Cum se tipăreau pe vremuri imaginile. Ce aparate foto foloseau fotografii profesioniști sau de nunți din România?

Am să deschid un subiect cu mai mult în unul ca să nu deschid mai multe.
I) Sunt curios cum tipăreau pe vremuri imaginile în ziare, cărți, albume - înainte de epoca digitală. Dacă era o schemă puteai "sculpta" imaginea în partea care apăsa pe hârtie, dar dacă era vorba despre imagini realizate după unele făcute pe peliculă fotosensibilă sau plăci fotografice, cum se proceda? Din câte am citit, exista un metal fotosensibil pe care era expusă imaginea ce trebuia reprodusă, dar la tipărire cum realizai diversele luminozități ale imaginii (de exemplu soare - umbră - umbră puternică) și cum puteai combina culorile?

II) Ce aparate foloseau fotografii profesioniști din România? Întreb de anii '70-'90, poate de început de '000. Aș întreba și anii '30-'60, dar nu sunt sigur că găsesc pe cineva care să cunoască acele informații.
În studiouri, la lumină (mai) puternică, în cazul fotografierii cu blitz (flash) (lampă fulger) sau acolo unde puteau folosi timpi de expuneri mai lungi de 1/60-1/50 secunde bănuiesc că foloseau numai filme cu sensibilitate mică (sau setau I.S.O. mic la începuturile digitalului - oare când au început cei pro de la noi să lucreze cu digital?), dar acolo unde nu erau condițiile de mai sus foloseau filme cu sensibilitate (sau setau sensibilitate în cazul digitalelor) de cel puțin 200 A.S.A./24 ^o D.I.N.?

III) Idem II), dar pentru cei care se ocupau de nunți și botezuri.

cu asa ceva am scos eu poze in anii 80. il detinea fratele meu si prin anii 90 a ajus la mine.

[ https://assets.catawiki.nl/assets/2016/3/1/d/6/b/d6b4ed52-dfc7-11e5-820c-a8c3502c1a0f.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

De regula foloseau aparate ce se gaseau in comertul socialist: Pentacon, Praktica, Exacta. Exista si un aparat Kiev, copie dupa Haselblad, La care puteai schimba casetele cu filme, dupa nevoi.
Profesionistii sunt de f multe feluri, deci depinde ce fel de poze trebuiau sa faca. Una era o poza cat un timbru, pt ziar, alta era un poster urias cu Ceausescu. De regula cele mai uzuale filme erau cele de 20-21 din. Cele mai sensibile, 27 din, aveau contrast mic si granulatie mare, cele de 15 din aveau contrast mare si granulatia mai mica, dar asta depindea si de revelatorul folosit.
pt pozele color din reviste se faceau 3 matrite, pt 3 culori, care erau tiparite succesiv una peste alta. Daca te uiti atent la reviste vechi, ai sa vezi pe marginea foii niste markere colorate, pt aliniere, dar si asa erau o gramada prost facute, se vad cele 3 contururi decalate.

Sensibilitatea mare ducea, inevitabil, la o granulatie mare si, implicit, la posibilitati limitate de marire a imaginii. Trebuia sa gasesti combinatia corecta de timp de expunere si diafragma pentru filmul cu cea mai mica sensibilitate pe care il puteai folosi pentru scopul pe care il aveai.
Ce vremuri

LE. Primul aparat a fost Smena 8M, film de 36 mm. Dacacnu erai atent, puteai face mai multe poze pe acelasi cadru...
Pe urma Zenit, wow. N-as fi dat Zenitul ala pe nici o Praktika, dar cred ca era un placebo.

Edited by danvlas, 25 August 2018 - 11:34.

