Credinta este o boala psihica a neputintei ? Dar speranta?

Sa presupunem ca esti un tocilar  intr-un liceu  si te indragostesti de o fata care e miss boboc si incepi sa o venerezi. La tine in creier deja are loc o ceremonie constanta care are in centru imaginea ei ca idol.   Dar esti timid sa intri in discutie cu ea, nici ea nu te baga in seama,si totusi, fiinda creierul si hormonii o iau razna, ai senzatia ca te place.
Si traiesti mereu cu sentimentul ca fata aia te place, ba chiar continui sa crezi ca te place si cand o vezi la brat  si se giugiuleste cu batausul smecher al clasei iar tu crezi ca de fapt te testeaza.   Continui sa crezi ca te iubeste si ajungi sa-i trimiti scrisori de dragoste si flori, chit ca ea nu-ti va raspunde si tot nu te va baga in seama fiindca esti urat.  
Asa si cu credinta fiindca crezi intr-o divinitate imaginata de tine pe baza unor scorneli si inchipuiri din creierul tau,   dar si pe ce ti-a dictat biserica, comunitatea, familia, traditiile etc.  
Crezi ca toate problemele pricinuite sunt de fapt provocari impuse de Dumnezeu pentru a te testa si care te va rasplati...in cele din urma  fie in lumea asta mai tarziu , fie in viata de apoi.  
Ajungi sa-ti gasesti alinare in situatii dificile si continui sa crezi ca odata si odata va pica ceva din cer si Dumnezeu te va ajuta chiar daca nu o sa se intample niciodata nimic si tu tot o sa ramai ratatul societatii pana mori.  
Unii, si in cazul tocilarului timid indragostit, si in cazul habotnicului mult prea credincios, ajung totusi sa realizeze ca si-au format niste conceptii pe baza unor iluzii si asteptari prea mari si intra in deceptie, ajungand sa nu mai creada in nimic.
Pe deasupra, se mai baga si parintii sau anturajul de asa zisi amici  de la care ceri sfaturi.  Si ei iti dau cele mai penibile sfaturi gen  "ai rabdare ca totul va fi bine" si "continua sa speri ca speranta moare ultima" ca si cum tu ai fi in centrul universului. Doar ca in realitate lor nu le pasa de tine.
Bineinteles ca nu o sa se intample mai nimic, ba chiar poate sa se intample mai rau daca nu actionezi si nu faci ceva cu viata ta pe cont propriu.  


Ganditi-va ca 80% dintre oamenii din societatea romaneasca in care traiti isi gasesc alinarea intr-un zeu imaginar precum tocilarul timid  care crede ca este iubit de   fata de care este indragosit , chiar daca respectiva nici nu stie cum il cheama si nu-l baga in seama si il iubeste pe batausul clasei.
Cred ca de 1000 de ani asteapta poporul roman sa fie rasplatit de Dumnezeul in care crede. Ganditi-va cum e tocilarul care asteapta 4 ani de liceu ca fata aia sa-i spuna un macar "buna"  sau sa-l pupe pe obraz macar, irosindu-si toate eforturile si energia pentru ceva inutil si care nu va da doi centi pe el cand ar putea sa-si foloseasca energia pentru dezvoltare personala si profesionala, antrenament fizic si in cele din urma sa-si gaseasca fata potrivita.
La fel cum acest popor roman ar trebui sa caute sa actioneze si sa depuna efort, mult efort ca sa ajunga sa traiasca ca poporul german.


Cum se numeste sindromul asta, adica sa tot stai si sa  astepti si sa crezi ca se va intampla ceva bun, dar pana la urma  nu se intampla nimic conform asteptarilor ?

Edited by yankeedoodle, 05 September 2018 - 02:10.

