Viata de apoi ,pare din ce in ce mai posibila?

Mie mi se par plauzibile explicatiile astea:

(dati pe CC pentru subtitrare)

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/nimefHFk8y4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/JkkfLCBntD4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Pe scurt:  am incercat odata o experienta de decorporalizare (nu recomand nimanui sa incerce asa ceva).

Ideea este in felul urmator:

1.   odata iesit din corp iti constati propriul corp inert ca de mort - deci te sperii de te kkci pe tine..de propriul tau corp mort, vazut de sus.  E vorba de o frica care nu se compara cu nicio alta frica pe care o poti avea in aceasta viata.
2.   odata ce constientizezi ca esti iesit din corp, apare o dorinta abosolut stranie si inexplicabila de a NU te mai intoarce in corpul fizic, fapt care iti amplifica frica initiala ... ca te poti ridica si pa-pa, la revedere.

In urma acestei experiente, practic te intorci speriat in corpul fizic si nu mai incerci niciodata.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:03, said:

Adica, asa ai intentionat tu, sau...?

Nu numai c-a intentionat, se pare ca a si reusit !

Xlander, on 08 septembrie 2018 - 18:10, said:

Pai poate a fost neintentionat, adica s-a trezit in tavan, asta voiam sa stiu.

Phobos, on 08 septembrie 2018 - 18:08, said:

Da. In mod voit am practicat acest experiment. Ulterior am aflat ca nu era niciun pericol sa raman pe afara, dar experienta subiectiva sa nu stii sigur daca vrei sa te mai intorci in corp, e una dezagreabila.

Pai si de ce nu continui? Am inteles ca practica asta trebuie dublata cu o intarire ferma a dorintei de a trãi. Pentru ca totusi ar fi si un pericol sa ramai pe dinafara.

Edited by Phobos, 08 September 2018 - 18:25.

Phobos, on 08 septembrie 2018 - 18:23, said:

Pentru ca experienta nu are nimic spectaculos in ea, mai degraba sinistru. Ai un feeling clar ca propriul corp e o gramada de carne inerta care te tine in loc. Nimeni nu vrea sa afle asa ceva, ca propriul avatar este egal cu zero, o capcana, o inchisoare.

Iesirea din corp poate fi facuta de oricine, cu putin antrenament. Revenirea in corp insa e o decizie care tine de karma, pot exista si persoane care sa nu mai doreasca sa revina in propriul corp si atunci e simplu...mori. Sau cel putin asa cred.

Spiritul vrea sa cutreiere, nu are nevoie de corp.

Edited by rosix, 08 September 2018 - 18:33.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:29, said:

Pai si nu chiar asa e? Nu vad de ce ne-ar fi teama de adevar.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:29, said:

Probabil de asta ziceau aia ca trebuie intarita in paralel dorinta de a trai.

Dar care e acel antrenament, de care spuneai?

Edited by Phobos, 08 September 2018 - 18:34.

Phobos, on 08 septembrie 2018 - 18:34, said:

Relaxare profunda. La limita starii de veghe.

Repet: experienta vizualizarii propriului corp, inert, intins pe o canapea NU este una agreabila.

Edited by rosix, 08 September 2018 - 18:46.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:42, said:

Nu pare atat de simplu...

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:42, said:

Am inteles, dar banuiesc ca, in timp, te obisnuiesti.

Phobos, on 08 septembrie 2018 - 18:48, said:

Nu mai incerci a doua oara. Creierul reptilian al omului e programat, de extraterestrii care ne-au creat, ca omul sa se teama de moarte.

Edited by rosix, 08 September 2018 - 18:58.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:57, said:

Tulai doamne, de ce trebuie sa incepem cu astea?

Cam orice fiinta se teme de moarte.

Phobos, on 08 septembrie 2018 - 19:04, said:

E mai greu sa-ti explic, dar o sa incerc. Noi cand ne temem de moarte, nu e o teama autentica ci una implementata in programul genetic, adica o linie de cod, care tine de relatia mentalului cu propriul corp fizic. La scara evolutiva viata omlui, existenta sa in aceasta lume materiala, e absolut neinsemnata. Iti dai seama de asta dupa experienta de decorporalizare, atunci cand realizezi cu dezamagire ca corpul e doar un vehicul.

Edited by rosix, 08 September 2018 - 20:12.

rosix, on 08 septembrie 2018 - 18:03, said:

Explica-mi si mie pasii.
Nu ma lua cu din alea ca sigur nu vrei ,e periculos ,etc.
Daca ai facut-o tu ,de ce nu si altii?