Ce pot spune eu despre anii '80-2000 :
la pct 1: cred ca se folosea procedeul de zincografie si se transfera pe hartie prin intermediul unui cilindru de cauciuc - metoda offset.Pt color , aceiasi metoda dar imaginea inainte gravarea pe placa de zinc era filtrata prin cele 3 culori de baza si si apoi recompusa prin imprimarea suprapusa a celor 3 imagini fiecare dintre ele in  culoarea ei .
la pct 2 : majoritatea profesionistilor foloseau Kiev 4 exclusiv datorita fiabilitatii ; in studiouri erau folosite ap. masive, cu cadru turnat (Globica cred) care se deplasau pe 4 rotite - se foloseau cu planfilme a/n si color de format 9/13cm - retusabile.
Ca sursa de lumina in studiouri se foloseau reflectoare cu becuri nitraphot de 500w- desi am citit despre studiouri dotate cu blitzuri , cred ca doar prin cateva studiouri din capitala se gasea asa ceva.
3 - La nunti si botezuri se fotograful profesionist folosea acelasi ap. ca de obicei.
Prin orasele mici si la tara , numai la nuntile de fite se ducea profesionistul , in rest erau multi fotografi ciubucari care scoteau si ei pozele cum puteau , dar erau ieftini ...pe atunci lumea era mult mai putin pretentioasa decat acum.
Ai vedeai prin magazine pe acesti ,,intreprinzatori'' , care isi cumparau tripleta tipica Eastar-Fil 11M- UPA 5M  
SLR accesibile erau doar Zenit-urile, care aveau vizorul intunecat, de te durea capul dupa te chiorai 1 ora prin el intr-o biserica intunecata...
Dupa '89 au inceput sa apara ap foto produse in vest/japonia iar pozele color nu se mai faceau acasa , in baie , se duceau pt developare+marire la minilab ; ca atare calitatea lor a inceput sa creasca.

Edited by tinel231, 25 August 2018 - 11:47.

Colodiu umed, pe placi de sticla si aluminiu in 1850.[ https://bucharestphotoweek.ro/wp-content/uploads/2017/08/studio-ambrotipescu-768x543.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Sunt prin Bucuresti persoane care inca folosesc asa ceva.

 tinel231, on 25 august 2018 - 11:46, said:

Asa este. La unele reviste color aveai surpriza sa nu se fi suprapus bine cele 3 imagini si ieseau culorile decalate ca pozitie.

Aia cu suprapunerea proastă am văzut-o la noi mai des când în vremurile de ieconomie. Erori se întâmplau şi în ţări mai dezvoltate, dar la noi s-au accentuat după 197x, pe când cu ieconomii (atunci s-a dus pe copcă şi calitatea majorităţii tipăriturilor). Dar unele ieconomii se făceau şi înainte.
Calitatea tipăriturilor în culori a început să crească abia în anii '60.
Cilindrii offset erau folosiţi şi la albume?      Cum era "sculptat" caucicul?  

Era dat exemplu într-o carte de fotografie scoasă în 1961 (cred că aia tradusă din Rusă) de cum e cu granulaţia. Abia în anii '70-'80 au început filmele de sensibilitate mai mare să aibă granulaţia mai fină. Puteai face pe film format mediu, dar nu era cine ştie ce câştig, că faţă de formatul standard trebuia să deschizi diafragma mai mult (distanţa focală echivalentă creşte pe măsură ce creşte mărimea suportului fotosensibili; 50 m.m. de la formatul Leica sunt 80 m.m. la format mediu şi 120 m.m. la planfilmele mai mici). Acum depinde şi ce doreai să pozezi... că dacă nu aveai nevoie de profunzime de câmp mare puteai folosi o diafrgamă mai deschisă şi format mediu.
Lămpile Nitrafot erau de fapt nişte becuri mate supravoltate şi de aceea nu aveau durată de viaţă prea mare.
S.L.R.-uri produceau şi Est-Germanii, nu erai limitate strict la "Zenit" (vorbim de formatul standard).

Procesul C41 e mai facil, idem scoaterea pozelor color cu ajutorul minilbaurilor, dar în pana mea cele mai frumoase poze color sunt alea scoase prin proces manual (deşi am văzut şi ceva negative C41 cu culori frumoase, dar asta în anii '90).
Deşi ştiu cât de cât cum se lucra pe vremuri, încă sunt uimit de ce puteau realiza oamenii cu tehnologii care necesitau mult mai multă pricepere. Ăia se puteau numi fără dubii profesionişti şi maeştrii.

Edited by djl, 25 August 2018 - 12:24.

La tipar zincografie si serigrafie pt. serie mare, iar pt serie mica contacte, marire optica, atat pe hartie fotografica normala cat si pe cibachrome pt filme reversibile(dia).

