Atmosfera toxica in familie-posibil abuz emotional

Va scriu intr-un moment de suparare si stres emotional. N-am cui sa ma destainui si am ales calea aceasta.
Problema este legata de ai mei, in special de maica-mea. Este o persoana foarte irascibila, nervoasa (asa a fost toata viata ei), insa in ultima perioada aceste stari s-au accentuat si nu se mai poate discuta normal cu ea. Nu este tot timpul asa, are anumite momente cand pur si simplu parca intra intr-o stare de agitatie continua, delir, incoerenta, paranoia, dupa cum am zis... NU se poate purta o discutie decenta si logica cu ea, o tine intr-una pe a ei, divagheaza, inventeaza niste chestii acuzandu-te pe nedrept. Ca nu ai facut nimic pentru ea, ca este o sluga, ca numai ea se ocupa de gospodarie, ca nu o ajuta nimeni cu nimic, samd. Nu este intru totul adevarat, cat am stat cu ai mei, am tot ajutat prin casa, m-am oferit sa ajut cum pot desi ma refuza spunandu-mi ca se ocupa ea. Taica-miu, la fel, ajuta si el cum poate, desi este bolnav si slabit de la sedintele de chimioterapie. Mama este o femeie foarte gospodina, as minti sa nu recunosc asta, pe mine nu m-a pus prea mult la treaba (dar mai puneam si eu mana si faceam), principala pretentie a fost ca eu sa imi vad de scoala, sa termin facultatea si sa am un serviciu bun. Lucru accomplished ca sa zic asa.
Eu nu mai locuiesc cu ai mei de la 20 ani (acum am 28), dar vin mereu cum am liber si stau cateva zile pe la ei. Eu m-am mutat in alt oras mai mare, in Bucuresti, ai mei stand in Sibiu. Lucrez in imobiliare. Aveam planificat un concediu in perioada asta, dar am renuntat si am ales sa vin pe la ai mei ca nu ii mai vazusem de 4 luni. Deja din a 2-a zi pe seara, au inceput conflictele, reprosurile atat la adresa mea, cat si a tatalui meu. PUR SI SIMPLU gaseste cate un motiv de cearta (sau mai multe) si ne toaca pe amandoi constant la creieri. Astazi, din nou, incat am avut o cadere nervoasa urata. Am plans, m-am consumat enorm. Discutia in contradictoriu este inutila cu ea. Are momente cand incepe sa zbiere ca ea pleaca de acasa, ca nu mai suporta (??????? Cine ce i-a facut vreodata!?), ca viata alaturi de taică-meu nu i-a adus nicio bucurie etc. Aiureli halucinante..
Amandoi sunt trecuti de 60, pensionari in momentul de fata. Tata a lucrat ca inginer, mama la o banca. Taica-miu a fost diagnosticat acum 2 ani cu cancer de prostata. Operat plus urmat cateva sedinte de chimio,acum starea lui este ceva mai buna. Stau si ma gandesc ca e foarte posibil ca din cauza ei sa se fi imbolnavit. Cand reusim si prindem cate un moment singuri (eu si taica-miu) imi zice sa nu ma mai consum ca nu are rost, el de atatia ani s-a obisnuit cu ea, ii cunoste prea bine iesirile astea si atunci cand "o apuca" sa tac si sa nu ma iau cu ea in gura ca mai rau pun paie pe foc. Imi pare atat de rau de el incat nu aveti idee, el este un om foarte bun si bland si efectiv nu reusesc sa inteleg cum a putut sa o suporte atatia ani de zile.
Eu cred ca este vorba de o boala psihica, care, din pacate, nu am nici cea mai vaga idee cum ar putea fi tratata. Va dati seama ca la psihiatru deocamdata nici nu se pune problema sa ajunga. I-am propus la nervi asta, ca sa urmeze o avalansa de reprosuri ca "nesimtita, nemernica, cum indraznesc sa ii zic asa ceva". I-am propus de mai multe ori, la fel si taica-miu sa mearga sa isi faca niste analize (a avut niste dureri de cap puternice), sa isi faca niste controale. Nici vorba sa auda de asa ceva.
Am mai observat ca o apuca toate pandaliile astea cand... bea cate ceva. Cand este "sober", spre exemplu dimineata cand se trezeste odihnita e cu totul alta persoana. Se poate discuta calm si frumos cu ea. Se "preface"?? suparata si nici nu vorbeste cu noi o jumatate de zi, ca apoi sa ii treaca incet incet si sa revina la o stare mai buna pentru ca peste o zi, doua sa o apuce iar seara... E setata pe cate ceva.
Regret acum ca am venit in perioada asta sa stau cu ei, nu aveam nevoie de stari conflictuale din astea. Nu stiu daca se poate incadra la o forma de abuz emotional? Ma termina psihic certurile astea inutile, cel mai rau imi pare de taica-meu, chiar nu stiu cum as putea sa il ajut.  El pare sa se fi impacat de mult cu situatia.
Nu stiu daca aveti rabdare sa cititi ce am scris mai sus... Nu stiu cat ma va ajuta faptul ca am postat aici. Dar totusi parca ma simt putin mai bine ca m-am deschis si descarcat in fata unor necunoscuti. Mersi anticipat celor care ma pot ajuta cu o vorba buna!

