Karma si alegerile din viata

Salutari la toata lumea! Ma numesc Rodica si am 40 ani, divortata , cu 2 copii. Din nefericire copiii mi s-au nascut cu sindrom down, fiind gemeni, dar sunt cei mai buni si mai frumosi copii din lume. Viata mea sunt ei, imi retraiesc copilaria alaturi de ei, ma simt copil, partener de joaca.
M-am casatorit dupa terminarea liceului ca asa era pe vremea mea, casatorie din interes, atunci familia iti cauta unul cat mai instarit. Baiatul era frumusel doar ca avea un retard mediu, lucru care nu m-a deranjat la inceput fiindca incepusem ca il plac. Lucrurile s-au complicat in timp pentru ca devenise violent , complicarea a ajuns la apogeu cand s-au nascut baietii. Vazand ca sunt bolnavi, sotul a inceput sa ma invinovateasca devenind si mai agresiv. Vroiam sa scap de el, de chinul care se abatuse asupra mea, copilul visator care spera ca va deveni un om mare, mare la figurat. In secret am inceput sa plac pe cineva, acel cineva avea o siguranta materiala mai buna si speram ca el va fi scaparea mea. Povestea s-a petrecut in mintea mea, omul nu a avut parte decat de o marturisire la care raspuns a fost: sunt prea tanar sa imi asum cresterea a doi copii. Cu sufletul bucati si pielea inegrita am mers mai departe. Peste un timp a aparut in anturajul meu un barbat, era simpatic si devenisem un fel de confidenta a lui.M-am si vazut de doua ori cu el. M-am culcat cu el, mi-am inselat sotul. M-am simtit vinovata, murdara. Apoi barbatul asta minunat mi-a zis sa il las in pace ca el e un om rau si nu vrea sa fie cu nimeni. Eu credeam in bunatatea lui dar el s-a razbunat pe mine. Mi-am lins ranile sufletului. Ma simteam a nimanui. Plangeam si nu intelegeam de ce Dumnezeu mi-a dat numai rele. Un sot retardat si violent, doi copii care niciodata nu vor fi independenti si normali. Nu intelegeam de ce nimeni nu imi poate spune o vorba buna, de ce parintii mei se poarta asa urat cu mine de teama sa nu ma duc pe capul lor cu doi copii de mana.. Asa in negura depresiei am petrecut doi ani. Am vrut sa ma omor de neputinta de a imi ajuta copiii, de a le schimba viata, de durerea de a nu auzii o vorba buna, de a nu primi o mangaiere. Dupa 2 ani , astia rai si grei , printr-o conjunctura a vietii am cunoscut un om casatorit. Am vorbit cu el si mi-a zis care ii e situatia si ca e casatorit si ca se simte singur in relatie, ca simte nevoia de o vorba buna si de o mangaiere. Am inceput o relatie cu el, a fost un an minunat in care am primit afectiune, vorbe frumoase. Asa am prins putere si am divortat. Cu copiii de mana am plecat in strainatate , la o batrana si acolo am ajutat-o si ingrijit-o. Mi-a platit salariul si mi-a lasat si casa. Dupa moartea dumneaei am vandut si am revenit in tara. Tot timpul asta am pastrat legatura cu barbatul casatorit. Acum am o locuinta a mea unde traiesc in liniste cu baietii mei. Ma doare ca omul asta nu ma vrea cu totul. I-am zis sa ne mutam impreuna si a zis ca nu poate, ca nu ar rezista. Il cred caci imi e si mie greu cateodata, desi sunt mama lor, d`apoi altuia strain. M-am certat cu el punand asupra lui toate frustrarile si neputintele. Ne-am impacat ca de fiecare data.
Oare de ce nu pot sa fiu fericita langa cineva? Ce am gresit atat de tare in viata asta? Sau in alta? Sunt femeie si simt nevoia sa fiu protejata, nu doar sa protejez.
Va multumesc pentru rabdarea de a imi citi povestea

Uite ca eu ti-am citit toata povestea,de la inceput pana la sfarsit.
Mai ce sa zic eu per total sa stii ca te inteleg in totalitate ,ai dreptate insa noi barbatii in general nu prea suferim femeile care inseala....doar noi avem voie,voi nu(gandire de molusca).
Sinuciderea eu sper sa-ti iasa din cap,te rog,chiar nu are rost.Eu zic sa ai mai mult curaj ,fii alaturi de copii si nu mai gandi "in viitoul indepartat" ca tu de exemplu daca circuli cu masina de la tine din locatie pana la Botosani pe timp de noapte ,iti trebuiesc doar niste faruri si sa vezi 50 de m in fata ,nu tot drumul.
hai te rog ,mai mult curaj ! iti urez succes in viata!

a si inca ceva: nu il poti invinovati ca nu te vrea cu totul,practic in zilele noastre ar cam fi imposibil: unii barbati nu iau o femeie cu un copil,dar 2 si cu probleme? Ne este frica !!! Si la tine daca ar veni unu fara picioare si fara degetele de la o mana si ti-ar spune ca te iubeste te asigur ca nu l-ai baga in seama.

rodica1978, on 23 septembrie 2018 - 08:31, said:

Ce tare, lucrezi o luna si primesti si apartament de €100.000
Gata, m-am hotarat! De maine ma fac si eu badantă

Edited by YourFan, 23 September 2018 - 09:40.