La camere erau multe, si de format mare si mediu, si Kiev, si pentacon, si zenit si zorky, ba chiar si Pentax si Nikon inca din anii '70.
Praktica erau de amatori, probabil ca au fost si profesionisti care au folosit, asa cum au folosit si zenit.
Praktica se bloca usor daca armai din greseala inca odata.
La Zenit putea sa sara perdeaua oricand.
La Zorky perdeaua era amortita la timpi lungi, si chiar si la timpi normali trebuia dezmortita inainte cu mai multe cadre trase, altfel era uneori f. lenta la inceput.
Nici pentacon 6 nu era f. fiabil, iar Kievul de format mediu era slab la fiabilitate.

Am un Pentax K2 din 1975, cu prioritate de diafragma si manual, care a fost folosit profesional intensiv inca de atunci, si merge f bine si acum, fara sevice. Nu se compara cu Zenit si Praktica...
La un moment prin anii '80, politia si cine mai folosea camere mai pricopsite au trecut de la pentax la Nikon pt ca la criminalistica nu-i interesa bokehul ci sharpnesul maxim si corectia de coma dusa pana in panzele albe, chiar daca artistic asta avea dezavantaje. Si au trecut si multi pozari de nunti la Nikon, mai ales imediat dupa 89.
In presa inclusiv cea sportiva inca se foloseau camere fara AF, si Canon modele submediocre, corp de plastic caserat cu foita de staniol, Minolta, mai rar Nikon si f. rar modele pricopsite. Aveau la sportul F4 doar poza xeroxata lipita pe dulap...
Foloseau obiective de 200m, si rar de 300 pe care le considerau deja mult prea lungi. Am fost la Ioanitoaia si am intrat si am discutat cu fotografii, am azut cu ce lucrau in 95-96-97. Se descurcau cu echipament depasit de mult, chit ca exista deja de mai multi ani eos 1 old, eos 5, F801, F4, F90, etc., ba chiar si eos 1n pe care l-am vazut in '94 la gatul unor amatori la targul Bucurestiului la cateva zile dupa ce a aparut in Franta.
Pozarii de nunti profesionisti aveau Nikon FA si altea semenea.
Fotografii mai seriosi deja aveau in anii '90 Pentax 67, Mamiya 67 si 6x8, Bronica 67, si ceva 645-uri...Hassy 6x6, etc.
Insa amatorii au inceput sa treaca la AF pe la jumatatea anilor 90, la eos 5, eos 10, eos 7 AE, eos 1 si 1n cine isi permitea, apoi Nikon F80, F90, F100, F5, F6...Pentax Z20, Z1, MZ-S in 2001, erau si cu Minolta, de al X-700 si altele si mai vechi, si pana la modele cu AF din ce in ce mai performate, pana la dynax 7 si 9, dupa care s-a trecut la DSLR-uri.
DSLR-uri protoistiorice nu au fost adptate in RO in anii 90 pt ca erau f scumpe si ziarele nu plateau, si oricum calitatea era slaba.
Majoritatea nu aveau nici macar SLR-uri cu AF, chit ca erau deja aparute modele f performante de multi ani...
Dupa 2002 cand a aparut Nikon D100 au incept sa se foloseasca DSLRurile si in RO.
Extrem de rar a mai fost careva cu D1X sau cu modele Kodak combinate cu Nikon sau Canon.
In 2010-2012 inca erau studiori pricopsite ( Frontier...) de pozari de nunti care trageau cu D100 de 6MP luat in 2002...poate mai sunt si acum...
Apoi am vazut profesionisti si cu Canon 300D, 350D, Nkon D70, pt ca nu-si permiteau mai mult.
Apoi incet incet s-a trecut si la DSLRuri mai performante, eos 1DS, eos 1D mkII, DS MKII, etc.
Si cu astea la inceput nu se bazau pe AF la evenimente, mai ales in lumina slaba, cativa ani se punea focalizarea pe un reper fix si se bloca acolo...

Edited by loock, 25 August 2018 - 13:02.

Aia cu focus automat (A.F.) sau manual cred că depindea şi de priceperea fotografului. Unii cred că învăţau să aprecieze cât de cât distanţele şi puteau face clarul fără a se mai uita prin obiectiv.
Formatul mediu era altceva, dar cred că puţini îşi permiteau în România aparate fiabile pe format mediu... lol, unele cu burduf (cred că inclsuvi "Moskva" 4 şi 5) sau T.L.R.-uri erau mai fiabile decât "Pentacon" SixTL.
Dar ce aparate învechite foloseau reporterii sportivi?  
"Minolta" X-700 am eu. Destul de bun      Însă e nasol pentru cei care nu se pricep să facă maual focusul.
Digitalele au fost destul de scumpe pe vremuri. Iar pentru anumite tipuri de fotografie unele digitale mai vechi îşi fac treaba bine. Fireşte că unul nou, cu senzor de calitate va avea mai puţin "zgomot" (granulaţie) la I.S.O. mare, va fi capabil de I.S.O. mare şi va scoate imagine mai bună în caz de iluminare slabă.

