Cine cânta această melodie?

Prin anii '80 cineva, un bărbat, a lansat o melodie pe versurile poetului Demostene Botez, Cânta o caterincă.
Știe cineva cum se numea cântărețul și, eventual, unde pot găsi melodia? Mulțumesc.
Pentru exactitate, redau aici poezia:

Cânta o caterincă în colțul unei strade,
Cânta o caterincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie parcă, am stat ca să-l ascult.

Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de țintirim.
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.

Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continuu și banal,
Ce-l auzim în stradă și-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți târzii de bal.

Așa purtând povara, mi-am împărțit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta pe străzi înguste vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu

Edited by stancosty, 23 December 2018 - 00:44.

daca nu este un artist consacrat, dar este artist, ai putea sa-l gasesti in vreo inregistrare de la
Cenaclul Flacara ! ... zic yo ! ...

Mihail Saulescu?

Edited by PopaXXX, 23 December 2018 - 08:57.

PopaXXX, on 23 decembrie 2018 - 08:52, said:

Nu, Săulescu a fost un poet, decedat timpuriu, în timpul Primului Război Mondial, care a scris și el o poezie intitulată tot așa: Cânta o caterincă. Probabil, Demostene Botez s-a inspirat de acolo. Iată și poezia lui Săulescu, poezie care, după știința mea, nu a fost transpusă într-o melodie (ortografia este cea originală, așa cum a fost publicată poezia în revista Luceafărul, nr. 23, din 1911):

Cântà o caterincă...
Cânta o caterincă pe-o stradă depărtată
Tremurătoare note, le auziam sunând,
Ca inima-mi s'o facă din nou mai viu să bată
Cântà o caterincă pe-o stradă 'ndepărtată
Un cânt pe care par'că de mult l-aveam în gând.
Cântà şi cine ştie cui s'adreşa cântarea,
Cântă şi cine ştie ce suflet asculta,
Dar poate noaptea-adâncă ori poate depărtarea,
Făcea pe-atâţia oameni cari i-ascultau cântarea
Să li se pară poate că pentru ei cântà.
Cum mi-a părut şi mie, că numai pentru mine
Trecea pe strada ceea aşa de trist cântând
Cu note plângătoare, cu note triste pline
De doruri care par'că trăiau atunci în mine,
De lucruri ne'nţelese ce le aveam în gând...
Mi s'a părut şi mie – ţi s'a părut şi ţie
Că pentru noi pe stradă trecea pe înoptat,
Cu note plângătoare această melodie '
Ce se pierdea departe – şi totuşi, cine ştie
De-a fost din toate astea ceva adevărat...
Avem cu toţi nevoie de-o melodie 'n vieaţă
Cevà ce e nainte, ori poate înapoi;
Avem cu toţi nevoie de-o melodie 'n vieaţă,
Ce par'că vine noaptea şi pleacă 'n dimineaţă,
Si totuşi totdeauna sălășluește 'n noi...
Un cânt de caterincă pierdut în depărtare
Ni-o readuce numai în inimă trecând,
Această melodie ce numai ni se pare
Că-i cânt de caterincă pierdut în depărtare,
Când o avem în suflet şi o păstrăm în gând...