Independența Transilvaniei, un „fake question” sau „fake story” rostogolit la case tot mai mari

 Iochanan, on 30 iulie 2018 - 18:23, said:

Nu stiu, ca la Cluj nu vad chestia asta ... pe unde sunt mai multi PSD-isti, poate. Pe aici oamenii se cam delimiteaza de "cealalta" Romanie. Exista si nationalisti, dar sunt minoritari.

 utopium, on 30 iulie 2018 - 22:10, said:

Io n-am auzit de vreo manifestare nationalista recenta in alta parte decat la Cluj. Poate ca sunt minoritari. Are sens.

Da aia cu 400 000 de participanți, cu tanti Firea vorbindu-le despre Dumnezeu, neam și țară ce-o fi ?

 iulian_k, on 30 iulie 2018 - 16:21, said:

Wishful thinking. Nu exista niciun fel de diferente in privinta oamenilor intre niciun fel de regiuni din Romania. Diferentele sunt in principal de dezvoltare economica si nu tin de oameni ci de multi alti factori(investitii ale statului, distanta pana la granita vestica, samd)

 utopium, on 30 iulie 2018 - 22:10, said:

Faci niște confuzii grave; eu nu vorbeam despre „naționaliști”, și cam știm ce înseamnă pentru dumneata „naționaliști”, vorbeam despre conștiință națională. Chiar și faptul că unii se vaită că ar fi „prăduiți” de alți români, arată foarte clar că au conștiința că mai sînt și alți români decât ei, asta așa la nivelul ăl mai elementar. Cât despre „delimitări”, să fim serioși, dincolo de de paradele unor grupuscule extrem de minoritare, ce am putea spune despre unii care în modul cel mai prostesc și slugarnic cu putință se afișează cu „steagul” reprezentând Unio Trim Nationum, un sistem în care românii existau mai mult „ca mijloace de producție”? Asta nu este delimitare, asta este lipsă de demnitate și de conștiință istorică la modul cel mai flagrant cu putință. Este prostie și slugărnicie pură, dar împănată cu fainoșag.

 UlrichVans, on 30 iulie 2018 - 23:14, said:

Poate nu ar fi rău să luăm în calcul și alte scenarii, precum și ipotezele pe care le putem formula pe baza unor astfel de potențiale scenarii.

„Înțelegerea sovieto-germană pentru dezmembrarea unor state din centrul și sud-estul Europei și împărțirea dominației în această regiune a Europei (1990)

În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe bază de abonamente pentru persoane selecționate din mediile serviciilor speciale și care cuprinde numeroase informații confidențiale, a fost publicat un articol, de către redactorul șef, Joseph de Courey, referitor la un acord între Uniunea Sovietică și Germania, încheiat cu prilejul unor discuții secrete, la Geneva, în septembrie 1990. Cele două părți au abordat problemele sferelor de influență în centrul și estul Europei. Redactorul șef al revistei spunea că, ulterior, veridicitatea informațiilor i-a fost confirmată și dintr-o altă sursă, neașteptată, care a dat gir informațiilor inițiale.
Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii și sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor decizii:

• Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei.
  
  
• Republica Cehă va deveni parte a sferei de influență economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în Germania.
  
  
• Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenței în Europa de Est.
  
  
• Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-și recâștiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în fața României, Ucrainei, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.
  
  
• Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă decât vecinii ei.
  
  
• Uniunea Sovietică se angaja să nu ridice obiecții la divizarea Iugoslaviei și să accepte intrarea Croației și Sloveniei în sfera economică germană de interese.
  
  
• Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naționaliștii ucraineni ar desfășura activități „distructive”.
  
  
• În afară de compensația economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să „nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina și statele baltice și să nu le considere parte a sferei de influență economică a Germaniei.

Prăbușirea lui Mihail Gorbaciov și a Uniunii Sovietice, ca urmare a schimbării modului de promovare a propriilor interese de către Federația Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene și a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul și estul Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisele unificării europene și extinderii cât mai adânc către estul bogat în resursele de energie, materii prime și piețe de desfacere care să alimenteze uriașa economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei.
Înțelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au născut planuri începute și apoi trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov- Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politică internațională și mass-media au condamnat în mod repetat și vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca și dezmembrările Cehoslovaciei, României și Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În schimb, înțelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei și Iugoslaviei  și încercările evidente de același fel din România, nu sunt combătute, ci, din contră, sunt privite pozitiv și încurajate de forțe aparent nevăzute. Proiectele și acțiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziția comunității internaționale față de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă. Acest lucru nu poate să ne facă să nu constatăm identitatea, în aceste cazuri, a politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-1940, cu cele din anii 1989-1990, ale regimurilor „democratice” din Germania și Uniunea Sovietică, ale lui Kohl și Gorbaciov.
Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepție datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite energii colosale și reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înțelege aceste realități, regimul politic „democratic” se va putea reforma și, eventual, își va putea prelungi existența. După deceniile care au trecut de la înțelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii.
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
(Articol apărut în „Vitralii-lumini și umbre”-Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp. 37-38)

Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989)

