.

Am citit nu demult un articol cu cei care sunt  “soferii” roverelor de le Marte. Viteza f. mica are explicatii multiple, am inteles ca roverul de-l pun acolo saptamana viitoare are autonomie extinsa, pana la 200 m, ceea de reduce substantial interventia operatorului de pe Pamant- daca terenul permite.

Copiii astia viseaza, cu avantajul ca nu au constrangeri legate de cunostinte, experiente proprii sau logica uneori.

In realitate lucrurile merg extrem de incet, mi-aduc aminte ce nebunie aparuse prin revistele Povestiri Stiintifico-fantastice romanesti in anii 60, dupa iesirea lui Leonov si apoi White, adica dupa o dovada clara ca tine treaba acolo sus, asa cum au imaginat-o unii. Ce sa mai zic dupa 69. Sa fi zis careva ca-n 2020 omenirea ar fi unde suntem acum, ar fi fost luat in deradere, batjocorit, linsat, taiat pe viata de la Twitter

Explorarea va fi extinsa sau  colonizarea cum vrei sa-i ziceti va fi incercata doar daca vor exista motive foarte indreptatite, indeajuns ca sa duca la finantare si efort.
Deocamdata chiar si chestia asta la moda acum, cu Marte e vazuta de multi ca o aventura neserioasa, cu sanse mici spre zero sau posibila dincolo de orizont. Stiti voi cum e cu orizontul, cu cat te apropii... Inaintea orizontului se intrevede insa colapsul societatii, ceea ce ar amana, daca nu cumva termina visul colonizarii. Musk & Co ne grabesc, poate putem fructifica sansa aceea mica.

Tare!
Danemarca e aproape... Întârziere de o sutime, nu de o zecime

Nu are importanta, si nici nu s-a facut pentru lucrari la distanta. Oricum trebuie sa ai robotul pregatit langa tine, costa milioane, trebuie anestezist, inca cel putin doi asistenti. Precizia conteaza si accesul: nu poti cu mana, nici cu instrumente obisnuite.

Discutia e in alt context aici, desi precis ca multe operatiuni in Spatiu se vor desfasura prin telecomanda, acolo unde intarzierea semnalului nu este un impediment major. Mai importanta este intarzierea datorita inertiei sistemului mecanic, electronic.
Unde nu se poate, vii cu IA.
Ce avem acum in mana, ca sa  fiu in ton cu subiectul: mai nimic, doar o caciula de dorinte. In zece ani de acum inainte am putea avea o idee concreta, un punct de sprijin in jurul caruia s-ar putea cladi. Asta e varianta optimista. Foarte posibil ca multe fonduri sa fie alocate in alte domenii, mai urgente, va mai intotdeauna de fapt, dar acum cu pandemia asta jocurile se vor face altfel. Posibil o intoarcere de 180 grade: atata vreme cat dezvoltarea spatiala merge atat de incet, zeci de ani pentru un obiectiv cat de cat, poate mai bine sa fie o atentie sporita pentru situatia de pe Pamant, macar sa mai existe  careva sa faca nave spatiale candva. Ca doar nu va ganditi ca vor pleca miliarde pe alte planete in decursul urmatorilor 100 ani... N-ar mai fi visare, ci prostie de-a dreptul ( nu-i spuneti lui Elon).

Deocamdată progresele făcute pentru ieșirea din puțul gravitațional rămân modeste. IA, roboti alea alea, degeaba dacă nu le poți urca pe orbită sau le urci cu preturi exorbitante. 100 milioane lansarea nu-i ca și cum problema principala e rezolvata.
Nici cu sursele de energie nu stam grozav. Un excavator nu merge cu panouri solare pe acoperiș. Iar reactoarele nucleare ne put.

Nu avem nimic altceva cu densitate de energie suficienta decat energia nucleara. Exista multa reticenta in folosirea ei datorita riscurilor la lansare, de aceea ce s-a folosit pana acum au fost unitati de putere foarte mica, strict pentru electricitate.