Poti sa mergi pe orice drum important este sa nu ai regrete daca drumul care l-ai ales se considera a fi unul gresit.

Edited by hwplanet, 23 September 2018 - 09:58.

YourFan, on 23 septembrie 2018 - 09:37, said:

Nu vrei de azi? Îți dau o pauză, ca să ai timp să-ți cauți baba.

Nu mai postați la mișto!

Cea mai proasta idee a fost sa vinzi casa aia(banuiesc ca era undeva in vest unde statul inca se mai ocupa de ajutorarea persoanelor care au copii bolnavi nu ca in Romania)

Edited by I2O, 23 September 2018 - 10:11.

rodica1978, on 23 septembrie 2018 - 08:31, said:

Eu îți recomand să încerci să-i înțelegi. E greu să accepți pe cineva cu copii, în special pe cineva cu copii cu probleme. Sunt destule femei cu copii normali care au dificultăți în a găsi un partener de viață. Unchiul meu a avut mari probleme cu părinții lui fiindcă s-a căsătorit cu o femeie care are un copil retardat, astea sunt mentalitățile.

Ar trebui să accepți că șansele tale de a găsi pe cineva decent sunt minime, asta e treaba, nu e vina ta, nu e vina nimănui. Totuși, asta nu înseamnă că nu poți să fii fericită. Poți să ai prieteni, poți să ai o viață sexuală oarecum normală, dar greu vei găsi un soț decent. Dacă nu ai avea copii, ar fi mult mai ușor.

Wow, impresionantă poveste ...

Bine că aveți o casă! Asta e o realizare. Bărbatul căsătorit nu vrea să fie cu tine din cauza copiilor sau pentru că îi este bine acasă?

Sfatul meu este să ți vezi de viața ta, să l părăsești pe căsătorit dacă nu poate mai mult. Nu te iubește. Dacă ai puterea să accepți jumătăți de măsură, continuă cu el, dar dacă nu, lasă l în plata neveste sii!

XeNonX89, on 23 septembrie 2018 - 08:52, said:

Multumesc! Sa stii ca ai mare dreptate. Fugim de responsabilitati, ne e teama de ceea ce iese din tiparul nostru.
Aia cu sinuciderea a fost odata, vremuri apuse.
Multumesc pentru exemplul cu farurile

YourFan, on 23 septembrie 2018 - 09:37, said:

Am lucrat cativa ani, nu o luna. Asa a fost soarta, iti doresc si tie bafta.
Daca eram o femeie de doi lei , crede-ma ca lucrurile nu ar fi stat asa. Doamna m-a apreciat

hwplanet, on 23 septembrie 2018 - 09:57, said:

Nu am regrete. Daca soarta m-a adus in punctul asta inseamna ca aici am vrut cu adevarat sa ajung.
Copiii mei sunt mai bine, am trecut cu greutati perioada de pubertate care a fost prelungita sau asa mi s-a parut, stiti cum e cu relativitatea

I2O, on 23 septembrie 2018 - 10:10, said:

M-am nascut in Romania si gandesc si vorbesc in limba mea. Nu m-am vazut traind o viata in alta parte

Mr_nobody_, on 23 septembrie 2018 - 10:20, said:

Mentalitatea noastra e eronata, un om normal poate devenii intr-o clipa anormal. Un accident vascular poate face intr-o clipa asta.
Sunt impacata cu gandul ca nimeni nu ma va putea iubi cu adevarat avand in vedere situatia mea.
Inca cer explicatii de la Dumnezeu de ce a vrut ca viata mea sa fie asa

MembruAnonim, on 23 septembrie 2018 - 11:37, said:

Bine nu cred ca ii e acasa, am cunostinte comune de unde imi vin informatii fara ca acei oameni sa stie de relatia noastra. Poate ca ii e teama, nu pot sa ii cer mai mult.  Unul singur isi cauta una pe masura lui, nu va sta sa ne suporte... Nici singura nu as vrea sa raman, e grea singuratatea, e greu sa nu poti schimba o vorba cu cineva, e greu sa nu primesti o imbratisare sau o sarutare pe frunte

Acum probabil ca mai ai ceva bani din diferenta de la casa respectiva...dar cand se vor termina banii...o sa fie nasoil

