Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Recomandare stabilizator tensiune

laptop gaming buget maxim 10000 lei

Roboti EVE - compania 1X

Pierdere apa masina de spalat
 Nuanta culoare

autonivelanta peste autonivelanta

Plata produs

Klaus Iohannis, propus oficial de...
 Fotbal juvenil

Contributie pentru crestere si ed...

Țiuit laptop

Firewall UFW si Iptables - Doua I...
 DVR Hikvision 7208HUHI M1/S/A se ...

Cum sa procedez

Incalzire pardoseala sistem Upono...

Cat costa o cutie de viteze manua...
 

Cum mai ies din situatia asta ?

* * * - - 10 votes
  • Please log in to reply
249 replies to this topic

#73
Trexman

Trexman

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,331
  • Înscris: 11.11.2017

 Petran_Marius, on 17 aprilie 2019 - 08:17, said:

Am ajuns într-un loc prin Harghita,e mai mult un centru de recuperare mentala decât psihiatrie,sunt aici de vreo săptămână și ceva, departe de casa, deși i-am mai sunat pe ai mei tot toxici sunt cu mine,iar la recomandarea doctoriței am zis sa răcesc in continuare relația cu ei.

Eu singur m-am băgat unde m-am băgat,la început am regretat decizia asta,dar în urma discuțiilor purtate cu doctorita (psihiatru de secție) se pare că mi-a înțeles perfect problemele și deși eram pe cale să revin acasă mi-a spus că să mai rămân aici, pentru că ea va încerca să mă ajute atât cu anxietatea socială cat și cu cealaltă problema.

Știu,sunt internat într-un spital de psihiatrie sau de nebuni cum se spune prin bobor, dar nu îmi pasă,in primul rând eu singur am luat decizia asta, și în al doilea rând cumva acum eu trebuie să vorbesc,ce doresc,ce vreau, nu mai aștept după mamă sau tata cum eram obișnuiț.

Nu știu dacă e chiar cea mai buna soluție în cazul meu, dar macar am ieșit din acel mediu toxic numit acasă,sunt într-un loc total nou pentru mine, oameni necunoscuți, și aici la început am crezut că sunt mort la ce anxietate am avut dar acum im get used to it.


Posted Image

#74
mihaiduban

mihaiduban

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,601
  • Înscris: 24.04.2010
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/kAASAu7Lk2A?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

#75
DianaXO

DianaXO

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,805
  • Înscris: 09.12.2012
In urma unui conflict intre mine si doctorita sectiei de psihiatrie,si spun asta nu ca m-am luat la bataie sau ceva,ci doar am insistat sa-mi schimbe actualul tratament ca mai rau ma simteam dupa el (Sertralina),ea nu,ca Sertralina e cea mai buna.
Am zis stop,am fost amenintat la inceput cu sectia inchisa din cauza ca am refuzat tratamentul,dar nu am cedat,le-am explicat clar ca imi bag picioarele in ei cand e vorba de sanatatea mea si nah au cedat ei si m-au externat pana la urma.

Experienta asta mi-a aratat totusi ca se poate si mai rau,si nu iti mai doresti sa ajungi prin asemenea locuri,a cam devenit un cosmar in ultimul timp,si m-a facut sa apreciez cealalta lume unde nu esti tinut in loc si limitat de niste reguli stricte.

S-au potolit si ai mei,eu inca sunt in soc dupa experientele traite,momentan ma scot incet de pe nenorocitele astea de pastile si dupa vad eu.

#76
mihaiduban

mihaiduban

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,601
  • Înscris: 24.04.2010

 Petran_Marius, on 25 martie 2019 - 04:04, said:

Da,am reusit sa ies din depresie cat de cat,si am luat decizia de a pleca pentru un timp (o saptamana sau doua) de langa ai mei,la o cunostiinta care e un om deosebit,citit si cultivat,practic cu el pot discuta orice subiect fara nici-o jena,exact ce imi trebuie in momentul de fata.