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înțelegerile cu Uniunea Sovietică și cu S.U.A., privitoare la unificarea țării. Franța și Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect. În cadrul întâlnirii dintre președintele Franței, Francois Mitterand și cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicității, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei și a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei. El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promițând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare. Franța și Marea Britanie invocau și necesitatea menținerii Germaniei divizată pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în fața acuzațiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare și de informații conservatoare de la Moscova, nemulțumite de faptul că președintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.^[2]
Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat ușor cu ideea dispariției Germaniei comuniste, mai ales șefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) și unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu). Era necesară o acțiune populară de anvergură care să convingă pe comuniștii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea pașnică a țării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetățeni din Germania de Est în cea de Vest. Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 și a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei și al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania. Anterior, se purtaseră discuții  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989. Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă granița cu Austria, permițând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turiști în Ungaria, să treacă în vest. În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania. Încurajarea germană și siguranța guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acțiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.^[4]
În cursul revoltei populare și al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acțiunile diversioniste s-au desfășurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timișoara, Arad, Cugir, Sibiu, Brașov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc și altele).
   Prof. univ. dr. Corvin Lupu
(Preluare din articolul Preliminarii la avenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini și umbre”–Revista veteranilor din serviciile române de informații,Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30)”
http://www.justitiarul.ro/16912-2/

Și au trecut aproape 30 de ani și Făt Frumos nu mai e chiar așa frumos și Illona nu mai e așa cosânzeană

Nici o schimbare teritoriala nu se poate obtine fara acordul SUA .
Daca vrea cineva secesiune acolo trebuie sa mearga si sa ofere
ceva mai important decat poate oferi Romania.

 Iochanan, on 31 iulie 2018 - 06:00, said:

"Same shit", cel putin in Romania.

 Iochanan, on 31 iulie 2018 - 07:13, said:

Nu cred ca ungurilor le-ar place sa ajunga minoritari intr-o ipotetica Ungarie Mare, unde mai bine de jumatate din populatie ar fi de alte nationalitati/ cetatenii.
Privind demografia, chiar si alegerile parlamentare din Ungaria ar fi castigate de un partid romanesc.

 Mount_Yerrmom, on 30 iulie 2018 - 22:28, said:

Dincoace de Carpati nu prea exista curente si manifestari nationaliste. Doar regionaliste...

 Iochanan, on 30 iulie 2018 - 19:17, said:

Din pacate, momentan administratia se face foarte regional, din Teleorman. Iar avand in vedere discrepantele de atitudini si evolutii intre regiuni, e evident ca aia n-au o viziune de ansamblu...

 Iochanan, on 30 iulie 2018 - 19:48, said:

Citeste putin despre deputatii PNR din parlamentul de la Budapesta. De exemplu Iuliu Maniu.

Edited by Wotan, 31 July 2018 - 10:54.

 Wotan, on 31 iulie 2018 - 10:45, said:

Ma rog, exista o minoritate ultra-nationalista care se straduie sa fie impotriva curentului "ardelenist" ... doar ca in Ardeal nu ii prea baga prea multi in seama, mai mult televiziunile dambovitene ii scot in evidenta ca sa arate ca exista si centralisti in Ardeal. Exista, dar sunt putini.

 Karhu, on 31 iulie 2018 - 10:37, said:

ar fi o idee

si mutam capitala la Cluj

Mai degraba la Alba Iulia... Viitorul Clujului e sa fie capitala regionala.

De  ceva  ani, mai ales  cei din Banat. avanseaza  ideea  federalizarii  Romaniei.
Si  multi din  Transilvania.
De  ce  oare ?

Simplu.
Chestie  economica  in primul rand. Veniturile  obtinute  local sa aiba  prioritate  ca  si destinatie  zona  respectiva.
Adica  judetele  care produc  mai mult, sa aiba beneficii mai mari.
De  pilda  Mures.....
Iar  nu guvernul central  sa colecteze  totul si sa imparta discretionar  unui Mischie, Oprisan etc.
Tocmai  in judetele  slab  aducatoare  de  venituri  dar  mari  butoaie  fara  fund la  cheltuieli  etc.

Si partea cea mai perversa e ca acele judete consumatoare de resurse dau de obicei conducerea centrala. E o chestie care se autoperpetueaza...

 Adrexx, on 31 iulie 2018 - 13:36, said:

Și ideea federalizării este tot un „fake story”, doar că aici este vorba și despre susținători, ce-i drept cam timizi, din piața politică. Sau poate timiditatea li se trage din aceea că vor doar să „negocieze” ceva mai tare, pentru a obține măcar ceva mai puțin.

 Wotan, on 31 iulie 2018 - 10:45, said:

Culmea este că ai îndrăzneala să grăiești despre PNR, care era prin excelență un partid nu doar național, ci naționalist. Este drept însă că poate acum nu mai au susținători prea mulți, pentru că românii au fost și sînt prea „spălați pe creiere”, mai nou lavașarea și netezirea creierelor fiind făcută prin intermediul curentului extrem-minoritar „ardelenist”.

 Wotan, on 31 iulie 2018 - 10:45, said:

Poate că viziunea de ansamblu promovată de „oponenți” politici care prevede „să băgăm cât mai mulți PSD-iști în pușcărie” nu este chiar o strategie de prea mare succes și nu ar fi fost rău pentru „alternativă” să vină și cu ceva mai consistent din toate punctele de vedere, în primul rînd ca viziune de ansamblu. Spre exemplu, „proiectul dă țară” al lui Iohannis probabil că există, însă el lipsește cu desăvîrșire, iar potrivit principiilor era logic ca „proiectul” să fi fost gata înainte de candidatură și alegeri, nu eventual după ce își termină mandatul. Ardelenii lucrului „bine făcut” ... )))))))))))

 Wotan, on 31 iulie 2018 - 10:45, said:

Eu am înțeles, din ce ai spus și făcut mata pe-aci, că Iuliu Maniu era de fapt un ultranaționalist. Ca și întreg PNR.