Intrebare despre experimentul cu fanta dubla.

Hai sa vedem daca stie cineva de existenta unui astfel de eperiment cu fanta dubla.

Un electron trimis spre ecran prin fanta. Fanta insa se poate deplasa pe directia de mers a electronului, emitatorul si ecranul ramanand fixe.
Intrebarea e in felul urmator : Daca fanta o deplasam inspre electron si o deschidem doar in deplasare la pozitia X, franjurile isi modifica latimea fata de pozitia fixa X ?
Intre cele doua situatii avem o diferenta de impuls (sau lungime de unda) a electronului la nivelul fantei si acelasi impuls fata de ecran.
Care impuls hotaraste latimea franjurilor ?

Conform teoriei oficiale, distanta dintre franjuri ar trebui sa fie mai mica daca fanta se deplaseaza catre sursa electronului (conteaza impulsul electronului fata de fanta).
Conform impresiei cu care ma chinuie talentul, ar trebui sa nu fie vreo diferenta (franjurile la aceeasi distanta intre ele + eventual ceva zgomot de la imprecizia mecanismului).

Cum e ? Stie cineva ceva experiment de acest fel ? Aveti vreo opinie careva despre problema ?

Edited by theMisuser, 25 June 2019 - 12:27.

Din pct de vedere cuantic, cunoasterea pozitiei implica colapsarea functiei de unda in spatiul coordonatelor.
Nu poti cunoaste pozitia fara sa produci decoerenta undei de probabilitate.

Cat despre problema cu deplasarea fantelor, ecuatiile se pot rescrie fara probleme in sistemul de referinta a fantelor, sistem care se deplaseaza. Chestia asta n-o sa produca decoerenta, insa va produce o modificare a franjelor.

Deschiderea fantelor intr-un anumit interval de timp insa produce decoerenta. Cu cat intevalul e mai scurt, cu atat decoerenta e mai mare.

In rest nu am inteles chiar tot ce intrebi tu.

maccip, on 25 iunie 2019 - 17:42, said:

Nici eu nu sunt convins ca inteleg ce vreau da' talentu' tot ma chinuie.
Rog un moderator sa mute topicul la pseudo-stiinta ca sa ma sparg in figuri mai cu talent

Imprecizia la nivelul Planck a cunoasterii pozitiei/vitezei electronului modifica franjele cu o dimensiune fixa (sau maxima) dar noi putem modifica viteza fantelor cu o dimensiune arbitrara (la alegere) astfel incat modificarea impulsului electronului la nivelul lor sa depaseasca vizibil zgomotul Planck. Asa ca eu cred ca s-ar putea efectua experimentul cu rezultate observabile.
Sa zicem ca fantele ar putea fi inlocuite de o biprisma modificata astfel incat in loc de un fir intre 2 placi sa avem 2 fire intre placi si sa modificam tensiunea din fire in asa fel incat sa rezulte o deplasare a biprismei electrice dpdv al electronului. Si in loc de deschidere/inchidere a fantelor sa controlam tunul de electroni astfel incat sa emita doar cand vrem noi.
Cam pe aici ma invart.

Mai meditez daca se pot face altfel observatiile dorite ca experimental n-am cum sa fac eu experimentul.

Mda. Ar trebui mutat topicul la pseudostiinta.
Dupa cafea am ajuns la concluzia ca impulsul fata de fante ramane cel care conteaza.
M-am uitat mai atent din perspectiva fantelor (cum zicea @maccip) si practic timpul de interactiune (intre electron si biprisma) scade cu marirea vitezei in timp ce fortele sunt identice astfel incat vom avea o indesire a franjurilor cand fantele/prisma se deplaseaza catre sursa electronului, ceea ce e echivalent cu un impuls mai mare sau lungime de unda mai mica.
Adica pica impresia mea anterioara si ramane sa sap pe altundeva.

theMisuser, on 25 iunie 2019 - 12:00, said:

Se modifica, da. Exceptand faptul ca avem de-a face cu o unda de probabilitate care este un concept abstract si nu o unda elastica, latimea franjurilor se modifica similar. Cu cat distanta intre electron si fanta devine mai mica, cu atat franjurile de pe ecranul care ramane fix vor fi mai late pt ca unda colapseaza mai rapid. Si invers.