+ ca ai mei au luat decizia sa spuna si la altii recent,fapt ce mi-a crescut putin anxietatea sociala,stau si ma gandesc ce a fost in capul lor sa spuna si la altii ce simt si ce vreau sa fiu ?

Oricum nu ma mai stresez,imi asum ce mi-am impus,si asta e.

Esti nebun? Ce te intereseaza pe tine de ce spun altii ?
Eu cred ca noi suntem niste oameni destul de puternici ca putem duce calvarul asta !
I-ti spun eu ca altii nu ar reusii...
Bafta!

#77
Tsunamii

Tsunamii

    Bucuresti

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 48,932
  • Înscris: 20.10.2015

 Petran_Marius, on 23 aprilie 2019 - 20:19, said:

In urma unui conflict intre mine si doctorita sectiei de psihiatrie,si spun asta nu ca m-am luat la bataie sau ceva,ci doar am insistat sa-mi schimbe actualul tratament ca mai rau ma simteam dupa el (Sertralina),ea nu,ca Sertralina e cea mai buna.
Am zis stop,am fost amenintat la inceput cu sectia inchisa din cauza ca am refuzat tratamentul,dar nu am cedat,le-am explicat clar ca imi bag picioarele in ei cand e vorba de sanatatea mea si nah au cedat ei si m-au externat pana la urma.

Experienta asta mi-a aratat totusi ca se poate si mai rau,si nu iti mai doresti sa ajungi prin asemenea locuri,a cam devenit un cosmar in ultimul timp,si m-a facut sa apreciez cealalta lume unde nu esti tinut in loc si limitat de niste reguli stricte.

S-au potolit si ai mei,eu inca sunt in soc dupa experientele traite,momentan ma scot incet de pe nenorocitele astea de pastile si dupa vad eu.


Secretul sta in a-ti gasi o sluba care sa-ti permita sa devi independent
Atat.
Pana nu faci pasul ala, e vrajeala

#78
Iuno

Iuno

    Junior Member

  • Grup: Junior Members
  • Posts: 50
  • Înscris: 23.04.2019
ce a predominat si care dintre ele te-a facut sa te simti in halul asta de depresiv?
problema locomotorie, sau identitatea de gen

#79
Freddy12

Freddy12

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 13,489
  • Înscris: 15.09.2010
Ia incearca tu sa bei in fiecare seara un ceai de rooibos. De stricat, nu strica dar poate iti va face bine fiindca e un bun relaxant fara sa dea moleșeală. De cand am descoperit ceaiul asta, dorm foarte bine si ma trezesc odihnit si cu un tonus ridicat.

#80
DianaXO

DianaXO

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,805
  • Înscris: 09.12.2012

 Iuno, on 24 aprilie 2019 - 01:57, said:

ce a predominat si care dintre ele te-a facut sa te simti in halul asta de depresiv?
problema locomotorie, sau identitatea de gen

Ambele,dar mai mult identitatea de gen,asta a reusit sa ma bage pana peste cap in noroi,si inca sunt acolo,m-a distrus pe mine,dar si pe ai mei (parinti) desi parinti s-au potolit cum am zis mai sus,eu inca tot distrus sunt,acum am de ales,sa raman in starea actuala sau sa incerc sa ma refac cumva,in starea actuala sunt doar un trup care isi traieste rostul vieti,total indiferent acum de tot,nu iti mai pasa nici de propria ta imagine,persoana,esti practic gol inauntru,nu mai ai o stare de spirit de nimic,asta e depresie ? hmmmm nu cred,efectul SSRI (Anti-depressivelor) ? am sa aflu indata ce ma scot de pe ele incet,ca is sarbatorile aproape si n-am chef inca sa fiu pus la pat de sevrajul dat de nenorocitele astea de pastile.