Qours, on 08 septembrie 2018 - 20:46, said:

Pasii sunt urmatorii - intr-o camera cat mai linistita posibil, in intuneric total sau semi-obscuritate incepi sa practici relaxare profunda. Nu trebuie sa fii foarte obosit pentru ca vei adormi. Practi, trebuie sa intri in cca. 15-30 min intr-o stare de relaxare totala in care iti golesti mintea si te concentrezi exclusiv pe anularea tuturor senzatiior fizice din membre. Adica se relaxeaza progresiv mainile, picioarele, fata, gatul, pieptul, spatele, cam tot ce constientizezi in stare de constienta.  Pentru omul neantrenat, relaxarea progresiva nu e usor de facut - ori nu reuseste sa se relaxeze, ori adoarme, ori e furat de ganduri, ori se plictiseste... ceva se intampla.   Daca totusi reusesti .. ar trebui ca in cca. 15-30 min (timpul e greu de precizat) sa nu mai simti absolut nimic din propriul corp, moment in care vei avea o senzatie de "ghost in the machine", adica ca esti un spirit inchis intr-un recipient din care trebuie sa evadezi.
Majoritatea oamenilor ajunsi la acest prag se sperie instant si se trezesc.  Daca treci de acest prag, al primei constatari a corpului inert in scurt timp constati ca iti vezi propriul corp cu ochii mintii (ca pe aia fizici ii ai inchisi) intr-un unghi de cca. 30-45 de grade fata de corp. E primul indiciciu ca incepi sa te ridici.. Apoi, dupa scurt timp, care in experienta respectiva poate parea si o ora de contemplare constati ca te afli undeva deasupra propriuluiu corp inert, undeva intre corp si tavan.
Senzatia observarii propriul corp inert de undeva de sus, e una diferita de cea subiectiva pe care o ai cand te uiti in oglinda la corpul tau. Practic, ajungi sa realizezi ca corpul tau fizic nu e cu nimic mai inzestrat pentru experienta vietii decat corpul, sa spunem, al unui caine (doar dimensiunile difera). In aceasta etapa iti privesti corpul oarecum cu mila si intelegere.
Apoi se petrece ceva straniu - capeti constiinta propriului spirit ratacitor si apar intrebarile daca merita sau nu sa te mai intorci in corp. Senzatia este una extrem de dezagreabila - in primul rand ti-e sila de propriul corp (pe care in acea stare nu-l poti evalua altfel), in al doilea rand nu gasesti motive de care sa te ancorezi pentru a te intoarce.   Asta e momentul in care actioneaza scriptul reptilian de caer vorbeam mai sus, omul se sperie si reintra in corp.

Repet ce am spus mai sus, nu recomand nimanui sa incerce - nu aveti nimic de castigat din a afla, printr-o astfel de experienta depre cate de marunta si neinsemnata este existenta materiala.

Odata reveniti in corp, cel mai probabil veti adormi. E posibil ca a doua zi, din cauza relaxarii profunde si a experietei avute, pe care nu o veti putea povesti la aproape nimeni, sa aveti o stare de semi-transa, adica sa fiti un pic absenti de la tot si de la toate, lasandu-le sa curga lin pe langa voi.

Dupa o astfel de experienta e posibil sa aveti o noua viziune asupra vietii marunte pe care o traiti in aceasta lume, precum si a ce ar trebui sa faceti ca aceasta sa nu mai fie atat de marunta.

Ai putea sa repeti experimentul cu o a doua persoana in camera, pe care sa o descrii? Sa nu cunosti acea persoana apriori. Si sa fii legata la ochi.

republicall, on 08 septembrie 2018 - 22:21, said:

Nu cred. Cum spuneam n-am mai incercat niciodata si nici nu vreau sa mai incerc din motivele descrise.
E greu de facut cu o alta persoana in camera.. nu poti sa te relaxezi profund iar persoana nu ar putea rezista, cred, mai mult de 5 min fara sa inceapa sa se foiasca.
In plus, in decorporalizare iti vezi corpul inert intr-o stare de perceptie difuza, deci nu cred ca ai putea descrie amanuntele. Perceptia detaliilor fiizice este una diferita de cea curenta, in care ne preocupa detaliile.

Edited by rosix, 08 September 2018 - 22:46.