Iar ce vrei tu e cam imposibil. Sa presupunem ca un foton cu lungimea de unda λ trece printr-o fanta, ca atare directia impulsului se schimba si devine p*cos(x) pe axa 0y, unde x este unghiul de difractie al fotonului. Daca lungimea fantei este l, atunci x = λ/l, cu cat lungimea de unda este mai mare si fanta mai mica, cu atat unghiul de refractie va fi mai mare. Deci x va apartine intervalului [-λ/l,λ/l]. Deci
Δ(p_y) = pΔ(cos(x)) = p(2λ/l), dar cum p=h/λ rezulta ca Δ(p_y) = h/λ*2λ/l = 2h/l
Rezulta ca Δy*Δp_y = l*2h/l = 2h ≥ 1/2*h

Deci daca stii pozitia ai incertitudine in impuls, iar daca stii impulsul ai incertitudine in pozitie. Nu poti fenta treaba asta. Iar daca nu masori, nu interactionezi, deci nu exista

Edited by christinne69, 26 June 2019 - 09:10.

Deplasarea fantelor (sau a biprismei) se poate face pe cativa mm, poate 1cm, asa ca pana la Planck e cale lunga iar efectele date de imprecizia pozitiei/impulsului sunt foarte mici.
Avem si posibilitatea de control a tunului de electroni, putem sti cu buna suficienta precizie pozitia electronului (in spatiul de interactiune cu fanta) fara a-i afecta impulsul.

Oricum, m-am lamurit, ramane cum era. Chiar si intr-o interpretare clasica a trecerii electronului prin fanta/prisma situatia ramane la fel cu teoria curenta.

Edited by theMisuser, 26 June 2019 - 09:16.

Christinne69

Quote

Eu cred ca deviatia luminii in cazul difractiei la marginea planului, corespunzator laturilor fantei, se datoreza cuplajului luminii cu campul de densitate, emanat din substanta care materializeaza fanta. Si cu cat lumina are frecventa mai mare adica unda mai mica cu atat are densitate mai mare si cu atat se cupleaza mai puternic cu campul emanat din substanta fantei. si cu atat va fi deviata mai puternic. Dar asta nu este valabil decat pentru fotonii optici. In cazul fotonilor gama care au densitate mare, aproape ca cu mai exista cuplajul fotonilor ca campul fantei. Dar cuplajul se regaseste in cazul fantelor materializate de atomii din reteaua cristalina. In campul intens al atomilor se produce devierea fotonilor grei si se genereaza figurile de interferenta specifice structurilor cristaline.

Edited by calahan, 26 June 2019 - 09:36.

calahan, on 26 iunie 2019 - 09:34, said:

Te-am intrebat cumva ce anume crezi tu?

Christinne69

Dumeata ai intrebat mai de mult ceva in legatura cu efectul fantei duble. Acum nu ai intrbat nimic. Dar eu am gasit un motiv sa-mi spun parerea, in speranta ca poate ai sa vezi fenomenul fizic in esenta lui.

calahan, on 26 iunie 2019 - 09:43, said:

Eu nu am intrebat nimic in legatura cu fanta dubla. spre deosebire de dumneata, eu chiar am absolvit facultatea de fizica. D-ta nu ai nici facultatea terminata, deci chiar daca as fi intrebat ceva, cu siguranta nu  d-ta ai fi fost destinatarul intrebarii. Ati distrus si topicul asta. Am dat report, sa vad daca moderatorul are de gand sa faca ceva.

Edited by christinne69, 26 June 2019 - 09:46.

Christinne69

Quote

Cred ca ai uitat ca ai postat acesta chestiune pe undeva. Dar eu m-am straduit sa dau un raspuns in care sa explic asa cum inteleg eu fenomenele intamplate in cazul experimentului cu doua fante. Nu este de loc distrus topicul. Fiindca prin discutii se cauta sa se raspunda stiintific, la subiectul topicului.

Edited by calahan, 26 June 2019 - 15:30.

Christinne69

Madamme Christinne, asteptam de la dumneata un raspuns, din care sa vad daca admiti sau nu explicatia propusa de mine pentru experimentul dublei fante. Eu daca am gasit la -formula lui Fresnel- explicatia bazata pe cuplajul densitatii fotonului cu densitatea mediului, m-am gandit ca acest cuplaj ar explica foarte simplu experimentul cu fanta dubla. Am vazut ca acolo, cuplajul luminii cu campul mediului transparent si in miscare, este cumva argumentat matematic. Si daca experimentul lui Fiseau, verifica cu precizie formula lui Fresnel, nu inseamna ca ar fi o verificare experimentala a teoriei?.