#81
maccip

maccip

    45 ani

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 32,879
  • Înscris: 06.01.2007
Un fel de terapie psihologica iti trebuie tie, rahaturile astea de medicamente n-or sa te scoata niciodata spre lumina, ele au rolul de a ameliora niste simptome, dar in esenta nu vad cum ti-ar putea reda controlul.
Dar asta va interfera cu problema asta de identitate de gen. Terapeutul trebuie sa aiba in cap o strategie predeterminata, nu te poate lasa in incertitudine.
Teoretic zic. Ca practic nu stiu unde si cum s-ar putea face asa ceva.
Terapia psihologica e in esenta o terapie manipulatorie, incearca sa te aduca prin metode psihopupu catre o stare de normalitate.
Asta cu devenitul femeie sau trans sau .. dracu ca nu ma pricep, nu poate fi considerata o stare de normailitate din perspectiva psihologica, medicala.
De aia trebuie tu sa te hotarasti. Pentru ca daca vrei sa devii femeie sau .. trans sau whatever, va trebui sa intri undeva intr-o comunitate de-a lor sa te ajute.
Daca vreisa ramai barbat, mergi pe terapie pshihiatrica/psihologica. Din pacate costa deoarece e necesara prezenta medicului, terapia se face personalizat 1 la 1. Eu am expetrienta de la autism, dar presupun ca si in alte cazuri e la fel, nu poti face terapie psihiatrica la comun, la gramada, cum facea guru Bivolaru.
Si faptul ca e nevoie de un medic timp de multa vreme, asta insamna costuri greu de suportat.

Daca nu stii ce vrei sa faci, e nasol deoarece nimeni nu te va putea ajuta. La tine nu e numai depresie ci si o conditie psihiatrica de alta natura, tulbutrare de identitate, sau de identitate de gen, posibil si altele de prin aceiasi zona a spectrului.

Daca as fi in locul tau as cauta sa ma informez despre metodele de terapie. E si o ocupatie si poate-ti ofera o intelegere mai buna asupra a ce presupune toata tarasenia.
Medicina deci inclusiv psihologia sau psihoterapia trebuie sa se bazeze pe metode stiintifice, adica pe observarea altor cazuri, pe studii clinice. Internetul e plin de multe prostii, e usor sa cazi in capcana. Dar regula de baza e sa cauti mai mult chestii validate statistic, nu studii de caz, cazuri miraculoase sau alte balarii.
Pe tine te intereseaza ce urmeaza. Si te mai intereseaza ce au facut altii in situatia ta, ce rezultate s-au obtinut, care au fost metodele. Totul intemeiat pe studii clinice.
Daca se face undeva in lume genul asta de terapie, atunci acei medici trebuie sa aiba o baza stiintifica.

Poti incepe cu Diagnostic and statistics manual of mental health. DSM IV. E pentru diagnosticare, dar lectura te poate ajuta.
si trebuie sa existe si metode, carti de terapie a tulburarilor de gen. Daca n-o fi intrat corectitudinea politica si in astfel de lucruri, ar trebui sa gasesti informatii corecte.
Din pacate trebuie s-o faci singur din cauza ca n-ai bani. Dar poti sta de vorba cu medicii de-i ai acum, poate te indruma ei daca vad ca esti pe directia care trebuie, nustiu ce sa zic.

Si tot timpul tre sa ai in cap faptul ca incercarea de a te vindeca singur de problemele mintii poate fi asemanatoare cu a te ridica singur de la pamant tragandu-te de sireturi. Ai nevoie de un sprijin, ai nevoie de cineva de incredere, parintii tai vor trebui sa faca efortul asta, vezi cum faci si-i ajuti s-o faca, trage-i de partea ta.

#82
Puferiu_

Puferiu_

    Membru foarte activ

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,420
  • Înscris: 05.07.2018
10 sfaturi, 20 de "prieteni".

