Umilirea soldaților români în cele două războaie mondiale

Abia după un an, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial a început să existe o preocupare constantă pentru dotarea armatei române. Din vara lui 1914, creditele pentru armată au fost nelimitate. Mai apoi odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, în vara lui 1916, guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a alocat până în 1917, Ministerului de Război, un buget de 115 milioane de lei. Totodată pe credit au fost luați peste 850 de milioane de lei, până în 1917.
Au fost încheiate sute de contracte cu fabrici de armament din străinătate. Erau plătite sume importante pentru muniție, arme și chiar aparate de zbor, o inovație tehnică de ultim răcnet.  Totodată primul ministru Ion I.C. Brătianu spunea că a dat o mulțime de bani pe un soi de cantine mobile moderne, pentru „o supă și hrană caldă” oferită soldaților. Aparent pentru armata română s-au făcut eforturi considerabile, iar aceasta, la prima vedere, părea o forță competitivă, cel puțin în zona Balcanilor. În realitate totul era demagogie pură. Cu o iresponsabilitate crasă, pregătirea armatei române pentru război, a fost în mare parte transformată într-o uriașă afacere. Precupeții, oportuniștii, politicienii fără scrupule au făcut avere pe socoteala soldatului român, punând în pericol existența unei națiuni întregi. Ministerul de Război era locul unde se făcea afacerile pe banii statului. Acolo se deschidea ușa către îmbogățire pentru cei cu relații sus-puse sau dispuși la tot felul de compromisuri.  La Ministerul de Război, se încasau comisioane, se trucau contracte și se făcea cele mai bune afaceri, evident nu și pentru armata română.
”Cu începutul anului 1915 s-au deschis într-adevăr pentru cei cu trecere la Guvern atâtea posibilități de îmbogățire peste noapte prin exporturile și importurile de favoare, prin furniturile armatei și prin lucrări publice, încât numai cei tari de înger sau cei proști nu s-au pricopsit”, scria Constantin Argetoianu.  Iar generalul Dumitru Iliescu, era cel care vămuia totul la Ministerul de Război. Nicolae Filipescu  un politician și ziarist român, contemporan cu evenimentele spunea că generalul Dumitru Iliescu era un ”hoț”, acuzându-l că Ministerul de Război, sub oblăduirea sa, se umpluse de afaceriști cu pile la Guvern și în lumea politică. Evident politicienii încasau comisioane grase doar cu traficul de favoruri și cu recomandările de rigoare. Filipescu explica și cum funcționa mecanismul șpăgilor și traficului de influență pe seama armatei române. Pe scurt, pentru a obține comisioane sau prețuri astronomice din bugetul statului erau tărăgănate diferite înțelegeri. Totodată erau acceptați la plată doar afaceriști agreiați și recomandanți de politicieni.  
Oamenii colonelului Rudeanu făcea oferte de aprovizionare cu armament și muniție. Înțelegerea era amânată până când reprezentanții fabricilor de armament, evident din străinătate, înțelegeau că trebuie să plătească o șpagă grasă pentru a fi siguri că vor obține contractul cu statul român. Nu lipseau nici intermediarii, care făceau și ei bani mulți din comisioane. Cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat cu aprovizionarea armatei române, la capitolul cartușe. Încă din 1914, o fabrică italiană de armament s-a oferit să facă o fabrică de cartușe în România. Cartușele urmau să fie fabricate la noi în țară și apoi vândute armatei române. Italienii au fost însă șicanați pentru a fi obținute comisionele. Aceștia renunță iar o firmă franceză de armament a plătit șpaga cuvenită și a intrat în cărți. Mai precis a primit un contract cu statul român. Evident cu o diferență la prețul pe mia de cartușe, mult mai mare decât cel oferit de italieni. Asta însemna pagubă pentru statul român dar un câștig pentru cei care au intermediat afacerea. Nu au lipsit nici nepotismele în toată această poveste, iar afacerea toluenului, una dezastuoasă din punct de vedere financiar este grăitoare.