Nu stiu cat de mult te puitem ajuta noi, dar e bine ca te-ai descarcat.

Si o sa-ti dau o idee aparent ciudata si poate radicala, dar daca ai incercat "cu frumosul" si n-a mers, poate merge asa.

Incearca sa-l convingi pe tatal tau sa vina sa locuiasca cu tine macar cateva saptamani. Daca e pensionar, n-are trebui sa aiba probleme, iar pensia o poate lua pe card de oriunde. Si spune-i mamei: il, iau pe tata cu mine pentru ca e bolnav si are nevoie de liniste. Desigur ca o sa-ti faca o galagie imensa, dar tu ramai ferma  ii spui mamei: daca nu te potolesti cu istericalele, tata o sa stea permanent la mine.

(Nu ne-ai spus daca esti casatorita sau locuiesti cu prietenul. In cazul asta, consulta-l si pe el.)

Mult succes, indiferent ce vei face!

Daniela, trimite-ti mama la un endocrinolog, nu la psihiatru. Macar in prima faza.
Ca o incurajare, cancerul de prostata are datele de supravietuire la 5 si 10 ani de la diagnostic cele mai ok.
Ia in calcul emigrarea.
Bafta multa!

 denky, on 02 mai 2019 - 00:11, said:

Cel mai prost sfat! Sa plece cand parintii au cel mai mult nevoie de ea.
Intodeuna rezolvarea conflictelor se poate face cu vorba buna,poate nu dupa o zi pe alta,dar daca sta cu mama ei si vorbeste frumos cand e calma,incet,incet poate afla ce-o macina si ce probleme se ascund in spatele atitudinii sale recalcitrante,si mama ei are nevoie de comunicare mai mult decat oricine si poate nu gaseste suport in nimeni pentru a face asta.

 -Daniela-, on 01 mai 2019 - 23:54, said:

Sigura ca da, cand nu-ti convine un comportament, pac stampila de "boala psihica". Din pacate asa au inventate toate "bolile psihice", nici una nu e confirmata stiintific.

 -Daniela-, on 01 mai 2019 - 23:54, said:

Ce rahat mai e si aia? Incearca sa gandesti!

Acu' e la moda sa strigi "abuz" pentru orice nu-ti convine, pentru cel mai mic discomfort. Cu ani in urma nici nu-i trecea cuiva prin cap sa zica ca asa ceva e "abuz". Falsa victimizare a inlocuit bunul simt!

 -Daniela-, on 01 mai 2019 - 23:54, said:

Nu esti tu singura nici pe de parte care a trecut prin asa ceva. Asta e, viata nu-i foarte placuta uneori, omenii sunt uneori frustrati, dificili si enervanti.

Nu cred ca te tine nimeni cu forta acolo.