#83
DianaXO

DianaXO

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,805
  • Înscris: 09.12.2012
Nascut prematur la 7 luni (abia acum am aflat ),a cauzat de fapt paralizia cerebrala,fie ea si tetrapareza spastica,am luptat sa ajung unde am ajuns cu ajutorul parintilor,un adult "aproape normal sanatos" ca daca ma vezi pe drum cum merg nu iti dai seama ca am vreo boala sau ceva,ba chiar am condus si masini recent si mi-am demonstrat ca pot chiar daca alti spun "nu esti apt,nu iti dau astia permis",dar totusi ma lovesc de anxietatea asta sociala si identitatea de gen Posted Image .
Anxietatea sociala e rezultatul societati,eram prea ocrotit de parinti,mereu auzeam cand eram copil ca "nu poate aia,nu poate e bolnav",la fel si la scoala "nu ii voie sa faci aia ca esti bolnav,nu poti" eram exclus de mic din anumite activiitati pe care doar ceilalti le executau,eu mereu eram dat la o parte,sau ocrotit / scutit de activitati voluntare...cred ca, cumva astea mi s-au intiparit in subconstient si de aici se trag toate,cel putin asta cred eu,aici stiu cum sa ma redresez.

Identitatea sociala,in schimb aici,sunt complet pierdut,imi doresc,simt ca vreau sa fiu.... pana mea,si nu stiu de ce am impulsurile astea de mic,orientarea sexuala e ok -> spre fete,atunci de ce naiba imi doresc eu asta ,si de ce imi place sa devin si eu una,si de ce nu pot opri impulsurile astea ? Aici e cam complicat si ma depaseste si pe mine,nu vreau sa fiu etichetat de catre societate,nici sa apartin unui grup,fie el LGBTQ,simt ca nu e cazul,e mai mult un stil de viata pe care vreau sa il adopt,sa il traiesc daca asta imi doresc si imi place,totusi societatea actuala ma atentioneaza ca calc pe bec,si odata facut acest pas,o sa fiu dat de-o parte,judecat,umilit,marginalizat mai mult decat sunt acum...mai multi psihologi mi-au spus ca unii asa se nasc,si nu poti schimba asta,cea ce e si drept am incercat ani la rand sa fiu ori sa par "normal" dar simteam ca ma si mint pe mine insumi in acelasi timp,si tot in directia aia m-am indreptat ori de cate ori incercam sa ascund,sa nu mai ma gandesc la asta.
Recunosc ca identitatea de gen m-a afectat extrem de mult,paralizia cerebrala/anxietatea sociala e fix pix pe langa asta,aici nu stiu cum sa incep,de unde sa incep si cum sa gasesc o solutie,sa incerc sa ma mint in continuare nu vreau,sa incerc sa ma nu ma gandesc la asta nu ai cum datorita impulsurilor/semnalelor sau cum sa le numesc,sa ma accept si sa incep pasi necesari as putea,dar societatea imi pune frana si imi arata un mare stop,tot societatea m-ar baga in pamant daca fac pasul asta,parinti au reusit sa ma bage in depresie si mocirla pana peste cap asta am luat-o ca prim averstiment ca nu va fi deloc usor,si ca va fi greu.

#84
Tsunamii

Tsunamii

    Bucuresti

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 48,932
  • Înscris: 20.10.2015
Bai frate, cum ar fi sa te trezesti maine sa nu-ti mai amintesti nimic?
Doar limba cu care comunici.
Si sa NU TE INTERESEZE NIMIC din trecutul tau

Ce vad la tine te uiti in spate, iti lingi ranile, te uiti iar in spate, iar mai tragi 2-3 limbi, te uiti iar, incepi sa intrebi lumea:

"Eu sunt normal? Este ca nu sunt este?
Hai fii sincer, sunt normal?"
Iar iti lingi ranile

SI gata, fiecare zi a ta incepe cu "cine sunt eu, cum m-am nascut? De cate ori m-am lovit la cap? Cand aveam 5 ani am facut pipi pe mine.
Te lamentezi restul zilei si te culci ca trebuie sa dormi la fel cum te-ai trezit.

Ti-am dat solutia.
Gasesti o munca de unde sa poti supravietui, TE MUTI CU CHIRIE si traiesti.
O luna.
FARA SA TE MAI LAMENTEZI, fara sa mai te intrebi de trecut, daca calci normal, daca sughiti ca toata lumea
Ce dreacu e asa de greu. Incearca!