Oare la noi au existat scannere precum cel descris aici: http://videokarma.or...ad.php?t=270807

 drumscanner1.jpg   45.6K   7 downloads

Lămpile nitrafot şi refelctoarele aveau un avantaj dacă generau lumină destul de puternică: nu mai era nevoie de blitz (flash) (lampă fulger), deci tentaţia de a închide ochii era mai mică - eu am prostul obicei de a dori să închid ochii când se foloseşte blitzul.

Edited by djl, 27 August 2018 - 11:49.

Scanere existau si inainte de '89, dar putine si aveau acces limitat, partidul se temea ca lumea sa nu tipareasca manifeste. Sa copiezi o schema dintr-o revista, iti trebuiau aprobari, aparatul contoriza la sange numarul de foi copiate, era musai sa faci si o copie care ramanea in arhiva intreprinderii. Existau si color, mai putine, stiu un caz la Cluj care a starnit mare valva si anchete, cand niste baieti pe schimbul de noapte au copiat bonuri de benzina, dar s-a rupt un colt al hartiei, a ramas in aparat, cand cei cafe se ocupau de intretinerea lui au gasit bucatica de hartie, a pornit ancheta securitatii, desi bonurile nu aveau valoare, iti dadeau doar dreptul de a ridica ratia lunara de benzina, pe care o plateai la peco. Cel mai mult se folosea o hartie speciala, fotosensibila, ozalit parca, pe care se copiau desene facute pe calc, in tus, luminate de un tub cu neon.

Tu vorbeşti despre xeroxuri (fotocopiatoare). Scanerul transferă imaginea în format electronic sau pe suport pentru tipărire.

Si sa faci o copie nu trebuie sa scanezi?

Tot o scanezi, dar depinde în ce o transformi.

Si in ce ai vrea sa transformi un desen? Intr-o bicicleta? Prin anii '80 exista Aple ll, Amiga, se puteau conecta la imprimanta, cu Aple se puteau face desene misto, usor si repede, dar nu mai tin minte daca se conectau si la scaner, sa savezi pe discheta, ca memoria interna era f mica si volatila. Bineinteles erau raritati pe la noi, putini puteau pune mana pe asa ceva, doar daca aveai rude in vest, pe la noi doar tic, hc si spectrum.

Din câte ştiu xeroxurile nu-s considerate scannere, deşi scanează imaginea. Mai degrabă faxul e un fel de scaner. Azi avem şi multifuncţionalele.
Să o transforme în ceva electronic sau să pregătească acele plăci pentru tipărire - vezi maşinăria de mai sus.
Posibil să fi avut şi scannere în anii '80 unele computere "MacIntosh */Apple". În 1991-1992 sigur aveau.

Ce chestie, în anii '50 Est-Germanii erau mai tari decât Vest-Germanii la partea de aparate foto S.L.R. Exportau şi în ţări capitaliste. Pe urmă s-au apucat idioţii din conducere de ieconomii, au venit Japonezi...

* a nu se confunda cu firma care face amplificatoare.

Pai dupa razboi, fabrica Karl Zeiss din Jena a ramas in RDG, proprietarul a plecat in RFG, unde a facut o fabrica noua, deci avem doua marci Karl Zeiss, aia din Rdg avea adaugat si Jena, deci au avut o baza de unde sa porneasca, doar ca incet-incet au ramas in urma, ca nu mai erau aceiasi oameni, aceiasi conducere.  
Ce ai in poza de mai sus cred ca e un ofset, nu scaner.

Probabil initiatorul isi inchipuie ca-i poate raspunde cineva pe forum, in 30 de cuvinte la toate intrebarile alea...de fapt, trebuiesc 30 de carti de specialitate, si studiu serios, zincografia/poligrafia nu se "studiaza"pe forum, din cuvinte...

Quote

Ei as...depinde ce intelegi prin "frumos", eronat nu prea e frumos, doar calitatea e frumoasa.Si asta nu se prea poate manual, ci cu echipamente scumpe.