Cum era de aşteptat, după atâtea afaceri şi învârteli, România a intrat în război mai nepregătită ca oricând. Soldaţii au fost trimişi la moarte, cu echipamente în batjocură. Statul român cheltuise sume uriaşe pentru echiparea armatei. Cu toate acestea banii au fost sifonaţi sau cheltuiţi iresponsabil pe lucruri de foarte proastă calitate. Conform rapoartelor oficiale din vara lui 1916, anului intrării României în război, soldatul român era perfect echipat. Realitatea a contrazis toate aceste rapoarte. Iată ce spunea D. Niculescu într-o şedinţă a Senatului despre încălţămintea oştenilor.  „Soldaţii noştri au intrat în război cu bocanci a căror talpă era lipită cu pap şi în mai puţin de două săptămâni erau improprii oricărui serviciu”, raporta într-o şedinţă a Senatului D. Niculescu.   Pe lângă bocanci şi celelalte elemente ale echipamentului erau fie de calitate foarte proastă, fie mediocră. La acel moment armata română era una dintre cele mai prost îmbrăcate armate ale Europei. Mesajul transmis populaţiei, de Vintilă Brătianu,ministrul de Război, este elocvent în acest sens.

” Publicul este rugat a ne da rufe, haine, paltoane, ghete, căciului. ”, lansa acesta un apel populaţiei în 1916. Şi asta după ce statul cheltuise sume uriaşe pe echipamente.  Mai tragic este faptul că mulţi soldaţi români au fost trimişi pe front cu muniţie insuficientă şi arme stricate, fără artilerie grea. În urma unor controale de rutină s-a constatat că 40% din armamentul unui corp de armată nu putea fi utilizat. Pe scurt, au primit puşti stricate şi au fost trimişi pe front. Totodată deşi statul român a plătit antrenarea a 30 de piloţi militari la Băneasa cu peste 210.000 lei, aceştia nu au mai ajuns să zboare în timpul războiului. Totodată Ministerul de Război nu a cumpărat combustibil şi piese de schimb pentru avioane, dar în schimb a achiziţionat aparate de gimnastică pentru piloţi. Armata germană, de exemplu, dotată cu mitraliere şi artilerea grea dar şi cu o bună logistică, era net superioară armatei române. În legătură cu logistica, aceasta era dezastruoasă la români. Doctorul Niculescu, senator în perioada războiului vorbea despre dezastrul din spitalele de campanie româneşti. Operaţiile erau făcute pe viu, din lipsă de anestezic, iar feşele erau putrezite.

Se mai indoieste cineva de faptul ca in gena noastra ca natie exista hotia, furtul, minciuna,smecheria, combinatia...

Se mai indoieste cineva de faptul ca in gena noastra ca natie exista hotia, furtul, minciuna,smecheria, combinatia.....pacat de tara asta, de frumusetea ei, ne-a dat universul, dumnezeu, de toate, mai putin minte si cinste

In mare, monarhia si politicienii taranisti-liberali sunt vinovati pentru instaurarea comunismului in Romania.
Cine  isi aduce aminte de rascoala taraneasca si  in ce evul mediu se afla Romania pe la 1900 stie ca regii si politicienii liberal-taranisti n-au facut nimic pentru tara, n-au facut nimic ca sa creasca nivelul de trai

Clasa munciutoare din Romania incepand de la decebal incoace a dus-o bine in Romania doar cand au avut la conducere oameni patrioti cu mana de fier

Cum a fost posibil ca dintr-un popor atat de bun sa iasa conducatori atat de rai ?

In general romanii sunt oameni cinstiti, exceptii exista intotdeauna, dar au politicieni care nu le seamana. Un popor bun cu o clasa politica rea - combinatia fatala.

Pai chiar, ce le-o fi venit romanilor sa-l voteze pe un condamnat penal cu suspendare ca Dragnea si tocmai dupa un an de la Colectiv?
De ce n-au votat-o pe Gorghiu , Predoiu, Clotilde,  sau pe Nicusor?

De ce oare ca  politicienii  aia erau mai imaculati, mai cinstiti , mai .... "competenti" ca asa se petindeau?

Mareşalul Ion Antonescu, disperat de faptul că se fură din spitale, din ajutoare, chiar şi din hrana cailor, a propus măsuri radicale: de la însemnarea hoţului cu fierul roşu până la reintroducerea pedepsei cu moartea.
Istoricul Alesandru Duţu a făcut publice stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri din timpul guvernării lui Ion Antonescu. Disperat de faptul că se fură şi din donaţii, mareşalul Ion Antonescu a vorbit foarte dur într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri la 10 decembrie 1941. „La centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă lucrurile s-au petrecut la fel. În toate locurile unde se colectează sunt găsiţi oameni şi femei care fură din obiectele donate. Toţi fură. Ţară de tâlhari“, spunea Antonescu celor prezenţi.

si nici nu se va schimba.

Se mai indoieste cineva de faptul ca in gena noastra ca natie exista hotia, furtul, minciuna,smecheria, combinatia.....pacat de tara asta, de frumusetea ei, ne-a dat universul, dumnezeu, de toate, mai putin minte si cinste