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:47, said:

Pune poza cu reteta, poate ne dam seama ce diagnostic ti-a pus medicul.

 menaloty, on 05 septembrie 2018 - 01:51, said:

Nu-i vorba de mine.
Discutam  la modul ironic  cu altcineva pe privat  despre de ce e poporul asta roman asa de credincios si totusi Dumnezeu nu-l rasplateste corespunzator  pentru credinta exacerbata.
Adica, e popor religios care tine post,  se roaga mereu,  merge sa pupe moastele, celebreaza sarbatoriile religioase corespunzator, respecta sfintele taine, voteaza PSD,  este un popor ce se supune Patriarhiei,  n-a comis crime in istorie precum englezii, germanii, rusii, spaniolii, italienii si francezii, romanii   fiind mereu in postura de victime, adica pana la urma romanii n-au ucis si n-au exploatat asa de mult. E popor ortodox!  
Si totusi poporul roman ortodox  ramane sarac ca intotdeauna, tocmai fiindca nu face nimic pentru a se imbogati, nu depune un efort fizic sau intelectual,  ci doar are credinta si spera ca va fi mai bine.

De aia intreb: este credinta o boala psihica a neputintei ca atunci cand te indragostesti de cineva care nu tine la tine si speri sau crezi ca te iubeste ?

Edited by yankeedoodle, 05 September 2018 - 02:09.

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:55, said:

Da ce, dumnazau n-are si el alceva mai bun de facut decat sa asculte toate rugaciunile unor neaveniti?

Pentru ca un crestin ortodox cu adevarat credincios nu este interesat foarte mult de cele materiale ci de mantuirea sufletului.  Lumea aceasta vazuta este asemenea unui exil  unde sufletul asteapta momentul cand va parasi vasul  trupesc pentru a merge la cele vesnice.

Edited by borhot, 05 September 2018 - 04:25.

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:47, said:

I-auzi una
Tu faci analogia ca Dumnezeu e miss boboc?

Si ceri si respect pentru asta?


I-auzi doua
Dumnezeu vrea sa te ajute, iti da plaiuri frumoase, pamant roditor, mai nou, investitori dar tu alegi tot pesedeul
Pai ce vrei sa-ti mai dea sa te destepti si tu o data?

I-auzi trei
te gandesti ca multi devin credinciosi fiindca si-au pierdut speranta in romanii care voteaza ca betii?
Deci exista oameni mai multi credinciosi datorita votului tau.
Eu, daca nu puteam pleca din tara ma rugam toata ziua la D-zeu sa va dea minte sa votati cum trebuie

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:47, said:

Se numeste autointoxicare cu propriile iluzii. Este cunoscut in psihologie ca creierul este un mare motor de fabricat iluzii, vise, inchipuiri intre care omul nu poate sa discearna. Din acest motiv, peste 90% din oameni traiesc o viata intreaga ancorati in propriile iluzii si credinte subiective, pacalindu-se de fapt pe sine, si ajung sa moara crezand in pacaleala finala - ca dincolo e mai bine.

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:55, said:

Pentru ca e un popor prefacut si ipocrit ca o sluga, care crede ca daca se inchina la Dumnezeu si merge regulat la biserica se poate scoate in acest mod si ca Dumnezeu n-are altceva mai bun de facut decat sa puna fraierilor spor in traista.

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:55, said:

1. Poporul NU e credincios. E doar fricos, frica de pedeapsa divina. La prima cearta cu vecinul apar nervii, injuraturile, ura, barfele, isi da romanul credincios arama pe fata. Una-doua gaseste scuze ca era nervos, de-aia a suduit. De parca pe Dumnezeu l-ar interesa de nervii lui.

2. Chiar daca ar fi, ceea ce ar intelege Dumnezeu prin "rasplata" ar putea fi foarte diferit de umplerea burdihanului, asa cum o definesti tu.

Adevarata rasplata e in ceruri, pacatosule!

Edited by Phobos, 05 September 2018 - 06:29.

