20 lei - marea bunastare PSD

Salariul minim pare calul de bataie al PSD. Ce poate suna mai frumos decat faptul ca social-democratii au majorat spectaculos salariile celor mai obiditi dintre angajati: cei aflati la limita bunastarii?

Protipendada PSD+ALDE se preface ca a pus umarul ca sa-l ajute pe romanul sarac, dar nu spune o vorba despre un aspect strigator la cer: marii benefciari ai cresterilor de salariu minim nu sunt oropsitii platiti cu bani putini (carora oricum inflatia le-a anulat bruma de majorare), ci demnitarii platiti cu bani multi si care, cu aceasta ocazie, vor primi si mai multi.

Poate unora le scapa detaliul ca multi din demnitarii nostri au salariile, indemnizatiile sau alte drepturi caculate in functie de salariul minim. Daca a crescut acesta cu cateva sute, le cresc si lor drepturile cu cateva mii. Asta-i legea facuta chiar de ei.

Sa trambitezi cresterea de salariu a omului obidit fara ca macar sa amintesti ca, prin aceasta, ti-ai crescut spectaculos propriul venit, nu vi se pare o cacealma sinistra?

Programul de guvernare prevedea masuri marete pentru sanatatea romanilor. Nu ma pot referi la cele marunte, intrucat nu stiu cata aparatura s-a modernizat, cate ambulante s-au inlocuit, cate altele noi s-au achizitionat, cati medici au plecat din tara si daca s-a intors intre timp vreunul, fascinat de legea salarizarii.

Ma refer numai la un mare spital republican prevazut in Bucuresti, la opt spitale regionale "dotate cu echipamente de ultima generatie" (ce pompos suna!) si la asigurarea unei ambulante in fiecare comuna, toate prevazute in program. La jumatatea mandatului, ar fi trebuit sa fim cel putin la jumatatea drumului de parcurs pentru aceste obiective.

Nu ca nu s-a parcurs, dar nici macar nu s-a inceput ceva. Ia priviti aici cum descrie programul un asemenea viitor spital regional: "1.000 paturi, 10 clinici, 1 centru de cercetare, echipamente de ultima generatie. Cartier de locuinte pentru medici si personal, infrastructura de cazare pentru rudele si insotitorii pacientilor (hotel - minim 50 de locuri) ".

Doamna ministru Sorina Pintea recunoaste ca suntem la o intarziere de un an, anuntand ca primul din aceste spitale "ar putea fi gata" la Iasi, in 2024.

Stiti cum vine asta? Ca linia de metrou M5, care ar fi putut sa fie gata acum trei ani, dar nu este nici macar acum.

Si, in timp ce nimic nu este inceput, doamna Dancila incearca sa ne pacaleasca, jucand la doua capete: ba ca vom folosi fonduri europene nerambursabile, ba ca dam cu piciorul in ele si cautam investitori privati, pentru un partenierat de tipul PPP.

Nu cred ca premierul este indreptatit sa dea cu piciorul la fondurile europene. Ele nu sunt banii personali ai doamnei Dancila, sunt banii nostri, ai cetatenilor Romaniei, care contribuie anual anume ca sa beneficieze de fonduri nerambursabile.

Bomboana pe coliva din domeniul sanatatii este faptul ca, la doi ani de la preluarea mandatului de catre PSD+ALDE, in capitala tarii, exista un singur pat dotat complet pentru arsurile grave precum cele de dupa tragedia #Colectiv, iar doamna ministru Sorina Pintea recunoaste aceasta realitate si da din umeri.

Situatia infrastructurii se cunoaste. Doamna Dancila ameninta in decembrie ca, daca nu se dau in exploatare pana la sfarsitul anului o suta km de autostrada, va face destituiri.

M-a facut sa rad. Aceeasi suta de km promisa de dna Dancila pentru 2018 fusese angajata si de guvernele Grindeanu-Tudose pentru 2017, contase pe ele si guvernul Ciolos, si guvernele Ponta - atatea cate au fost la guvernare.

Este aceeasi suta care se transmite de la guvern la guvern, de la ministru la ministru si de la carmuire la carmuire, iar infrastructura tarii bate pasul pe loc, mai mult ca niciodata.

Asta imi aduce aminte de o scurta nuvela a scriitorului rus Cehov, unde un oarecare Ivan Ivanovici primise o sticla de votca de la subalternul sau si, in loc s-o deschida, a trimis-o profesorului de matematica al progeniturii sale, amenintata sa ramana corijent. Profesorul n-a deschis-o si a trimis-o ispravnicului care urma sa-i aprobe construirea unui acaret la mosie, iar acesta a oferit-o preotului, care ii da casa cu aghiazama de Boboteaza. De la preot, sticla a ajuns la seful de gara, la judecatorul de ocol, la alti profesori de la scoala si chiar la sotia unui inalt functionar, cunoscuta ca bautoare. Pana la urma, votca a ajuns inapoi la Ivan Ivanovici, nebauta si intacta, dupa ce a onorat atatea obligatii in intreaga protipendada locala.

In fiecare an, guvernele promit alti 100 km de autostrada, care sunt insa aceiasi 100 km de pe aceeasi autostrada. Observ o oarecare diferenta intre modul cum trateaza infrastructura guvernarile de astazi si felul cum o tratau guvernarile de pe timpul Principatelor Unite, cand, la initiativa domnitorului si apoi Regelui Carol, apareau rapid caile ferate pe harta tarii: Bucuresti-Giurgiu, Bucuresti-Bacau-Itcani (Suceava), Bucuresti-Constanta (inclusiv podul), Bucuresti-Pitesti-Craiova.

