pisicuta abandonata

PSC, on 17 mai 2019 - 08:18, said:

Hai să n-o dăm totuși în bălării metafizice. Nu e vreo energie negativă, ba dincontra, pisicile caută locurile cele mai confortabile și în care se simt cel mai în siguranță.

Mi-au trebuit zile sa pricep de ce sustii ca esti mockerator,sunt pe cale sa pricep,ca iti bati joc de postari...ale altora..

waterman, on 17 mai 2019 - 08:00, said:

Poate doarme in pisicuta.

[ https://images.autouncle.com/ro/car_images/63899898-c0f5-4418-bb7b-32065363fa15_bmw-318-i-e-36-pisicuta.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Aha, deci in general energia negativă se concentrează in spatele sobei. E bine de stiut.

DMIHNEA, on 17 mai 2019 - 08:27, said:

N-ai priceput nici acum stai calm.

Amaryl, on 17 mai 2019 - 08:31, said:

Stai liniștit că pisica știe asta și se duce acolo și contracarează ea tot.

waterman, on 17 mai 2019 - 08:23, said:

Contracarare.

Prietene am și eu internet.

Explică-mi cum contracarează pisica energia aia negativă.

Pisica e Jedi.

Exact cum o face, nu pot spune nici eu, n-am trăit în corpul unei pisici.
Însă, în apartamentul sau casa în care stă pisica, există energii negative generate fie din conjunctura locului respectiv, fie din cauza unor anumite persoane care, conştient sau nu, lasă o amprentă energetică negativă.
Pisica detectează această energie negativă şi acţionează prin contracararea ei. Cum face detecţia, nu ştiu.
Contracararea se face de către pisică: mai întâi prin avertizări către om (privire fixă în gol, deşi acolo nu pare a fi nimic, deplasare şi adulmecare a locului respectiv, urmărirea cu privirea a ceva care pare să se deplaseze), apoi prin refugieri în locurile de culcuş; dacă omul încearcă să o mute de acolo, pisica va protesta.
În cazul în care pisica şi omul stau la curte, pisica poate pleca de acasă pentru câteva ore, luând astfel încărcătura energetică negativă.

Ca idee: pisica îşi alege stăpânul, nu invers. Dacă respectivul este încărcat energetic negativ, ea va fugi de el, cu toate că lui îi plac pisicile.
Câinele se refugiază lângă omul care simte că-l iubeşte; pisica nu stă decât lângă oamenii încărcaţi pozitiv energetic.

Atunci când pisica se mângâie de gleznele omului, nu o face neapărat din dragoste, ci cu scopuri precise: mai întâi, cu ajutorul unor glande de pe mustăţi, îşi lasă mirosul pentru ca astfel să ştie că acel om face parte din mediul ei; apoi, fiindcă îl simte pe om încărcat negativ şi astfel îi preia energia negativă, pentru a o contracara. Dacă pisicii îi este frică şi caută refugiu la om, se va lipi de gleznele lui, nu se va freca de ele.

În 15 ani de tovărăşie cu pisica am învăţat multe de la ea.

Edited by PSC, 17 May 2019 - 09:18.

Am 9 pisici.
În urmă cu doi ani, am avut 12, însă unele au murit otrăvite, altele au plecat.
Scrii asta din experiență și cu siguranță așa este: unele pisici sunt terapeute, adică se așează pe locurile care ne dor sau sunt bolnave, mai ales picioare, mâini, piept, cap. UNELE, nu toate (asta am scris ca răspuns unui utilizator de mai devreme, se știe el care este).
Între ale mele se află 2 categorii:
1. terapeute, le place mult în casă, mănâncă tot timpul;
2. descurcărețe, stau pe afară și vânează, umblă departe de casă, intră rareori înăuntru.
Așadar, dacă pisica vine și se așează pe voi, simte că aveți ceva.
Cunosc un caz când pisica i se urca în cap femeii când stătea în pat, iar soțul o alunga; a murit de tumoare la creier.

waterman, on 17 mai 2019 - 08:56, said:

Pisica absoarbe acele energii, apoi le elimină prin tuse.
E greu să detaliez, din moment ce nu ai văzut o pisică care se așează ore întregi într-un singur loc, aparent fără nici un comfort sau căldură, apoi se ridică și începe să tușească.

Mare e gradina ta doamne...
Auzi, ale dracu mățe, sunt pe categorii, unele halesc șoareci altele energie negativă.
Pacat ca nu le a facut Dumnezeu cu 2 cozi ca să se poată încărca la priză direct.

Odată pe lună, pisica trebuie să vomite. Am văzut mulţi disperaţi pe la veterinar, din cauza asta. Dar ea aşa trăieşte.
Pisica se spală singură, regenerându-şi astfel vitaminele esenţiale şi eliberându-se de stres (un alt mod de a contracara energia negativă). Ea se spală strict în două situaţii: după ce mănâncă şi atunci când este stresată. Cred că aţi observat că, după ce o alungă cineva, în primul loc în care se opreşte începe să se spele. Prin spălare, ea îşi asigură nu numai igiena, ci şi tonusul general.
Vomitatul are loc ca parte firească a procesului de digestie: elimină părul acumulat în organism în timpul spălării. Dacă pisica nu mai vomită timp îndelungat, e semn că va suferi de tulburări grave pentru ea (blocaje, cel mai des).
De asemenea, pisica trebuie să mănânce iarbă odată pe săptămână, iarba ajutând-o la digestie. La fel este şi la câini.

Amaryl, on 17 mai 2019 - 09:22, said:

Uite aşa se recunosc oamenii care nu iubesc pisicile.

