Karma si alegerile din viata

Salutari la toata lumea! Ma numesc Rodica si am 40 ani, divortata , cu 2 copii. Din nefericire copiii mi s-au nascut cu sindrom down, fiind gemeni, dar sunt cei mai buni si mai frumosi copii din lume. Viata mea sunt ei, imi retraiesc copilaria alaturi de ei, ma simt copil, partener de joaca.
M-am casatorit dupa terminarea liceului ca asa era pe vremea mea, casatorie din interes, atunci familia iti cauta unul cat mai instarit. Baiatul era frumusel doar ca avea un retard mediu, lucru care nu m-a deranjat la inceput fiindca incepusem ca il plac. Lucrurile s-au complicat in timp pentru ca devenise violent , complicarea a ajuns la apogeu cand s-au nascut baietii. Vazand ca sunt bolnavi, sotul a inceput sa ma invinovateasca devenind si mai agresiv. Vroiam sa scap de el, de chinul care se abatuse asupra mea, copilul visator care spera ca va deveni un om mare, mare la figurat. In secret am inceput sa plac pe cineva, acel cineva avea o siguranta materiala mai buna si speram ca el va fi scaparea mea. Povestea s-a petrecut in mintea mea, omul nu a avut parte decat de o marturisire la care raspuns a fost: sunt prea tanar sa imi asum cresterea a doi copii. Cu sufletul bucati si pielea inegrita am mers mai departe. Peste un timp a aparut in anturajul meu un barbat, era simpatic si devenisem un fel de confidenta a lui.M-am si vazut de doua ori cu el. M-am culcat cu el, mi-am inselat sotul. M-am simtit vinovata, murdara. Apoi barbatul asta minunat mi-a zis sa il las in pace ca el e un om rau si nu vrea sa fie cu nimeni. Eu credeam in bunatatea lui dar el s-a razbunat pe mine. Mi-am lins ranile sufletului. Ma simteam a nimanui. Plangeam si nu intelegeam de ce Dumnezeu mi-a dat numai rele. Un sot retardat si violent, doi copii care niciodata nu vor fi independenti si normali. Nu intelegeam de ce nimeni nu imi poate spune o vorba buna, de ce parintii mei se poarta asa urat cu mine de teama sa nu ma duc pe capul lor cu doi copii de mana.. Asa in negura depresiei am petrecut doi ani. Am vrut sa ma omor de neputinta de a imi ajuta copiii, de a le schimba viata, de durerea de a nu auzii o vorba buna, de a nu primi o mangaiere. Dupa 2 ani , astia rai si grei , printr-o conjunctura a vietii am cunoscut un om casatorit. Am vorbit cu el si mi-a zis care ii e situatia si ca e casatorit si ca se simte singur in relatie, ca simte nevoia de o vorba buna si de o mangaiere. Am inceput o relatie cu el, a fost un an minunat in care am primit afectiune, vorbe frumoase. Asa am prins putere si am divortat. Cu copiii de mana am plecat in strainatate , la o batrana si acolo am ajutat-o si ingrijit-o. Mi-a platit salariul si mi-a lasat si casa. Dupa moartea dumneaei am vandut si am revenit in tara. Tot timpul asta am pastrat legatura cu barbatul casatorit. Acum am o locuinta a mea unde traiesc in liniste cu baietii mei. Ma doare ca omul asta nu ma vrea cu totul. I-am zis sa ne mutam impreuna si a zis ca nu poate, ca nu ar rezista. Il cred caci imi e si mie greu cateodata, desi sunt mama lor, d`apoi altuia strain. M-am certat cu el punand asupra lui toate frustrarile si neputintele. Ne-am impacat ca de fiecare data.
Oare de ce nu pot sa fiu fericita langa cineva? Ce am gresit atat de tare in viata asta? Sau in alta? Sunt femeie si simt nevoia sa fiu protejata, nu doar sa protejez.
Va multumesc pentru rabdarea de a imi citi povestea

ca ai reusit cumva( prin meritrele tale, nu contest) sa ai o casa a ta si o sursa de venit......

În ce sens e meritul ei că a avut norocul să nimerească o babă mărinimoasă căreia i s-a făcut milă de o femeie divorțată cu doi copii cu handicap?

Eu lucrez 11 ore/zi, 6 zile pe săptămână, dar voi munci mulți ani pentru o casă, aia va fi meritul meu.