ORICUM MAI NASOL CA ACUM nu poate fi orice ai face

#85
Love_on_the_brain

Love_on_the_brain

    Member

  • Grup: Validating
  • Posts: 970
  • Înscris: 13.10.2018
Buna! Sper ca esti mai bine. Am vazut ca te pricepi, imi poti spune in cat timp se instaleaza dependenta de Seroxat si cat dureaza sevrajul daca renunti la el brusc? Multumesc!

#86
DianaXO

DianaXO

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,805
  • Înscris: 09.12.2012
Buna !

Hai sa incep cu mine mai intai,pana la urma am stat intr-o seara uitandu-ma in oglinda,m-am analizat din nou,mi-am pus din nou in ordine gandurile si mi-am dat doua palme zicandu-mi "ba ce prost ai fost ,ti-ai plans singur de mila la toti,si pana la urma ce ai rezolvat facand treaba asta ? Nimic ! doar te-ai facut  de ras la toti, si le-ai arat cat de prost esti !" , asadar m-am redresat,mi-am recunoscut greselile si prostiile pe care le-am facut,m-am scos din mocirla,m-am scuturat  de praf si m-am ridicat, capu sus si da-i inainte.

De vreo doua saptamani am renuntat la pastilele alea,am intrat in sevraj care e cam urat,dar incet imi revin deja,urmatorul pas pe care am sa il fac este sa aplic pentru un job cat de curand.
Dupa experientele prin care am trecut,acum nu ma mai opreste nimic,desi am fost pus la pamant acum sunt mai optimist si increzator ca niciodata.

Acum despre Seroxat(Paroxetina),sper ca esti constient(a) de faptul ca este cel mai potent anti-depresiv din clasa SSRI,si este si cel mai greu de scos/renuntat,fata de Zoloft (Sertralina) unde sevrajul nu e chiar asa de sever.
Asadar,in primul rand te-as mai ruga sa imi mai oferi daca poti niste informati legate de Seroxat si anume,
De cat timp ai luat Seroxat,si la ce doza ai ajuns,si motivul pentru care ai fost pus(a) pe Seroxat,astea trebuie sa le stiu ca iti pot da informatii cat mai clare.
In orice caz nu ti-as recomanda sa renunti la Seroxat brusc daca l-ai luat mai mult de o luna,pentru ca simptomele sevrajului te pot baga si in spital,iar durata sevrajului in general este de o luna,insa daca l-ai luat ani la rand,atunci sevrajul poate dura si 3 luni,uneori si mai mult.

#87
Love_on_the_brain

Love_on_the_brain

    Member

  • Grup: Validating
  • Posts: 970
  • Înscris: 13.10.2018
Ma bucur ca esti mai bine. Numai netotii rad de necazul unui om si se falesc ca ei sunt bravi, nu pune la suflet. Sper, de asemenea, sa gasesti in tine taria care sa te ajute sa ajungi la un echilibru cu tine insuti, ai trecut prin multe foarte bine si frumos si eu cred ca ai sanse mari sa te echilibrezi.
Iti multumesc foarte mult pentru raspuns! Stiu ca sevrajul poate fi mai urat decat cel dat de heroina. Imi cer scuze ca nu iti ofer acum mai multe detalii acum, o sa o fac imediat ce voi putea.

#88
Tsunamii

Tsunamii

    Bucuresti

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 48,932
  • Înscris: 20.10.2015

 Petran_Marius, on 16 mai 2019 - 20:37, said:

zicandu-mi "ba ce prost ai fost ,ti-ai plans singur de mila la toti,si pana la urma ce ai rezolvat facand treaba asta ? Nimic ! doar te-ai facut  de ras la toti, si le-ai arat cat de prost esti !"

Pai bai "punk", daca zici c-ai fost prost de ce nu vrei sa te destepti.

Sa-ti zic eu cum?
Sa te doara-n coor de RESTUL
Fuck them!!!!
Important e maine Mariuse, de cand ma chinui sa-ti zic.