Quote

Asa muuuuult? Vaaai...

Edited by DemocracySucks, 02 May 2019 - 00:45.

Cumatra...iar ai inceput? Pana mea, esti Fifi 2. Varianta reloaded...

se poate un rezumat, la ora asta vad in ceata.

Maica ta are tulburare de personalitate.

Uită de ea  și caută-ți de viața proprie

Stiu ca-i o masura cam drastica dar DIRECT LA OSPICIU!

Edited by YourFan, 02 May 2019 - 02:53.

Cred ca problema ei sta in alta parte.
Sunt parinti care isi planifica viitorul si se bazeaza pe el, cand nu iese asa cum vor se simt neputinciosi si frustrati.
Si au iesiri de-astea.
iti dau seama prin ce a trait ea cand a aflat ca "omul" ei e bolnav si se poata "prapadi"
Nu-ti doresc sa aflii vreodata

Adevarul e ca si eu ma surprind cand sunt rau

Greseala ta, NU SEPARA pe taica-tu.
Ea este familia lui si nu poae trai fara ea.
El poate o iubeste, o lasa sa se descarce, poate s-au obisnuit asa, tu, ii vezi doar un mic segment din viata lor, in rest.. ei traiesc impreuna

Ia-o-n brate, are nevoie, sa-mi bag picioarele de n-are nevoie
Nu te astepta sa iti multumeasca acum. Nu poate si stie ca tu o sa pleci in alt univers la Bucuresti si ea sta si-si aminteste tot timpul ca poate ramane singura..
Astia-s parintii ce dracu sa le mai facem???

Edited by Tsunnnami, 02 May 2019 - 04:32.

Ai spus ca mama ta face asta de ani de zile, si cale pasnica sa ajungeti la un doctor in viitorul apropiat nu pare sa fie, eu cred ca ar trebui sa lasi treptat in spate partea aia a vietii tale si sa nu ramai si tu ulterior cu traume sa te trezesti ca faci la fel si tu in familia ta. Dupa ce moare tatal tau eu cred ca ar trebui desi e "urat" sa iti vizitezi mama din ce in ce mai rar. Daca te-a crescut nu inseamna ca acum tu ai obligatia sa stai sa se descarce tot restul vietii pe tine.

E treaba lui tac-tu, atata timp cat mai traieste. Si tratament psihiatric daca incep stari de violenta.

Nu esti datoare cu suferintå psihicå nimånui.

Vad ca pe initiatoare o preocupa mai mult incadrarea psihologica a bolii decat eventuale solutii.

Cu parinti nemultumiti, depresivi, nevrotici, nu ai decat o singura solutie - ii ajuti cum poti si ii vizitezi cat mai rar si scurt sa n-o iei si tu razna.

Batranii au trecut prin multe, mai ales ca au trait si in comunism, unde era foarte greu sa cresti un copil, cu lipsurile de rigoare. Intelege-i si accepta-i asa cum sunt, cand nu vor mai fi, vei mai vrea sa ai la cine sa vii, cui sa deschizi usa, si nu vei mai avea cui...abia atunci va fi mare povara sufleteasca.

 -Daniela-, on 01 mai 2019 - 23:54, said:

Bun. Pai atunci te duci cand consideri ca ai energie de risipit, si stai pana cand nu mai ai energie, cand consideri ca te apropii de "prea mult". Apoi te duci la tine acasa.

Care e problema?

Alternativ: te duci cand auzi de la ea ca ii e dor de tine. Si la fel, stai cat iti permit nervii. Nu vad problema. Ai chiar o viata frumoasa.

 Kres, on 02 mai 2019 - 06:19, said:

"Daca asculti doar povestea caprei, intotodeauna doar lupul va fi de vina!"
Asa ca, lasati-o-n voia ei. Nu avea nevoie de sfaturi ci doar voia sa se descarce, a facut-o, hai pa! Viata merge inainte.

am vazut si oameni care au imbatranit frumos, sunt adevarate perle, dar majoritatea imbatranesc urat.