Am avut și eu pisic. Și l-am iubit. Deștept, ieșea cu mine la țigară, ascultător, cuminte, curat.
Foarte distant așa de felul lui. Dar când eram supărat venea și stătea cu mine. Au ele un fel de simț al lor, da, se așează pe tine dacă te doare ceva.

A tras să moară vreo 2 săptămâni în total, nu au avut ai mei ce să îi mai facă, nici cu veterinar.
Nu s-a chinuit. N-a mai mâncat și s-a stins așa ușor.
M-am dus eu seara la ai mei să-l văd a ridicat capul și și l-a pus în palma mea.
În noaptea aia s-a și dus în raiul pisicesc.


Dar aia cu energia absorbită și tușită e tare rău de tot.

Știu și eu că ar fi un fel de câmp magnetic emis de Terra, oarecum modelul seamana cu liniile de demarcație de la pătratele de pe tabla de șah, și cică pisicilor le-ar plăcea să stea exact pe locul unde acele unde se intersectează.
Din citite, nu pot confirma sau infirma.

Dar aia cu conversia energiei negative în tuse

PSC, on 17 mai 2019 - 09:24, said:

Vecineeee

Vomită de fapt cocoloașe de păr, păr îngurgitat când se spală. Hai că am citit mai departe și ai zis.

PSC, on 17 mai 2019 - 09:24, said:

PSC, on 17 mai 2019 - 09:24, said:

Ești pisicolog ?

MembruAnonim93, on 17 mai 2019 - 09:17, said:

Să-ţi trăiască.
În iarna asta am vrut să aduc iarăşi un pisoiaş acasă, însă programul nostru este de aşa natură încât ar fi urmat să stea singur minim 12 ore (era motan).
Pisoiaşul ţinea morţiş să se urce pe umărul meu stâng şi să stea semeţ acolo, aşa cum stau papagalii. Îl lăsam jos, iar el se urca pe piciorul meu ca pe un copac şi nu se lăsa până nu ajungea pe umărul stâng.
E cunoscută dorinţa pisicilor de a privi lumea de la înălţime; ele sunt curioase şi astfel vor să ştie ce se întâmplă peste tot, mereu.
Dar nu asta era motivaţia pisoiaşului; nici acum n-am scăpat de durerile din umărul stâng.

waterman: eu dorm cu motanul...
defapt dormim.

se suie in pat la picioarele noastre cand ii este racoare.
probleme gogule ?

Edited by Mihai_3, 17 May 2019 - 09:52.

Amaryl, on 17 mai 2019 - 09:22, said:

Din moment ce nu te interesează pisicile și le urăști, ce mai cauți pe topicul ăsta ?
Și pentru cunoștințele tale, acelea cărora le place afară, pot sta, de asemenea în casă în unele locuri, însă nu se așează pe stăpâni.
În orice caz, nu te forța să pricepi, fiindcă aceste informații sunt cu mult peste capacitatea ta.

@Waterman, iarba pentru pisici este ca un pansament gastric.
Râzi în continuare despre tuse, însă nu doar la pisicile mele am văzut să facă asta.

PSC, on 17 mai 2019 - 09:30, said:

El simte durerea și calmează, nu poate însă să vindece fiindcă nu e medic.
Cu câteva zile înainte să facă infarct, un pisoi se tot urca pe pieptul unchiului.

Măi, eu n am nimic cu mâțele, am avut si eu un motan, cel mai tare din cartier, era galben cu dungi, ziceai ca e tigru in miniatura, dar cand o luați pe arătură cu energiile negative si eliminarea lor prin tuse, hai da o dracu de treabă...
Iar initiatorul daca o avea si el 12, la fel precum colegul forumist de mai sus, e logic ca mai ia tac so cate 2-3 si le mai duce pe coclauri. Pai iti dai seama de ce concert ai parte cand intra cate 2-3 in călduri ? Aia nu mai e casa,e balamuc.

@waterman
Nici eu nu cred cu eliminarea energiei negative prin tuse. Pisica mea nu cred că a tuşit de mai mult de 3 ori în toată viaţa ei.
Despre pisoiul tău: să crezi tu că nu s-a chinuit. Faptul că nu vorbeşte şi nu se poate exterioriza ca noi, nu înseamnă că nu se chinuie/nu s-a chinuit.
Dacă ţinea la tine la fel cum ţineai şi tu la el, să fii sigur că a suferit.

Am multe experienţe cu animale.

În 1986, nişte copii demenţi au aruncat un căţeluş de câteva luni pe tubulatura de aerisire a blocului nostru, în baie. O săptămână întreagă, acel căţeluş a scheunat continuu. Continuu. Fără mâncare şi fără apă, mai ales.
Apoi, cu vecinul de sus, tata a spart coloana de aerisire şi l-a scos, după ce, în primele zile, s-au acuzat reciproc de chinuirea animalului.

Odată scos de acolo, am făcut rost de o cutie şi l-am pus în ea. Deşi aveam 12 ani, eu eram cel care avea grijă de el. Îl hrăneam, îi dădeam apă, îl spălam. Nu se putea mişca, iniţial, apoi s-a mai întremat.
De ce a murit? Din cauza unei rupturi la plămâni care n-a putut fi rezolvată, căţelul fiind mult prea mic şi beleaua fiind asociată cu complicaţiile traumei.
Cu două zile înainte să moară, singurul om la care reacţiona în vreun fel eram eu. Deşi tata îl scosese din zid, deşi mama îl mângâia, el zăcea ca o legumă pe fundul cutiei, fără să se uite la ei. La mine, în ciuda suferinţei şi slăbiciunii (horcăia când respira şi îi tremurau picioarele din spate), se ridica şi mă privea fix în ochi. Şi plângea.
De atunci, n-am mai putut creşte niciun câine.