Chiar  daca deviem putin de la subiect......nu stiu daca e chiar o treaa placuta sa ai grija de o baba care mai poate trai cateva luni dar poate si cativa ani  buni...care poate face pe ea,......care poate e dependenta de ajutor  pentru necesitatile vitale...,  deci si-a asumuat lucrurile astea ....fiind intr-o situatie disperata bineinteles.....dar n-a fost vorba de noroc .. poate un pic de sansa sa moara baba repede.....si sa ramana cu casa.......in fond nu ne opreste nimeni pe nicunul din noi sa ingrijim babe singure cu case si depenedente de ajutor......eu unul nu cred c-as ( putea) face asa ceva.....,.

Salutari la toata lumea! Ma numesc Rodica si am 40 ani, divortata , cu 2 copii. Din nefericire copiii mi s-au nascut cu sindrom down, fiind gemeni, dar sunt cei mai buni si mai frumosi copii din lume. Viata mea sunt ei, imi retraiesc copilaria alaturi de ei, ma simt copil, partener de joaca.
M-am casatorit dupa terminarea liceului ca asa era pe vremea mea, casatorie din interes, atunci familia iti cauta unul cat mai instarit. Baiatul era frumusel doar ca avea un retard mediu, lucru care nu m-a deranjat la inceput fiindca incepusem ca il plac. Lucrurile s-au complicat in timp pentru ca devenise violent , complicarea a ajuns la apogeu cand s-au nascut baietii. Vazand ca sunt bolnavi, sotul a inceput sa ma invinovateasca devenind si mai agresiv. Vroiam sa scap de el, de chinul care se abatuse asupra mea, copilul visator care spera ca va deveni un om mare, mare la figurat. In secret am inceput sa plac pe cineva, acel cineva avea o siguranta materiala mai buna si speram ca el va fi scaparea mea. Povestea s-a petrecut in mintea mea, omul nu a avut parte decat de o marturisire la care raspuns a fost: sunt prea tanar sa imi asum cresterea a doi copii. Cu sufletul bucati si pielea inegrita am mers mai departe. Peste un timp a aparut in anturajul meu un barbat, era simpatic si devenisem un fel de confidenta a lui.M-am si vazut de doua ori cu el. M-am culcat cu el, mi-am inselat sotul. M-am simtit vinovata, murdara. Apoi barbatul asta minunat mi-a zis sa il las in pace ca el e un om rau si nu vrea sa fie cu nimeni. Eu credeam in bunatatea lui dar el s-a razbunat pe mine. Mi-am lins ranile sufletului. Ma simteam a nimanui. Plangeam si nu intelegeam de ce Dumnezeu mi-a dat numai rele. Un sot retardat si violent, doi copii care niciodata nu vor fi independenti si normali. Nu intelegeam de ce nimeni nu imi poate spune o vorba buna, de ce parintii mei se poarta asa urat cu mine de teama sa nu ma duc pe capul lor cu doi copii de mana.. Asa in negura depresiei am petrecut doi ani. Am vrut sa ma omor de neputinta de a imi ajuta copiii, de a le schimba viata, de durerea de a nu auzii o vorba buna, de a nu primi o mangaiere. Dupa 2 ani , astia rai si grei , printr-o conjunctura a vietii am cunoscut un om casatorit. Am vorbit cu el si mi-a zis care ii e situatia si ca e casatorit si ca se simte singur in relatie, ca simte nevoia de o vorba buna si de o mangaiere. Am inceput o relatie cu el, a fost un an minunat in care am primit afectiune, vorbe frumoase. Asa am prins putere si am divortat. Cu copiii de mana am plecat in strainatate , la o batrana si acolo am ajutat-o si ingrijit-o. Mi-a platit salariul si mi-a lasat si casa. Dupa moartea dumneaei am vandut si am revenit in tara. Tot timpul asta am pastrat legatura cu barbatul casatorit. Acum am o locuinta a mea unde traiesc in liniste cu baietii mei. Ma doare ca omul asta nu ma vrea cu totul. I-am zis sa ne mutam impreuna si a zis ca nu poate, ca nu ar rezista. Il cred caci imi e si mie greu cateodata, desi sunt mama lor, d`apoi altuia strain. M-am certat cu el punand asupra lui toate frustrarile si neputintele. Ne-am impacat ca de fiecare data.
Oare de ce nu pot sa fiu fericita langa cineva? Ce am gresit atat de tare in viata asta? Sau in alta? Sunt femeie si simt nevoia sa fiu protejata, nu doar sa protejez.
Va multumesc pentru rabdarea de a imi citi povestea

