O decizie grea....

...m-ai facut sa rad. Pe varianta aia - kaufland -dedeman  - doar un vehicul lunar ar putea circula dar si ala nu stiu daca ajunge intreg la destinatie.
Oricum in ritmul in care se repara, si modul in care se repara nu stiu cand va fi gata.
Dar cred ca cea mai acuta problema este piatra cubica...

Nu e piatra cubica pe Kaufland-Dedeman.

Nu este piatra cubica dar sunt niste cratere...sau cel putin erau prin August anul trecut cand am fost ultima data.
La piatra cubica ma refeream in rest...Eternitatii, Pacii, Mahmudiei, Victoriei, Gloriei...etc.

Edited by tehnics, 24 May 2019 - 14:49.

a. inca e acolo. frumos aranjata, cu gropi noi.
Ce ai mai facut?
Pe-aici cand mai treci?

Legat de inverviu, nimic. Si-a dat omul seama ca nu sunt interesat. Posibil si-a incercat puterea de convingere sau a vrut sa vada ce anume si cat anume il poate motiva pe un om sa renunte la ce are deja...

Legat de Romania, anul asta zic pas, nu plec pe nicaieri. Raman pe langa casa . E mai liniste.

Edited by tehnics, 08 July 2019 - 10:14.

Mai bine.
E o vreme pe aici....

Intr-adevar...si vremea si vremurile.

tehnics, on 08 iulie 2019 - 13:15, said:

Am citit tot ce ai scris pana acum, interesanta experienta prin care ai trecut si cred ca cine vrea ar putea invata o lectie, doua din asta. Am vazut ca ai lucrat la Ice Pronav , dupa ce ai terminat facultatea ( in prezent si eu sunt aici ). Sunt prea curios daca te intreb in ce an ai terminat ? si cum ai facut sa "scapi" din tara tuturor posibilitatilor numita Romanica ? Sunt curios care a fost drumul pe care l-ai parcurs de ai ajuns sa lucrezi in Norvegia cu familie cu tot ( tot respectul pentru realizarea asta )

Intreb deoarece am luat si eu contact cu tara asta care e cu cateva sute de ani inaintea Romaniei intr-o delegatie de 2 luni, la un fost loc de munca, am avut o trezire brusca la realitate atunci   Am fost pur si simplu socat cand in prima zi la spre munca am condus printr-un tunel care intra intr-un munte si trecea pe sub mare ( zona Alesund ) si in tot timpul asta eu ma gandeam cum trecem noi Dunarea cu BAC-ul construit in anii '60....

Eu am terminat facultatea in Iulie 2008 si in Septembrie 2008 un fost coleg de colegiu (ca eu am facut si colegiu - subingineri -  si apoi am dat mai departe la facultate) m-a intrebat daca nu vreau sa plec in Norvegia la un santier ca inginer pe structura. Nici nu m-am uitat in spate. Adica o oportunitate de genul asta vine foarte rar.
Am lucrat la tehnic, adica birouri. A fost ok dar treaba a tinut putin, vre-o 4 luni. Dupa care m-am intors in Romania. Chiar prinsesem criza si nu gaseam nimic de munca. Vre-o doua luni a fost nasol.

Apoi spre norocul meu am gasit tot in Norvegia la un alt santier, dar ca maistru pe tubulatura, eu terminand corp. A fost extrem de greu. Trebuia sa coordonez lucrari, sa lucrez cu oameni de varsta lu tata cu conceptii si mentalitati inradacinate, eu nu aveam experienta de asa ceva...PLM. Nasol rau. Dar am strans din dinti si am mers mai departe.

Norocul meu a fost ca mai tarziu dupa vre-o jumate de an am fost departajat la un santier - Kleven este denumirea santierului - unde am stat pe langa un maistru mai in varsta, m-a luat pe sub aripa lui si de la el am invatat multe. Defapt toata ingineria de tubulatura care au facut-o aia prin facultate, eu am invatat-o in santier practicand-o.
Dupa vre-o 2 ani jumate, firma pentru care noi construiam vapoare avea un job disponibil ca inginer pe tubulatura. Am aplicat mai degraba la pesneala tinand cont ca eu am terminat corp.
La fel, norocul meu a fost ca firma era aproape si mi-a luat un sfert de ora sa ajung la interviu cand m-au sunat.
La interviu printre altele m-au intrebat ceva de genul: care ar fi atuul, avantajul meu fata de altii ? Ce am eu un plus sau ce anume m-ar recomanda pe mine ca inginer ?
Asta a fost cred ca cea mai simpla intrebare din interviu si le-am zis: Tinand cont ca eu lucrez in productie pe proiectele facute de voi, stiu absolut toate greselile de proiectare care le aveti. Asta nici un inginer nu le poate sti...

Sincer sa fiu, nu s-au asteptat la astfel de raspuns si sincer nici eu nu stiu de unde mi-a venit ideea asta. Dar cert este ca la nici doua ore dupa interviu m-au chemat din nou sa semnez contractul de angajare.