I2O, on 23 septembrie 2018 - 11:49, said:

Acum mai si lucrez. Cat timp duc copiii la un centru de terapie merg la 2 familii si fac curatenie, in plus crosetez tot felul de lucruri pe care le vand. Nu ma plang ca nu o sa avem ce manca atata timp cat sunt sanatoasa

Mr_nobody_, on 23 septembrie 2018 - 10:20, said:

As completa, zicand ca or fi destule si dintr-alea fara copii si care pot sa aiba dificultati in a gasi un partener de viata.
Personal, am o prietena care de-o viata intreaga mi se tot destainuieste in sensul asta... Nu e deloc urata, dimpotriva chiar, desi trecerea anilor "sapa" adanc pe chipul si corpul oricaruia, inca atrage privirile a nenumarati masculi. A fost casatorita, a divortat, fara copii. Si iote ca nu-si poate gasi "printul"! Desi, dpmdv, greseala majora pe care o face madama din exemplu (greseala pe care dealtfel o si recunoaste) este faptul ca se simte atrasa  si intra in relatii tocmai cu persoane ce au caractere si gandire total opuse a ce-si doreste ea cu adevarat. Vorba aia... n-are noroc la barbati, domle...

rodica1978, on 23 septembrie 2018 - 11:54, said:

Aici e problema, doamna. Ati spus ca cei 2 copii nu sunt si nu vor putea sa devina independenti. Aveti 40 de ani. Probabil ca o sa mai rezistati 20-25. Dupa anii aia, incet, incet, veti ajunge sa aveti si dumneavoasta nevoie de ajutor. De avut grija de 2 persoane cu handicap nu se va putea pune problema. Trebuia sa va ganditi bine la ce tari ofera asistenta sociala buna pentru persoanele cu handicap si acolo trebuia sa va stabiliti. Va angajati cu forme legale si aflati exact ce taxe trebuie sa platiti si in ce programe trebuie sa va inscrieti. Urmareati procedura necesara obtinerii cetateniei si faceati tot posibilul pentru a dobani cetatatenie pentru cei 2 copii. Trebuia facuta in linii mari o strategie care se intinde pe zeci de ani pentru a le asigura ajutorul necesar atunci cand dumneavoastra nu veti mai putea sa va ocupati de ei.

Nu sunt capabila sa traiesc in alta tara. Am fost si am vazut cum e. Aici m-am nascut si aici vreau sa mor.
Pot sa ma cred nemuritoare? Dumnezeu ne tine pe aici atata timp cat avem de dus o misiune
Planuri cu bataie lunga nu mai fac caci uite ca vine soarta si schimba termenii problemei

rodica1978, on 23 septembrie 2018 - 11:48, said:

Oamenii au mentalități învechite, în special în România. Am o amică cu doi copii care s-a căsătorit cu un străin și par fericiți. Sincer, și eu aș fi acceptat o femeie cu copii, dar nu știu câți bărbați acceptă o femeie cu copii.

rodica1978, on 23 septembrie 2018 - 11:48, said:

Nu a vrut nimeni ca viața ta să fie așa, e o întâmplare. Dacă vine o tornadă și îți ia casa, te gândești că așa a vrut D-zeu, că poate ești păcătoasă, dar nu e cazul, e doar natura oarbă, tornada nu vrea să îți ia casa, nu există vreo intenție.

Nu e bine să cauți sens unde nu e, trebuie să ai puterea să accepți lucrurile așa cum sunt, nu ai vreo vină.

Mr_nobody_, on 23 septembrie 2018 - 19:37, said:

multumesc mult!

Sa-mi fie cu iertare dar de ce doamne fereste ai risca sa ramai gravida impreuna cu un tip care stii deja ca are probleme ? Inteleg faza cu maritatul , inteleg ca te-au pus parintii dar ai fix aceasi varsta ca si mine si am trecut prin fix aceleasi kkturi cu parintii. Le-am dat cu flit si am facut ce am vrut eu nu ce voiau eu.
Sa zicem ca tu nu ai fost in stare sa refuzi oferta parintilor de a te casatori cu un retardat instarit , de protectie ai auzit ? Inteleg ca-s copii tai si ii iubesti asa cum sunt dar de ce ar accepta o femeie sa aduca pe lume un copil care are mari posibilitati sa nu se nasca sanatos ?

Imi explica si mie cineva partea asta ?

Noua_pe_site, on 28 septembrie 2018 - 16:42, said:

Niciun ecograf nu mi-a spus ca gemenii au vreo problema, asta s-a vazut la nastere. Asa cum sunt copiii mei, eu ii iubesc si sunt cei mai frumosi si mai buni copii din lume, sunt viata mea. Nu regret in niciun fel ca i-am nascut, imi pare rau ca gandesti asa.