Mai ia una:

Sa dea dracii ca e chiar ca-n povestile cu harap alb.

"Ala care ti-o reprosa ca esti bolnav, sau ca ai fost prost si rade de tine", Mariuse tata, ala e loserul loserilor mai
Sa te umfle rasul cand oi auzi asa ceva, stii de ce?
Pentru ca TU in momentul ala stii ceva ce el nu stie. Ca e un loser.
Numai un loser rade de un caine care fuge sa nu fie lovit cu piatra loserului.

Tu prin ce-ai scris aici, imi bag picioarele daca nu esti unul dintre cei mai tari de pe forum.
Poti sa nu ma crezi mi se rupe, stiu insa ca in viata mea de 120 de ani am vazut oameni sa incerce sa isi schimbe viitorul stii tu cati?
Ii numeri pe degetele de la o mana ciunga.

Esti tampit rau daca tu crezi ca o sa rada lumea de tine, :lol:
Hai ca mi-ai facut seara cu problema ta.
Dintr-o data problema nu mai esti tu, ci "lumea". Lumea losers-ilor.
Alegeti si tu dracu unii mai destepti..., :lol:

Sincer, despre tine cred ca nu ai fost crescut asa cum rebuie.
Stii cand mi-am dat eu seama de puterea mea... mult mai tarziu decat ar fi fost normal, tocmai din cauza asta, ca am fost crescut cu "aia nu pentru ca asa zice eu!", modest, sa nu cer mult sa nu-mi cer drepturile etc
Fuck them, mate, fuck'em all!
TU
Asta e important.

Rade lumea de tine.
Ti-ar prosti-ai dracu!