Bineinteles ca imediat dupa angajare, jobul meu a fost sa corectez toate problemele de proiectare care le stiam deja. Asa ca la urmatoarele nave nu au fost atat de multe probleme.
La jumatate de an deja avansasem atat de mult incat mi-au dat proiect pe mana. Cativa care erau deja angajati, norvegieni, erau cam invidiosi...PLM, vine un roman si le da peste nas. Si le-am dat peste nas cu multe.

Am prins repede multe lucruri si chiar m-am implicat serios. Dupa cateva proiecte m-au pus coordonator pe modelare 3D. Sincer, mi-e mai bine. Nu am asa mare stres si eu doar comand, altii executa.

Da, legat de infrasctructura, Romania este ani zeci de ani in urma.

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 12:11, said:

Cand tu ai terminat facultatea eu abia ce incepusem   Se pare ca intr-adevar in viata ai nevoie si de putin noroc, conteaza cateodata mai mult asta decat ceea ce stii...

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 12:11, said:

Mama...Da ai avut ceva noroc si sansa, nu gluma

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 12:11, said:

Zeci de ani ? Mai da o tura cu masina prin Romania, sau chiar pe jos . O sa construim noi  ( inca un ) pod peste Dunare cand o sa se inventeze teleportarea...iar altii sapa tuneluri prin munti si pe sub mare...

Sunt interesat de povestea si experienta ta deoarece in momentu de fata sunt intr-o dilema...avand in vedere situatia actuala din Romania ( politica, medicina, invatamant, servicii de proasta calitate peste tot, hartii peste hartii, somaj... si tot tacamul )...Nu stiu daca sa mai raman sau nu aici...problema e ca am un apartament cumparat iar iubita mea inca face facultatea, deci sunt putin legat. Profesional, am destula experienta incat sa gasesc ceva acolo si mi-e "frica ca" daca o sa caut o sa si gasesc...de unde si dilema mea actuala...mai stau, fac nunta intre timp, raman aici si ma complac/multumesc cu ce am acum in Romanica, sau sa ma duc alaturi de viitoarea mea sotie intr-o tara unde stiu sigur ca vom avea o viata mai buna ( desi ea nu e asa incantata de ideea plecarii )

Edited by awp_adidas, 12 December 2019 - 14:32.

Eu cand am plecat in 2008 in Norvegia, iubita mea de atunci si actuala sotie, mai avea un an de facultate. Asa ca ea a ramas in Romania si eu am plecat in Norvegia.
Decizia am luat-o eu, nu ea. Eu doar i-am zis: plec in Norvegia. Nu am intrebat-o daca ma lasa.
PLM. Nu eram casatoriti, era viitorul meu in joc. Adica daca nu as fi plecat si dupa juma de an ne desparteam, nu imi dadeam cu tesla in oo ??? Pentru ce ?
Cand e vorba de rampa de lansare, fara copii, fara chestii care sa te lege de o familie, go for it. Ea ori va intelege ori nu. E treaba ei. La urma urmei, femei se gasesc, dar sanse in viata mai rar. Si cu cat inaintezi in varsta va fi mai greu sa prinzi acea rampa de lansare pentru ca sunt altii mai tineri care ti-o vor lua inainte.

Las-o sa termine facultatea si daca inca o sa mai fiti impreuna, o iei si pe ea cu tine. Nu vrea, vei ajunge exact in punctul in care ai plecat...adica liber de contract in dragoste.
Asa a fost la mine. Nu prea vroia sa plece din Romania ca deh, avea un job care-i placea. I-am zis ok. Atunci ramai cu jobul in Romania eu raman in Norvegia. Atat ne-a fost drumul.
Pana la urma a venit dupa mine. In general femeile se duc dupa barbatii care demonstreaza ca au un pic de coaie. Le place sa le tragi dupa tine desi nu o vor recunoaste.

Eu zic ca daca ai sansa, sa lasi Romania in spate.

Mai tarziu va fi prea tarziu.

Da, am avut si noroc dar am si tras mult ca sa ajung aici. Am stiut sa profit de oportunitati.

Adica Dumnezeu mi-a dat, dar eu am fost cel care mi-am bagat in traista.

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 14:34, said:

A mea mai are 4 asa ca nu e asa simplu Deci sa inteleg ca timp de un an a-ti avut relatie la distanta, sau a-ti luat o pauza ?

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 14:34, said:

De cat timp erati impreuna in momentul acela in care ai luat singur acea decizie ? o relatie de 3 luni nu e la fel ca una de 2-3 ani...Nici eu nu am intrebat-o daca ma lasa si nici nu am de gand

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 14:34, said:

Sa ma joc putin cu cuvintele tale, cu cat inaintezi in varsta va fi mai greu sa gasesti si femei....munca la birou nu prea te ajuta sa fii mare cuceritor, fizic vorbind, mai ales ca femeile din norvegia is blonde, ochi albastri,inalte si subtiri la mijloc

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 14:34, said:

Da, aici sunt de acord cu tine, barbatii trebuie sa aiba sange in instalatie ca de aia avem instalatie, nu ?
Aici cu lasatul Romaniei in spate tind sa fiu pe aceeasi pagina cu tine, dar lucrurile nu sunt intotdeauna asa simple precum ne-am dori noi...oricum apreciez sfaturile tale

Edited by awp_adidas, 12 December 2019 - 15:14.