Deci ai 40 ani, nascuta in 1978, ce povesti sunt astea ca asa era pe vremea ta????/ carea vreme??? asa vorbesti de parca ai fi nascuta in secolul XIX..... casatorie aranjata ??? in anii 19996-2000??.... Poate doar daca faci parte dintr-o comunitate rroma sau una ultrareligiosa( secta religioase de tipul martorii lui Jehoova, etc) Nici parintilor mei nascuti inante de 1950 nu le-a aranjat nimeni casatoria!!!!.....Sorry,  dar faptul ca ai acceptat sa fii casatorita de altii , faptul ca ai stiut ca viitorul sot are un retard , chiar mediu cum zici tu....si ai acceptat toate aceste lucruri . nu stiu ce sa mai zic....si pe langa ca era retardat s-a dovedit a fi si ticalos ... te-a lasat cu copii cu tot in plata domnului cand a vazut ca sunt cu probleme( copiii) .....eu zic ca -n aceatsa situtatie ar trebui sa fii oarecum impacata ( sa nu zic feicita) ca ai reusit cumva( prin meritrele tale, nu contest) sa ai o casa a ta si o sursa de venit......

În ce sens e meritul ei că a avut norocul să nimerească o babă mărinimoasă căreia i s-a făcut milă de o femeie divorțată cu doi copii cu handicap?

Eu lucrez 11 ore/zi, 6 zile pe săptămână, dar voi munci mulți ani pentru o casă, aia va fi meritul meu.

Chiar  daca deviem putin de la subiect......nu stiu daca e chiar o treaa placuta sa ai grija de o baba care mai poate trai cateva luni dar poate si cativa ani  buni...care poate face pe ea,......care poate e dependenta de ajutor  pentru necesitatile vitale...,  deci si-a asumuat lucrurile astea ....fiind intr-o situatie disperata bineinteles.....dar n-a fost vorba de noroc .. poate un pic de sansa sa moara baba repede.....si sa ramana cu casa.......in fond nu ne opreste nimeni pe nicunul din noi sa ingrijim babe singure cu case si depenedente de ajutor......eu unul nu cred c-as ( putea) face asa ceva.....,.

Intr-adevar karma is a bitch ! Cum iti asterni asa dormi .
In goana dupa avere ai ales cel mai prost posibil , un barbat cu probleme care ti-a dat probleme ulterioare ( cred ca ti-a trecut si pofta de avere ) . Ce poti face acuma ? Nimic , mergi in continuare conform alegerilor tale ...

Raluca, cred ca ai ajuns cumva la varsta la care cu totii ne facem bilantul si ne ingrozim de ce ne rezerva viata pe mai departe. Cand suntem tineri razbim fara sa ne gandim prea mult la toate implicatiile faptelor noastre si la ce ne rezerva cu adevarat viitorul. O sa treaca si aceasta varsta, cu bine.

Legat de relatiile sentimentale pe care le ai... Din experienta proprie, si din ce am vazut in jurul meu, cu cat suntem mai hotarati ca ne dorim o relatie, cu atat ne indepartam de posibilitatea de a gasi ceva cu adevarat frumos si statornic. Ai grija de tine si de sufletul tau, renunta la povestile de dragoste de care tot auzi pentru ca... dragostea nu este ca in filme. Poate exista cineva acolo pentru tine in viitor, care sa te tina in brate si sa iti spuna ca totul va fi bine, dar poate nu. Trebuie sa accepti si aceasta varianta ca posibila inainte sa iti pui sperantele in primul venit. Si parerea mea, atunci cand ai o relatie cu un om casatorit, intelege ca sansele ca el sa fie alesul sunt... minime. De obicei au investit timp, energie si bani in casnicie si nu sunt dispusi sa o incheie prea usor. In plus, cred ca ajungi sa ai sperante mai mari chiar daca la inceput pleci de la alte premize, si asta aduce doar suferinta daca alegerea nu e una constienta. Cat despre celalalt barbat care a aparut in viata ta... bine sau rau intentionat, se contrazice deja foarte mult, ceea ce nu poate sa insemne decat probleme. Ai o situatie familiala delicata si asta poate speria pe oricine. Deschide ochii bine, invata sa vezi oamenii asa cum sunt, nu cum ti-ai dori tu sa fie. Mult succes si putere!

celui care se criza ca eu am primit pe degeaba ii recomand sa caute un batran/o batrana singur/singura si sa il/o ingrijeasca. asa va avea casa si nu va trebui sa se mai chinuiasca cum zice ca o face

Nu am mers miloaga in casa dansei. Mi-a dat pentru ca m-a apreciat. Daca eram o ignoranta nu ar fi luat aceasta decizie

Nu mă crizam, nu fi ridicolă, chiar apreciez gestul babei, a fost foarte frumos din partea ei, dar nu a fost meritul tău. Dacă mie mi se face milă de cineva și-i dau niște bani, nu e meritul lui.

Multumesc!

Da, e meritul ei clar.

Multumesc!

Te cam oftici