Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Tânărul ateu și pustnicul
#1
Posted 16 June 2018 - 01:07
Un student ateu în vizită la Muntele Athos Cu câțiva ani în urmă am fost abordat de un student. Foarte șovăielnic, dar cu intensitatea unui căutător înflăcărat, mi-a spus că e ateu, dar cu toate acestea ar vrea să creadă, însă nu putea. De mulți ani încerca și căuta răspunsuri, însă fără rost. A vorbit cu profesori și cu oameni instruiți, dar setea sa pentru ceva concret a rămas nepotolită. A auzit de mine și s-a decis să-mi împărtășească nevoia sa existențială. Mi-a cerut dovezi științifice pentru existența lui Dumnezeu. — Știi integrale sau ecuații diferențiale?, l-am întrebat. — Din păcate nu, a răspuns el, sunt filozof. — Păcat! Pentru că știam o astfel de dovadă, i-am spus eu, desigur glumind. S-a simțit stingherit și a tăcut pentru câteva clipe. — Uite – i-am spus – îmi pare rău că te-am rănit puțin. Dar Dumnezeu nu este o ecuație sau o demonstrație matematică. Dacă era așa, toți cei școliți ar fi crezut în El. Trebuie să știi că sunt și alte căi de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Ai fost vreodată în Muntele Athos? Sau ai întâlnit vreun ascet până acum? — Nu, părinte, mă gândesc să merg, am auzit atât de multe. Dacă îmi spuneți, plec și mâine într-acolo. Cunoașteți pe cineva învățat la care să merg și să-l întâlnesc? — Ce preferi? Pe cineva școlit, care să te amețească și mai mult, sau un sfânt care să te trezească?, l-am întrebat. — Îi prefer pe cei școliți. Mi-e frică de sfinți. — Credința este ceva ce ține de inimă. De ce să nu încerci un sfânt? Cum te numești? — Gabriel, a răspuns. L-am trimis la un ascet. I-am descris cum poate să ajungă la el și i-am dat instrucțiunile necesare. Chiar i-am și schițat o hartă. — Vei merge, i-am spus, și-l vei întreba același lucru. „Sunt ateu, îi vei spune, dar vreau să cred. Vreau o dovadă a existenței lui Dumnezeu“. — Mi-e frică, mi-e rușine, mi-a spus. — De ce ți-e frică și rușine de un sfânt și nu-ți este frică și rușine de mine? – l-am întrebat. După câteva zile a mers și l-a găsit pe pustnic vorbind cu un tânăr în grădina sa. În cealaltă parte, alți patru tineri stătea și așteptau. Printre ei, Gabriel a găsit un loc unde să se așeze. Nu mai mult de zece minute mai târziu, Bătrânul a terminat discuția cu tânărul acela. — Ce mai faceți, băieți?, a întrebat el. Ați servit o bucată de rahat? Ați băut apă? — Vă mulțumim, Părinte, au răspuns ei cu o politețe convențională. — Vino aici, a zis bătrânul către Gabriel, luându-l deoparte. Eu o să iau apa, iar tu ia cutia cu rahat, și vino aproape ca să-ți pot spune un secret: Este în regulă ca cineva să fie ateu; dar să aibă numele unui înger și să fie și ateu? E prima dată când întâlnesc așa ceva. Prietenul nostru aproape că a suferit un atac de cord după această descoperire surprinzătoare. Cum de îi știa numele? Cine îi spuse despre problema lui? Ce vroia de fapt Bătrânul să-i spună? — Părinte, pot să vorbesc puțin cu dumneavoastră? a întrebat, abia putând să murmure. — Uite ce e, se întunecă. Ia cutia cu rahat, bea niște apă și mergi la cea mai apropiată mănăstire să rămâi peste noapte. — Părintele meu, vreau să vă vorbesc, nu se poate? — Ce vrei să-mi spui, băiatul meu? De ce ai venit? „Când m-a întrebat asta, am simțit respirația deschizându-mi-se imediat“, mi-a povestit mai târziu. „Inima mi-a fost inundată cu credință. Lumea mea interioară a fost încălzită. Îndoielile mele au fost soluționate fără niciun argument logic, fără nici o discuție, fără existența unui răspuns clar. Toate acele «dacă», «de ce» sau «dar» au fost măturate automat și tot ce a rămas a fost «cum» și «ce va fi de-acum încolo»“. Ceea ce învățații nu i-au putut da, i-a fost dăruit prin atingerea delicată a unui sfânt, ce absolvise doar patru clase primare. Sfinții au un foarte mare discernământ. Fac o operație asupra ta iar tu nu simți nici o durere. Îți fac un transplant fără să-ți deschidă abdomenul. Te ridică pe cele culmi inaccesibile fără scări sau fără vreo logică lumească. Plantează credință în inima ta fără să-ți obosească mintea. Mitropolitul Nicolae de Mesogeia și Lavreotiki Apostolat în Țara Făgărașului nr. 69 - noiembrie 2012 |
#2
Posted 16 June 2018 - 01:12
Io n-am inteles nimic, decat ca tanaru' ala de fapt nu era ateu ci agnostic si tot plimba cutia aia de rahat dintr-o parte in alta.