#89
Love_on_the_brain

Love_on_the_brain

    Member

  • Grup: Validating
  • Posts: 970
  • Înscris: 13.10.2018
Scuze pentru intarziere, am stat in cumpana daca sa raspund la intrebarile puse, insa pana la urma m-am hotarat ca nu am nimic de pierdut si poate ceea ce iti voi spune te va ajuta cumva si pe tine.
Am fost diagnosticata cu anxietate generalizata si depresie. Seroxatul l-am luat timp de o luna fara doua zile. Pe langa Seroxat, din care mi-a fost recomandat sa iau 20 mg dimineata, mi s-a mai prescris Convulex (500 mg), la care am renuntat dupa o saptamana (initial am considerat ca ma simteam aiurea de la el), desi acum nu mai sunt sigura, s-ar putea sa fi fost de vina fie tot Seroxatul, fie cele doua in combinatie.
Povestea mea a inceput acum 3 ani si jumatate, iar eu nu am vrut sub nicio forma sa apelez la medicamentele psihiatrice. Am incercat initial sa inteleg  inteleg care sunt cauzele, crezand ca asa voi scapa  de tot, insa am ajuns la concluzia ca nu exista unele pe care le pot identifica foarte clar si ca e foarte posibil ca intreaga mea viata, care nu a fost una normala aproape niciodata, si poate felul in care am fost eu construita  sa fi dus la declansarea celor doua. Poate ca a vinovata a fost raceala si nepasarea celor care ar fi trebuit sa imi fie alaturi la nevoie (asta a durut, dar nu mai condamn pe nimeni, atata au putut), poate violentele si nesiguranta carora a trebuit sa le fac fata o perioada prea mare de timp, poate ca nu m-am putut impaca cu mortile celor apropiati niciodata, poate ca vinovata a fost sensibilitatea mea exagerata.
Când m-am hotarat sa apelez la psihiatru, adica acum o luna si ceva, psihic stateam destul de bine, depasisem acea perioada in care felul in care se manifesta anxietatea - ma refer la atacurile de panica de care aveam parte aproape zilnic, la ameteala si confuzie - ma speria, iar depresia nu ma mai facea sa ma simt ca un ingropat de viu, care nu mai are speranta ca va iesi vreodata din mormant, era usoara, insa unele dintre manifestarile fizice (rigiditate, tremuraturi, amorteli ale mainilor si picioarelor, tahicardie etc.) devenisera foarte sacaitoare.
Atunci când mi s-a prescris Seroxatul, am intrebat medicul psihiatru despre efectele secundare ale acestuia, dar mi s-a spus sa nu citesc prospectul, pentru ca o sa ma influenteze negativ. Si mi-a insirat cateva dintre ele, insa pe cele mai blande. Mi-a spus si ca e posibil ca la inceput, in primele doua saptamani, sa se accentueze anxietatea si depresia, insa voi constata ca apoi viata mea se va schimba in bine asa de mult, incat nu imi va veni sa cred.
Bun, n-am citit prospectul cu foarte mare atentie si am incercat sa ma imbarbatez singura atunci când starile rele se accentuau, asteptand ca cele doua saptamani sa treaca.  Nu m-am dus la psihiatru cu gândul sa traiesc o fericire continua, ci pentru a fi un om functional fara a face eforturi in sensul asta. Numai ca a fost fix invers, dupa doua saptamani a inceput raul cu adevarat, atacurile de panica au devenit mult mai intense si am inceput sa am multe alte stari pe care eu nu le aveam inainte de a lua Seroxatul sau le aveam, insa nu atat de accentuate. De când ma stiu am cosmaruri, din 100 de vise, 95 sunt cosmaruri, insa dupa doua saptamani de Seroxat, cosmarurile pe care aveam erau insuportabile, nu numai ca nu reuseam sa ma odihnesc noaptea, insa dimineata, la trezire, eram pur si simplu terifiata de ceea ce visam noaptea si ma trezeam tremurand si cu dureri de cap care ma tineau toata ziua. Expresia fetei mele se modificase, fata mea era pur si simplu imobila, inerta, ca a unui mort. Plus ca ma simteam amortita, in afara de frica si durere, nu mai simteam nimic, parca eram robot. Uneori ma incalzeam si transpiram excesiv, iar eu inainte nu transpiram nici macar vara, alteori ma apuca frigul si ma simteam ca un sloi de gheata. Aveam adesea, de asemenea, senzatia accentuata de irealitate, când eram treaza parca visam.
Dupa aproape 3 saptamani am hotarat sa renunt. Numai ca am facut o indigestie ingrozitor de urata si n-am putut sa mananc aproape nimic cateva zile, si dupa o zi in care nu am luat Seroxatul am simtit ca mi se intuneca mintea de tot si am inceput sa tremur  si infricosata am apelat iar la el. Insa raul pe care il simteam cred ca se datora, mai degraba, in mare parte faptului ca nu m-am putut hrani suficient in zilele in care am avut indigestie si organismul meu ajunsese la epuizare.
Dupa o saptamana, timp in care fizic am reusit sa ma refac si am continuat cu Seroxatul, psihic eram tot aiurea. Intr-o dimineata am facut un atac de panica atat de violent, incat am crezut ca o sa lesin si o sa imi pierd cunostinta. Atunci n-am putut sa fac aproape nimic din ceea ce eu fac dimineata. Si fac multe. Abia am reusit sa ma adun sa merg la serviciu. Toata ziua am fost varza. Insa dupa ce mi-a mai trecut starea aia in care am crezut ca o sa imi pierd cunostinta, am hotarat ca orice ar fi eu nu mai iau Seroxatul. Si nu l-am mai luat. Zilele care au urmat au fost mai bune, n-am mai avut niciun atac de panica asa violent de când am renuntat, au incetat si cosmarurile alea infioratoare. Somatizez in multe feluri, da, insa nu imi pierd speranta ca dupa sevrajul acut, partea de sevraj care urmeaza va fi mai usoara. Si nimeni nu si-a dat seama ca as avea o problema majora, asa cum nimeni cu care am interactionat nu si-a dat seama vreodata ca am anxietate si depresie, am disimulat intotdeauna.