Exista ideea de a avea mai multe lansari, incarcaturi mici de asamblat apoi pe orbita sau dupa aceea. Pentru combustibili clasici abia acum se testeaza varianta de a avea depozit-cisterna pe orbita, unde clientii vin si iau cat le trebuie, dar e foarte complicat si restrans ca aplicatie la nave aflate pe orbite inclinate la doar la cateva grade, altfel consumul de combustibil pentru intalnire si revenire este prea mare.

Problema lovirii de fragmente care mai exista in Spatiu nu e rezolvata deloc. Chiar si fara viteze mari, zero sa zicem ref. la un sistem navele tot incaseaza destul cat sa se afecteze senzori sau hublouri in cateva luni doar.  “Scuturile” ca si camp de forta pe care le vedeti in filme ar necesita energii uriase, permanente, mult peste consumul pentru propulsie. Scuturile masive, ca lama de buldozer cum am vazut in poze recente in fata sunt o gluma, pentru naivi. Practic tot sistemul solar e cufundat intr-un nor de praf interstelar, desigur cu densitate infima. Cu toate astea, particule de cateva fractiuni de milimetru pot afecta serios invelisul navei iar una de o fractiune de gram sa zicem ar avea efect total devastator.

Sondele care au trecut de marginea sistemului solar, adica sunt in Deep Space in galaxie au apucat sa indice cresteri insemnate in radiatia cosmica, odata ce campul soarelui nu mai are influenta.

Ce s-a folosit pana acum n-a fost energie nucleara (aka fisiune) ci niște generatoare cu izotopi. Mai bune decât bateriile însă cu puteri de câteva zeci de w. Motiv pentru care și instrumentele îmbarcate pe misiunile de lunga durata sunt vai de mama lor, și viteza de transmitere de date la fel...

KiloW, on 14 februarie 2021 - 09:59, said:

Bine ca aproape toate tarile stau pe rezerve uriase de thorium.

https://ro.ripleybel...m-reserves-4376

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Thoriu

Ne incetineste scindarea lumii in statulete si politici diverse de tip oligarhic, apoi economia de consum care se zbate sa supravietuiasca inventand zilnic inutilitati pentru a se mentine functionala pe termen scurt si mediu.

Mercur ar fi un candidat la fel de bun pentru terraformare precum Marte, ba chiar are jumatate din gravitatia Pamantului fata de Marte de doar un sfert din gravitatia Terrei, apoi Mercur are si un camp magnetic propriu.

Ideea de baza este sa invatam sa deviem comete mari din norul lui Oort ori mai aproape din centura lui Kuiper.

Mercur e fixata gravitațional, are întotdeauna aceeași fata spre soare. Aka pe jumătate din planeta te vei ck pe tine de cald și pe jumatea ailaltă de frig. O clima acceptabila ai avea doar în cel mult o banda foarte îngustă in spatele terminatorului...

KiloW, on 25 februarie 2021 - 16:59, said:

In mare asa este insa planeta aproape ca nu se inclina pe propria axa, asa ca pe Mercur la fel ca si pe Venus nu exista anotimpuri, adica in timp ce zonele intertropicale vor fi deserturi fierbinti la cca. +90C fie oceane fierbinti, pe latitudini medii vor fi cca. +40C, iar spre latitudini mai inalte si pana la poli temperatura va fi cuprinsa intre +30C si +20C.
La munte va fi chiar racoare si probabil ca muntii vor modera climatul local chiar si in zonele intertropicale fierbinti.

In citeva zeci de ani se va ajunge la maximul populatiei pamintului dupa care planeta se va depopula. Ce scop ar fi in teraformarea altor planete, mai ales a uneia la doi pasi de soare?

Mercur nu doar ca n-are anotimpuri, însă nu are nici zi / noapte

KiloW, on 26 februarie 2021 - 09:53, said:

Si in Alaska ai 6 luni ziua si 6 luni noapte.

LOL, s-o crezi tu.

Pe Mercur su ai 6 luni zi si 6 luni noapte nicaieri. Pe jumatate din planeta e doar zi, pe jumatatea aia doar noapte. La "infinit".