 Phobos, on 05 septembrie 2018 - 06:22, said:

Nu cred. Omul simplu nu se roaga din frica ci din oportunism ("daca da si altora, poate imi da si mie").. E acelasi proces mental ca atunci cand saracul completeaza un bilet la LOTO crezand ca Dumnezeu e milostiv si chiar nu are altceva de facut Duminica decat sa pandeasca toti fraierii ce numere joaca.

 rosix, on 05 septembrie 2018 - 06:30, said:

Sau asa, si asta.

Edited by Phobos, 05 September 2018 - 06:34.

De unde apareti tot mai multi si tot mai "culti"? N-ati trecut mai intai pe la somaj dupa ce-ati vizionat listele cu ailalti, care-au absolvit bacu´?

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:47, said:

Zici că e Bălăceanca aici. Toți conspiraționiștii, toți urmăriții de agenturi străine, toți anxioșii își dau cu părerea despre credință.
S-a stricat tineretul ăsta domne. Noi am fost parcă mai la locul nostru.
Ăștia cum dau de job de ceva de muncă de greu fac depresii.

Auzi la el "Credinta este o boala psihica a neputintei ?"
Nu tinerule. Frecatul mentei este o boală psihică a neputinței.

Edited by waterman, 05 September 2018 - 07:40.

Nu e musai sa fie un sindrom,care l-a randul lui nu-i musai sa aiba o denumire.
In general,speranta este apanajul celor care iubesc viata,iubesc oamenii si apreciaza in mod pozitiv fiecare clipa traita.Carcotasii,fanaticii,despicatorii de fire-n patru,in fine,genul asta de figuranti nu prea se incadreaza in aceasta categorie,pentru ca ei oricum traiesc in lumea lor si considera ca dreptatea si adevarul este doar de partea lor.

Laiz_iz_a_bici , mo ! Obisnuieste-te cu deceptiile ! Le vei avea toata viata. Si eu credeam ca o sa fiu un lider , urmat de mase , adorat si promovat ( aici pe Softpedia sunt dar as fi dorit recunoastere la nivel international ) ...si uite ca ma zbat intr-un ocean de anonimitate , realizarile mele nu-s la nivelul aspiratiilor adolescentine si nici macar nu-s indragostit sau religios . Da' "je_mem_fish" de "vuz_a_varza " , am invatat sa trec peste . indragostelile sau credintele religioase sau ideologice sunt doar perdele dupa care se ascunde greutatea in a te adapta la schimbare . Toti traim ancorati in trecut intr-un fel sau altul . Pe toti ne bantuie umbrele esecurilor si ne ingrijoreaza provocarile viitorului . altfel nu am fi oameni .

 yankeedoodle, on 05 septembrie 2018 - 01:47, said:

Naivitate, credulitate, misticism. De la caz la caz.

Care "asteptari"? Mura-n-gura, pica para malaiata.... si altele din aceeasi categorie?

In mod normal omul autentic religios se roaga pentru mantuirea sufletuli, nu ca sa-i dea Dumnezeu.. una si alta prin traista.
Foarte multi oameni prefacuti, merg la biserica crezand ca, daca indeplinesc un ritual, Dumnezeu se va opri din treburile pe care le are, special pentru ei, lucru care e, desigur o amagire.

Daca in biserica ar avea acces numai oamenii care chiar se dedica trup si suflet cauzei.. s-ar goli bisericile si atunci cine ar mai face donatii?

Viata e grea si experienta vietii e un experiment nefericit pentru cei mai multi dintre oameni. De aceea se spune ca ei au nevoie de credinta, respectiv sa se poata imbata cu apa rece, sa poata merge mai departe. Pana la urma chiar asta e rolul credintei, sa te faca sa mergi mai departe, chiar daca ti-ai cam dat seama ca viata e o tzeapa.

Atât Psalmul 14.1, cât și 53.1 spun: „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!»" Deci partea cu: „boala psihică” e mai de grabă o problemă a ta. Există tratament pentru asta: pocăința.