Spunea cineva ca nu poti trece peste toate singur, ba poti când nu ai încotro, te tragi de sireturi, cazi in fund si apoi iar te tragi si tot asa, macar stai in fund si nu esti una cu pamantul. La mine singura persoana de pe lumea asta care stie toata povestea mea si careia ii si pasa cu adevarat de mine e departe de mine de mult timp si nu pot sa o chem sa imi fie alaturi, m-as simti ca ultima jegoasa daca i-as strica planurile si daca as impiedica-o sa faca ceea ce si-a propus, mai ales ca ceea ce face ea unde e in interesul intregii familii. Intr-un moment de disperare i-am cerut sa vina acasa, insa am revenit asupra rugamintii si i-am dat asigurarea ca sunt bine si voi rezista. A trebuit sa insist sa nu se intoarca si sa o conving ca pot duce totul.
Parerea mea e ca gresesti foarte tare ca te consideri slab, nimeni nu a trait viata ta, asa ca nimeni nu poate sa spuna ca ar fi facut fata mai bine.
Cred ca puterea este de mai multe feluri, taria de caracter a unui om nu este data de faptul este ca o stanca tot timpul desi a avut o viata aproximativ normala, ci  de faptul ca reuseste sa treaca, chiar si taras-grapis, prin viata, in ciuda faptului viata lui poate a fost un infern. Sa ti se rupa de cei care cred ca ei sunt mai puternici decat tine si rad, insa singurele lor probleme constau intr-o unghie rupta sau in a cauta sa mai bifeze inca o cucerire (am dat exemplele care mi-au venit acum in minte), oameni care nu isi pot nici macar imagina suferinta, dar sa mai fie si capabili sa ii faca fata. Una e sa te crezi brav si sa iti inchipui ca te descurci in orice situatie, insa tu ai fost un norocos scutit de necazuri toata viata, alta e sa fii pus in fata faptului implinit. Lasa-i pe toti cei care se cred mai presus decat tine sa priveasca in continuare viata prin lentilele lor inguste si tu vezi-ti de drumul tau.
Hai, sa avem sevraj usor. Tu mai mult decat mine, ca ai mai multa nevoie! Iti tin pumnii. :)

#90
DianaXO

DianaXO

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,805
  • Înscris: 09.12.2012
Mersi Posted Image
Am citit de la cap la coada,imi pare si mie rau prin ce ai trecut,eu unul te-am inteles perfect,pentru ca stiu cum e sa ai anxietate sau depresie,si eu sper si iti doresc multa sanatate si curaj sa treci cu bine peste problemele astea.

Cum am mai spus sevrajul tine in general o luna,in ambele cazuri (al meu si al tau ),eu deja am doua saptamani  de cand nu mai iau Zoloft,mai am vreo doua saptamani pana ce scap de el definitiv.
De ce dureaza atat poate te intrebi ?
Zoloft / Seroxat sunt niste anti-depressive din clasa SSRI (Selective Serotonin Reuptake Inhibitor) care actioneaza asupra serotoninei aflata intre doi neuroni,in mod normal si natural,cand serotonina trece printre acei doi neuroni, acel loc se numeste sinapse,primul  neuron (cel care transmite) are un receptor care are rolul de a recapta surplusul  de serotonina inapoi,ce face Zoloft / Seroxat si alte anti-depressive,este de a bloca acel receptor care recapteaza inapoi serotonina,rezultand o crestere a nivelului de serotonina in sinapse,cand intrerupi acel anti-depressiv,apar iar modificari la sinapse,scade nivelul de serotonina (temporar),receptori blocati se refac,de aici si starea de sevraj.

Iar in viitor daca tot ai dori un tratament care sa te ajute,evita anti-depressivele din clasa SSRI/SNDRI/TCA, si incearca Coaxil (Tianeptina Sodica) este cel mai "smart" anti-depressiv,pentru ca isi face efectul repede,nu da dependenta nici sevraje urate,il iei cat doresti si il scoti relativ usor fara nici-un chin,face parte din grupa Nootropicelor. Posted Image

Edited by Petran_Marius, 19 May 2019 - 14:52.


Anunturi

Second Opinion Second Opinion

Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale.

Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate