Chackrele indiene - cele sapte ”peceti” din Apocalipsa

Servus Dorel,
...
3. "Ce afirmație științifică demonstrează Credo Niceno, conform credinței creștine al cărui adept ești?"

cele bune
madhukar

Nasterea Fiului lui Dumnezeu, cred ca realizezi ca este un eveniment de importanta mondiala si universala. De aceea era normal ca acest eveniment sa fie vestit, dinainte, tuturor popoarelor, incepand cu poporul egiptean,...

Servus Dorel,

În relatările egiptene nu este vorba despre nașterea Fiului lui „Dumnezeu” ci despre nașterea noului faraon,
considerat ca având o origine divină, ca reprezentant al zeului Soare pe pământ.

Iată dovezi în acest sens:

1. Imaginile și inscripțiile din Luxor

1.1 Zeul Thoth,  Zeul Lunii, divinul Cuvânt, sau Purtător al Cuvântului zeilor
- nu este un „înger” așa cum este prezentat în varianta lui „după Luca”
- și nici nu este trimis de „zeul fără nume”, unicul zeu al creștinilor.

1.1.1 Prima scenă din partea stângă a Imaginilor și inscripțiilor din Luxor  îl arată pe zeul Taht [Thoth], Zeul Lunii, divinul Cuvânt, sau Purtător al Cuvântului zeilor, Zeu al Înțelepciunii și Cunoașterii preluat de greci sub numele de Hermes, dar cu mai puține prerogative, el fiind trimis de Zeul Soare – Ra, anunțându-o per regină că va da naștere unui fiu.

1.1.2 Unul dintre prerogativele lui Taht, de a fi Cuvântul zeilor, este atribuit de creștini lui Isus într-o formă distorsionată, el fiind Cuvântul „unicului zeu”, zeul fără nume al creștinilor, numit doar zeu.

1.2 Zeul Knepf, cel care dă Suflare de viață, care provoacă Zămislirea;
- este înlocuit în evangheliile creștine de „duhul sfânt”.

1.2.1 În următoarea scenă a Imaginilor și inscripțiilor din Luxor, zeul Kneph, împreună cu Hathor, îi dă viată viitorului faraon, toți faraoni fiind considerați ca având origine divină, ca descendenți ai Zeului Soare - Ra.
Acesta este „Duhul de viață” sau „Suflarea de Viață” care provoacă Zămislirea; Conform lui Plutarch și Diodorus Kneph era identic cu noțiunea de pneuma. În acest context Kneph era Cel ce sufla viață în ființe, echivalentul zeului El, prezentat astfel în prima „Creație” a evreilor, zeu preluat de aceștia de la fenicienii din Canaan, evrei care spre deosebire de varinata creștină nu trimit un „duhul sfânt” pentru a da viață ființelor, ci însuși zeul El este prezentat ca suflând Viață.

1.3 Zeița Hathor
era asociată cu zeița Isis a cărei venerarea era răspândită atât în lumea semitică cât și în Etiopia, Somalia, Libia etc. Ea era cunoscută ca Doamna Cerurilor și asociată cu Mut, Mama Celestă, a cărei reprezentantă era regina, ca viitoarea mamă a faraonului, prin care se certifica de asemenea originea divină a faraonilor, ea fiind prezentată ca virgină.

1.3.1 Maria a fost reinventată după aceste caracteristici, lipsindu-i însă atât
- caracterul de regină
- cât și aceea de a da naștere unui faraon (rege), deși se inventaseră diferite prezentări ale lui Isus ca urmaș al casei regale a lui David, ca fiu al lui Iosif, ca apoi în versuri adăugate ulterior să se afirme că de fapt Isus nu era fiul lui Iosif și astfel nu mai aparținea casei regale a lui David.

2. Falsa atribuire a denumirii de Christos lui Isus; dovezi în acest sens sunt prezentate în postare Isus și Christos.

3. Imaginile și inscripțiile din Luxor arată că sura pentru conceptele despre Buna Vestire, Concepția, Nașterea și Adorarea,
așa cum sunt descrise în primul și al doilea capitol al evangheliei „după Luca”; sunt original în lumea egipteană
și așa cum avem asigurarea istoriei manuscriselor creștine că de fapt capitolele din evanghelia „după Matei”,
care conțin Miraculoasa Naștere a lui Isus sunt o adăugare târzie, ele neapărând în manuscrisele mai vechi,
la fel și evangelia „după Luca” este ea însăși o lucrare mult mai târzie,
după cum însuși autorul afirmă, menționând munca sa de culegere de date, vezi și Versete comune.

Cele bune
madhukar

În relatările egiptene nu este vorba despre nașterea Fiului lui „Dumnezeu” ci despre nașterea noului faraon,
considerat ca avĂąnd o origine divină, ca reprezentant al zeului Soare pe pămĂąnt.

Iată dovezi Ăźn acest sens:

1. Imaginile și inscripțiile din Luxor

1.1 Zeul Thoth,  Zeul Lunii, divinul CuvĂąnt, sau Purtător al CuvĂąntului zeilor
- nu este un „ünger” așa cum este prezentat Ăźn varianta lui „după Luca”
- și nici nu este trimis de „zeul fără nume”, unicul zeu al creștinilor.

1.1.1 Prima scenă din partea stĂąngă a Imaginilor și inscripțiilor din Luxor  Ăźl arată pe zeul Taht [Thoth], Zeul Lunii, divinul CuvĂąnt, sau Purtător al CuvĂąntului zeilor, Zeu al Înțelepciunii și Cunoașterii preluat de greci sub numele de Hermes, dar cu mai puține prerogative, el fiind trimis de Zeul Soare – Ra, anunțĂąndu-o per regină că va da naștere unui fiu.

1.1.2 Unul dintre prerogativele lui Taht, de a fi CuvĂąntul zeilor, este atribuit de creștini lui Isus Ăźntr-o formă distorsionată, el fiind CuvĂąntul „unicului zeu”, zeul fără nume al creștinilor, numit doar zeu.

1.2 Zeul Knepf, cel care dă Suflare de viață, care provoacă Zămislirea;
- este Ăźnlocuit Ăźn evangheliile creștine de „duhul sfĂąnt”.

1.2.1 În următoarea scenă a Imaginilor și inscripțiilor din Luxor, zeul Kneph, Ăźmpreună cu Hathor, Ăźi dă viată viitorului faraon, toți faraoni fiind considerați ca avĂąnd origine divină, ca descendenți ai Zeului Soare - Ra.
Acesta este „Duhul de viață” sau „Suflarea de Viață” care provoacă Zămislirea; Conform lui Plutarch și Diodorus Kneph era identic cu noțiunea de pneuma. În acest context Kneph era Cel ce sufla viață Ăźn ființe, echivalentul zeului El, prezentat astfel Ăźn prima „Creație” a evreilor, zeu preluat de aceștia de la fenicienii din Canaan, evrei care spre deosebire de varinata creștină nu trimit un „duhul sfĂąnt” pentru a da viață ființelor, ci Ăźnsuși zeul El este prezentat ca suflĂąnd Viață.

1.3 Zeița Hathor
era asociată cu zeița Isis a cărei venerarea era răspĂąndită atĂąt Ăźn lumea semitică cĂąt și Ăźn Etiopia, Somalia, Libia etc. Ea era cunoscută ca Doamna Cerurilor și asociată cu Mut, Mama Celestă, a cărei reprezentantă era regina, ca viitoarea mamă a faraonului, prin care se certifica de asemenea originea divină a faraonilor, ea fiind prezentată ca virgină.

1.3.1 Maria a fost reinventată după aceste caracteristici, lipsindu-i Ăźnsă atĂąt
- caracterul de regină
- cĂąt și aceea de a da naștere unui faraon (rege), deși se inventaseră diferite prezentări ale lui Isus ca urmaș al casei regale a lui David, ca fiu al lui Iosif, ca apoi Ăźn versuri adăugate ulterior să se afirme că de fapt Isus nu era fiul lui Iosif și astfel nu mai aparținea casei regale a lui David.

2. Falsa atribuire a denumirii de Christos lui Isus; dovezi Ăźn acest sens sunt prezentate Ăźn postare Isus și Christos.

3. Imaginile și inscripțiile din Luxor arată că sura pentru conceptele despre Buna Vestire, Concepția, Nașterea și Adorarea,
așa cum sunt descrise Ăźn primul și al doilea capitol al evangheliei „după Luca”; sunt original Ăźn lumea egipteană
și așa cum avem asigurarea istoriei manuscriselor creștine că de fapt capitolele din evanghelia „după Matei”,
care conțin Miraculoasa Naștere a lui Isus sunt o adăugare tĂąrzie, ele neapărĂąnd Ăźn manuscrisele mai vechi,
la fel și evangelia „după Luca” este ea Ăźnsăși o lucrare mult mai tĂąrzie,
după cum Ăźnsuși autorul afirmă, menționĂąnd munca sa de culegere de date, vezi și Versete comune.

Cele bune
madhukar

Dacă îl includem și pe Lucifer în ecuația istorico-religioasă, e posibil ca el să fi intuit anumite aspecte, și chiar el să fie autorul scenei de la Luxor!

Servus heart_of_ice

1. Nu putem să "includem în ecuație" o persoană care nu există.
Dovada prezentată de creștini pentru existența lui Lucifer, așa zisul înger de lumină care a căzut de lângă ...Iehova
conform Isaia 14.12-15, este falsă.

Falsul se bazează pe ruperea din contextul inițial a versetelor Isaia 14.12-15,
și prezentarea acestor versete în afara contextului întregului capitol Isaia 14,
unde, după creștini, Isaia ar vorbi despre o altă persoană decât regele Babilonului,
și introducerea aceste noi persoane, inventate de ei, în alte povești de origine creșină, cum ar fi așa zisa Apocalipsă a lui Ioan.

De fapt în Isaia 14 este vorba despre o cântare la adresa împăratului Babilonului
care în versetele 12-15 este comparat cu Luceafărul, care în limba latină se numește Lucifer.
Pentru intelegere vezi linkul pentru prima parte a textului Isaia 14, unde este evidențiat faptul că este vorba doar de o cântare a evreilor la moartea (căderea) celui ce îi înrobise: Regele Babilonului.

2. Dacă există alte dovezi pe care creștini le prezintă pentru existența unui înger de lumină care ar fi căzut de lângă ... Iehova, te rog prezintă-le pentru a le analiza.

cele bune
madhukar

Madhukar, eu cred in Hristos ...

Servus Dorel666,

1. Isus nu este Christos (Hristos pentru unii români)

Pentru a înțelege mai bine trebuie să privim evoluția prezentării lui Isus.

La început Isus a fost prezentat conform prezicerii evreiești după care el trebuia să fie fiul lui Iosif,
care ar fi făcut parte din neamul regelui David, și astfel unele secte creștine au creat chiar
și niște arbori genealogici care să demonstreze că Isus ca fiu al lui Iosif, face parte din neamul regal al lui David.
Și astfel Isus a fost vestit ca viitorul rege al evreilor
și cum acești regi erau unși ca regi într-o ceremonie corespunzătoare,
în urma cărora erau numiți Mesia, regi unși (traducerea greacă Christos),
lui Isus i s-a făcut publicitate și ca viitor Mesia (rege uns).

Problema este însă că Isus a fost spânzurat, corform unor documente evreiești,
vezi Tractatul Sanhedrin 43aal școlilor de rabini (mișna)
și Isus nu mai putea fi uns ca rege al evreilor, deci nu mai putea fi numit Mesia (Christos)
și totuși el a continuat, în mod fals, să fie numit "rege al evreilor" (nu al omenirii, ca în propaganda mai târzie) și totodată și Mesia (Christos),
iar adepții acestuia au continuat să se numească, în mod fals creștini.

Diferitele secte creștine au creat după aceea alte variante Isusului creștin,
vezi ca exemplu afirmațiile inițiale ale "sfântului" Irineu: Isus a trăit până la adânci bătrânței
și cea creată în cea de-a doua jumătate a secolului al doilea
și care în final s-a impus, în care Isus ar fi fost făcut de un duh
trimis de "zeul" (theos în originalul grecesc) (care zeu?) cu "fecioara" Maria,
soția lui Iosif, cu care acesta trebuie să nu fi făcut sex niciodată.

Evident că dacă aceasta din urmă ar fi fost varianta originală, prezentarea unor arbori genealogici
care voiau să demonstreze
  - că Isus ar fi făcut parte din neamul lui David și
  - astfel ar fi viitorul rege al evreilor așa cum chipurile ar fi fost prezis, vezi 1.Cronici 17:11-14
nu ar fi avut nici un sens.

Tocmai pentru crearea noului Isus, creștinii din secolul al doilea,
buni cunoscători ai literaturii egiptene și grecești s-au inspirat din acestea.

2. Tu poți să crezi ce vrei, dar dovezile prezentate mai sus arată că Isus nu are dreptul de a fi numit "Hristos".

cele bune
madhukar

Madhukar, eu cred in Hristos pentru cuvintele pe care le-a spus, ..

Servus Dorel

Isus este prezentat ca cel care a propovăduit Iubirea de oameni, așa cum se spune conform cu evanghelia „după Ioan” 13.34
"Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul."
iar unii adăugă chiar că această 'nouă poruncă' pentru învățații evrei, care au fost prezentați de creștini ca fiind fiii satanei, era în contradicție cu legile „dure” ale lui Moise.

1. În realitate nu este vorba despre o „nouă poruncă”, așa cum afirmă Isus sau cei care au scris evanghelia „după Ioan” căci așa cum Nașterea, Buna Vestire, Venerarea Celor trei Magi și alte calități ale lui Isus, au fost copiate de la egipteni, și această poruncă a fost copiată din
Levitic 19.18:
"Să nu te răzbuni cu mina ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt (cel ce vorbește) Jehova"
2. Isus prezintă această poruncă ca și cum ar fi nouă, nefăcând nici o remarcă despre faptul că de fapt această poruncă deja exista sau
3. cel ce a scris „după Ioan” 13.34 prin această afirmație arată că nu cunoștea legile evreiești.

Bineînțeles creștinii susțin că ar fi vorba de iubirea de oameni, oricare ar fi ei.
Realitate este o alta.
Porunca evreiască se referea numai la iubirea evreilor pentru propriul lor neam:
"Să nu te răzbuni cu mina ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt (cel ce vorbește) Jehova"
și care în esența ei este prezentată ca o poruncă creștină, și credincioșii chiar cred acest lucru.
Se propagă un fals, mai ales că și în cazul variantei creștine nu este vorba de iubirea de oameni, oricare ar fi ei, căci Isus nu le spune să-i iubească pe toți, ci să se iubească între ei, ca grup:
1. "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi (el nu spune: pe toți), aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul."
2. Căci pentru toți ceilalți ce erau împotrivă, poruncile erau altele:
"după Matei" 18:6 „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
"după Luca" 19:27 "Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. "

cele bune
madhukar

Madhukar, eu cred in Hristos pentru cuvintele pe care le-a spus, ...

Servus Dorel666,

trebuie să nu uiți că el a mai spus că nu a venit să aducă pacea ci război și dezbinare.

Pentru dovezi în acest sens, vezi linkul Isus nu aduce pacea.

cele bune
madhukar

Madhukar, eu cred in Hristos pentru cuvintele pe care le-a spus, n

Servus Dorel,

Este un fals să susții că spui ceva nou, când de fapt acele lucruri fuseseră spune de alții înaintea ta,
așa cum spune Isus în evanghelia „după Ioan“ 13:34, vezi „Isus și iubirea de aproapele“.
În evanghelia "după Matei" 22, 37-39, Isus ar fi spus că nu există o poruncă mai mare ca aceasta:
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, …(traducere creștină)

De fapt originalul evreisc care chipurile ar fi citat aici de Isus spune:
„Ascultă Izrael, să-l iubești doar pe Iehova dintre zeii (Elohim) noștri,“ … traducere conform originalului evreiesc Deut. 6.4, vezi Traducerea cuvânt cu cuvânt

1. Și în acest caz se pune în gura lui Isus un fals, propavăduindu-se
că această poruncă inventată de clerul evreiesc prin „Poruncile lui Moise“,
pentru a le impune acestora venerarea unei singure zeități din panteonul de zeități împrumutate de aceștia de la fenicienii din Canaan
s-ar adresa nu evreilor ci întregii … omeniri,

când de fapt se adresează doar evreilor,
conform propriilor invenții clericale, conform cărora li se impunea venerarea unei singure zeități
din panteonul de zei pe care-i veneraseră sute de ani, după intrarea în Canaan, unde găsiseră civilizația înfloritoare a fenicienilor, vezi

Deuteronom 32:1-9
Zeii în Canaan - Ugarit oraș stat
Moise o invenție literară
Cronicele, Samuel și Regi
Etapele construcției Scrierilor Evreiești

2. În original nu este vorba de „Domnul“ ci de Jehova, zeitate împrumutată de la fenicienii din Canaan
și care îl transformaseră într-un fel de Zeus, vezi „Zeul Ploii, al furtunii și Fulgerului”
Deși în panteonul original al fenicienilor din Canaan aceste calități aparțineau fratelui său Bal.

cele bune
madhukar

Madhukar, eu cred in Hristos pentru cuvintele pe care le-a spus,

Servus Dorel,

Iată alte afirmații false ale lui Isus, caruia chiar atribuirea noțiunii de Christos este un fals al primilor săi susținători:
Falsul prezentat astăzi se numește

Mântuirea vine de la iudei

În evanghelia „după Ioan” 4,21-22 autorul necunoscut afirmă:
"21 Şi Iisus i-a zis: Femeie, ...
22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că eliberarea vine de la iudei."

Această afirmație care este pusă în gură lui Isus, este o relicvă de la începuturile mișcării evreiești,
care-l prezenta pe Isus ca regele din neamul lui Iuda,așteptat de evrei pentru a-i elibera și a face Izraelul Mare.
Acest rege trebuia să fie conform cu 1.Cronici 17:11-14 un urmaș al regelui David din neamul lui Iuda,
de aceea în gura lui Isus se pune această afirmație că „eliberarea vine de la Iudei”.

Samaritenii însă, în persoana femeii cu care Isus argumenta pe tema Eliberării, aveau o altă doctrină în privința lui Messia (Christosul);
ei afirmând că Christosul nu va fi o persoană ce va fi unsă ca rege,
așa cum îl prezentau susținătorii lui Isus pe acesta
și pentru care tocmai îi fabricaseră și arbori genealogici care să dovedească apartenența sa la casa regală a lui David,
vezi Reacția evreilor la publicarea arborilor genealogici ai lui Isus.

Samaritenii susțineau că Christosul ce-i va elibera, va fi un profet, persoană unsă ca mare preot, cineva în genul lui Moise,
pentru că afirmația din 1.Cronici 17:11-14 nu se referea la un rege dintr-un viitor necunoscut ci chiar la Solomon fiul lui David, așa cum reiese din 1.Cronici 22
iar în această evanghelie "după Ioan" Isus își făcea singur publicitate susținând că Eliberarea vine de la Iudei, conform susținătorilor săi indicându-se astfel că el urma să fie uns ca rege al tuturor evreilor, "eliberarea vine de la iudei".

Citește mai mult urmând linkul Mântuirea vine de la iudei

Madhukar, eu cred in Hristos pentru cuvintele pe care le-a spus,