Depinde si ce studiaza prietena ta, daca e vorba de inginerie sau medicina cred ca iti va fi mult mai usor sa o convingi.

awp_adidas, on 12 decembrie 2019 - 15:13, said:

1. A fost o relatie la distanta. A fost mai greu pentrru amandoi, dar eu fiind la inceput si incercand sa ma implic si sa trag tare, nu am simtit chiar asa de mult treaba asta.
2. Aveam vre-o 4-5 ani de relatie daca imi aduc aminte.
3. Femeile astazi cauta barbati cu capul pe umeri, mai in varsta. De-alde foote vant se gasesc peste tot. Din exeprienta iti spun ca femeile sunt ultima problema. Si nu, nu iti recomand bastinase nordice. Nu faci casa cu ele. Si alea de care zici tu, frumoase foc etc. sunt profitoare. Te sug de bani si la final tot cu un nordic pleaca. Trust me. Sunt de 10 ani aici, stiu ce zic. PLM,  FOARTE RAR am vazut norvegianca maritata cu alta natie. In schimb barbati norvegieni in relatie cu alte natii sunt extrem de multe. De ce ? Exact. Pentru ca femeile nordice sunt si conservatoare si nu prea faci casa buna cu ele. Aici, prin lege, ele au un cuvant de spus mai presus de tine.
4. Eu doar ti-am spus experienta mea. Clar fiecare are experienta lui care difera mult de a mea. Deciza e doar a ta.

giuliani, on 12 decembrie 2019 - 15:16, said:

Inginerie, mica problema e ca dupa ce termina o sa fie cu 0 experienta si "verde" din facultate...cam greu sa te angajezi in norvegia in conditiile astea, ca emigrant... dar ma rog asta e o problema care o sa se rezolve la timpul respectiv...

tehnics, on 12 decembrie 2019 - 15:33, said:

1. Se pare ca ai avut noroc si pe planul asta, ai nimerit "una buna"... majoriatea fetelor ar fi renuntat in conditiile alea, sau mai rau, ar fi zis ca e totul roz in timp ce isi gasea pe altul...sau poate sunt eu prea pesimist )
3. Tind sa fiu de acord cu tine la partea cu capul pe umeri, dar daca iau decizia de a pleca, s-ar putea sa raman cu bastinasele, si nu as vrea asta, dupa cum ai subliniat si tu si sunt 100 % de acord cu tine...mai ales la partea cu  " prin lege au un cuvant de spus"...deci aici se cam duce sangele din instalatie )
4. Da, exact, fiecare cu "patzaniile" lui...ale mele m-au invatat ca unele lucruri sunt mai importante decat banii....dar...printre acele lucruri se numara si stabilitatea si calitatea vietii oferita de norvegia, sunt sigur ca stii despre ce vorbesc. 2 luni am gustat putin din acea viata, si mi-a placut...nu prea sunt fanul faptului ca e juma' de an zi si juma' noapte...dar presupun ca te adaptezi cu chestia asta...
Apropo de chestia cu mai tarziu e prea tarziu...cati ani aveai prima oara cand te-ai dus acolo ?

awp_adidas, on 12 decembrie 2019 - 15:49, said:

2 luni e doar asa, o vacanta. . Nu te lasa purtat de miraj.
Dupa cum am mai zis...abia dupa ce traiesti cel putin un an jumate aici, dupa ce platesti taxe si impozite poti sa spui ca abia intelegi cum merge treaba.
Eu aveam 26 de ani cand am plecat....

awp_adidas, on 12 decembrie 2019 - 15:49, said:

Nu stiu cum e treaba cu Norvegia, insa eu am plecat ca inginer in Germania ca doctorand, am facut o prectica la o firma timp de 9 luni(perioada in care priuetena mea s-a angajat), m-am intors sa termin teza de doctorat in Romania dupa care am revenit in Germania si mi-am depus CV-Uri. A durat vreo 6 luni pana am semnat contractul de munca cu firma care m-a vrut dar am reusit pana la urma. E drept, ca aveam unde sa locuiesc si puteam sa imi caut in liniste job......
E greu ca doua persoane sa isi gaseasca deodata de munca, insa daca unul si-a gasit deja se rezolva multe......Nu-i usor dar cum spune si technics, dupa ce trece macar un an de munca incepi sa-ti dai seama ca merita

giuliani, on 12 decembrie 2019 - 18:17, said:

Poti sa dezvolti un pic te rog? De ce merita ?
Ce extra avantaje ai fata de Romania ?

PS: nu intreb ironic, chiar vreau sa aflu