Fara fonduri europene, fara parteneriate public-privat, chiar fara populiste programe de guvernare. Dar cu Bratianu, nu cu Dancila.

Programul de guvernare n-a prea prevazut masuri care sa ne fereasca de epidemii de niciun fel. Nu putem face vinovat pe cineva pentru a nu fi prevazut pericolul pestei porcine, dar un program serios, gandit pe alte idei decat cele populiste, n-ar fi trebuit sa trateze zootehnia ca pe un fel de a cincea roata la caruta.

O intebare retorica imi sta pe buze: cum se face ca nu numai tarile europene, dar nici vreo tara din zona - Ungaria, Bulgaria, Polonia - n-au fost lovite de pesta? Si nici tarile din afara UE: Republica Moldova, Serbia sau Ucraina. Le-a ocrotit Pronia sau au avut ei un ministru mai destept decat Daea, un premier mai cu scaun la cap decat Dancila si niste baroni locali mai priceputi decat ai nostri?

In opinia mea, ministrul Agriculturii, care tuteleaza si sectorul zootehnic, ar fi trebuit sa se retraga cu onoare din post, nu sa se cramponeze de el. Modul cum a actionat ucigand animalele in masa, atacandu-le in ograda gospodarilor chiar in preajma Craciunului, intrand in conflict cu crestinul care asociaza sarbatoarea cu piftia, demonstreaza ca ministrul nu stie sa caute solutii, darmite sa le gaseasca.

Insa cu nimic nu s-a facut mai rau de ras guvernarea PSD+ALDE decat cu ifosele liderilor sai. Un membru marcant al PSD si-a pemis chiar sa emita jenanta sintagma: facem pentru ca putem.

Si, fireste, putem pentru ca suntem o majoritate incontestabila. Imi permit sa observ ca uriasele manifestatii din februarie 2017 si cele de 10 august 2018 nu lasa impresia unei majoritati chiar in afara de orice discutii. Iar calculele o confirma si imi permit sa fac o mica soocteala:

Mai putin de jumatate din totalul alegatorilor s-au prezentat la vot: 39.49%. Dintre acestia, 45.47% au votat pentru PSD. Tot mai putin de jumatate. Dar ce reprezinta 45.47% din 39.49%? Reprezinta, conform unei aritmetici simple, exact 17.986%, sub modestul 18%. Aceasta este "uriasa majoritate" cu care se lauda PSD ca a castigat alegerile.

Nu contest concluziile scrutinului, dar nici nu pot trece cu vederea ca diferenta de cca 82% reprezinta marea masa a electoratului care, nevotand pe nimeni, n-a votat nici PSD. Asa stand lucrurile, mi se pare tupeu din partea liderior PSD sa-si etaleze la tot pasul meritul unei "majoritati incontestabile", pe fondul careia se zbate sa induca un fel de dictatura a majoritatii, impotriva oricaror reguli democratice.

În medie, într-o familie din România ajung lunar cam 4.500 de lei. Adică puţin peste 1700 de lei pentru fiecare membru. Din banii aceştia, oricine cumpără mâncare, plăteşte facturile, plăteşte ratele, dacă există, pune benzină sau plăteşte un abonament la autobuz şi mai are şi ceva dări de achitat, mai ales acum, când toată lumea vrea să scape de impozitele locale până la final de martie ca să aibă reducere de 10%. Ce mai rămâne după ce tragi linie? Aproape zece la sută din ce ai avut.

Cheltuielile anulează aproape 3.900 de lei din cei 4.500 de lei despre care vorbeam la început. Rămân puţin peste 560 de lei pentru eventuale economii. Asta în condiţiile în care într-o lună nu acoperi decât cheltuielile cu traiul zilnic. Dacă răceşti cumva şi trebuie să mergi la medic, lucrurile se complică. Şi mai spunem o dată: vorbim despre o medie, pentru că, de fapt, în timp ce unora le rămân nişte bani după plata cheltuielor, alţii abia trăiesc de la o zi la alta, deşi au un venit lunar sigur.

Într-un singur an, 2018, veniturile unei familii au crescut cu 30 la sută. Cheltuielile însă au crescut cu 34 la sută. În cifre calculate de statistică, doar cheltuielile de consum, adică mâncare, utilităţi, abonamente de telefonie şi internet, transport şi alte cheltuieli de zi cu zi sunt cu vreo 300 de lei mai mari ca în 2017. Dacă adăugăm peste aceastea şi taxele şi impozite, vedem că 80% din banii care ajung lunar într-o familie... se duc. Celebra inflaţie e de vină pentru asta. Adică scumpirile.

Lucrurile nu se vor schimba în 2019, şansa să vedem ieftiniri este tot mai redusă. În primul rând, carburanţii sunt mai scumpi. Cursul de schimb a sărit de pragul psihologic de 4,65 de lei imediat ce piaţa a început să asimileze deciziile pripite ale guvernului. Cine încă mai are rate în euro ştie ce înseamnă un leu slab, ca și cei care stau cu chirie şi plătesc raportat la moneda europeană. Facturile sunt calculate tot în funcţie de euro. Toate acestea erodează veniturile. Venituri care nu au crescut pentru toată lumea. Scumpirile însă sunt pentru toţi.

Economia are paliere foarte tehnice, unele greu de înţeles dacă nu eşti specializat. Bunăstarea unui popor este însă oglinda unei bune administrări a banilor. Iar când tu ştii că patronul ţi-a mărit salariul, dar tu trăieşti mai prost decât atunci când aveai un venit mai mic, e vremea să te întrebi ce anume merge prost şi de la unde vin neajunsurile. E un exerciţiu de sinceritate care, uneori, poate înlocui o lecţie de economie.