|
#3
Posted 16 June 2018 - 01:20
#5
Posted 16 June 2018 - 01:36
#8
Posted 16 June 2018 - 02:18
#10
Posted 16 June 2018 - 04:48
fqx, on 16 iunie 2018 - 02:18, said:
Si cine e tanarul respectiv, daca intamplarea e cat se poate de reala? Sau tre sa credem si treaba asta pe cuvant? Întâmplarea e descrisă de persoana din imagine. Fă-ți o idee ! metropolitan.jpg 111.66K 19 downloads Benderbut, on 16 iunie 2018 - 04:16, said:
Cei de pe Athos sunt Sfinti? Da, sunt și sfinți printre oamenii de acolo. Să le spunem mai bine oameni înduhovniciți. |
|
#11
Posted 16 June 2018 - 05:29
un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 04:48, said:
Întâmplarea e descrisă de persoana din imagine. Fă-ți o idee ! metropolitan.jpg Da, sunt și sfinți printre oamenii de acolo. Să le spunem mai bine oameni înduhovniciți. Tanarul din poveste, daca era ateu cum se zice, nu mergea acolo in primul rand... Edited by fqx, 16 June 2018 - 05:31. |
#12
Posted 16 June 2018 - 05:36
un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 04:48, said:
Întâmplarea e descrisă de persoana din imagine. Fă-ți o idee ! Io tot incerc sa-mi fac o idee, da' nu stiu care vrea sa fie aia. Cand am vazut chestia ma gandeam "no, acuma o pilda din aia grea ce trebuie cujetata, din aia cu dezbateri & shit!". De fapt o poveste cu un agnostic (ca asa se numeste tanaru' ala, nu "ateu") la care cel din imagini ii tot da sa manance rahat si sa bea apa, si mai ca nu-l cearta deoarece are un nume foarte banal care prin coincidenta ii si al unui inger. Noroc ca nu-l chema "Gheorghe" sau "Paul" ca lua si de batut! |
#13
Posted 16 June 2018 - 06:15
un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 01:07, said:
— Ce vrei să-mi spui, băiatul meu? De ce ai venit? „Când m-a întrebat asta, am simțit respirația deschizându-mi-se imediat“, mi-a povestit mai târziu. „Inima mi-a fost inundată cu credință. un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 04:48, said:
Întâmplarea e descrisă de persoana din imagine. Fă-ți o idee ! Vad un parazit care traieste de pe urma unei slabiciuni a mintii umane. Minte care cu greu accepta ca moartea e sfarsitul, ca viata asta e tot ce avem, ca viata nu-i corecta cu toti, unora le da bunastare, altora le da cancer, pe criterii complet aleatoare. Minte care cu greu a reusit sa inteleaga care-i este locul in univers (si mai greu sa accepte), minte care in permanenta are nevoie de raspunsuri, chiar daca sunt false... un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 04:48, said:
Întâmplarea e descrisă de persoana din imagine. Fă-ți o idee ! Tu nu oferi argumente ci sentimentalisme de doi bani. Edited by kolfleading, 16 June 2018 - 06:17. |
#14
Posted 16 June 2018 - 07:36
Mai ce ne-am mai pricopsit cu unu´care ne bombardeaza......
A cui clona esti, ca vad ca esti foarte prolific........... |
#15
Posted 16 June 2018 - 07:38
un-simplu-om, on 16 iunie 2018 - 01:07, said: — Vino aici, a zis bătrânul către Gabriel, luându-l deoparte. Eu o să iau apa, iar tu ia cutia cu rahat, și vino aproape ca să-ți pot spune un secret: Este în regulă ca cineva să fie ateu; dar să aibă numele unui înger și să fie și ateu? E prima dată când întâlnesc așa ceva. Prietenul nostru aproape că a suferit un atac de cord după această descoperire surprinzătoare. Cum de îi știa numele? Cine îi spuse despre problema lui? Ce vroia de fapt Bătrânul să-i spună? — Părinte, pot să vorbesc puțin cu dumneavoastră? a întrebat, abia putând să murmure. — Uite ce e, se întunecă. Ia cutia cu rahat, bea niște apă și mergi la cea mai apropiată mănăstire să rămâi peste noapte. — Părintele meu, vreau să vă vorbesc, nu se poate? — Ce vrei să-mi spui, băiatul meu? De ce ai venit? „Când m-a întrebat asta, am simțit respirația deschizându-mi-se imediat“, mi-a povestit mai târziu. „Inima mi-a fost inundată cu credință. Lumea mea interioară a fost încălzită. Îndoielile mele au fost soluționate fără niciun argument logic, fără nici o discuție, fără existența unui răspuns clar. Toate acele «dacă», «de ce» sau «dar» au fost măturate automat și tot ce a rămas a fost «cum» și «ce va fi de-acum încolo»“. Ceea ce învățații nu i-au putut da, i-a fost dăruit prin atingerea delicată a unui sfânt, ce absolvise doar patru clase primare. Sfinții au un foarte mare discernământ. Fac o operație asupra ta iar tu nu simți nici o durere. Îți fac un transplant fără să-ți deschidă abdomenul. Te ridică pe cele culmi inaccesibile fără scări sau fără vreo logică lumească. Plantează credință în inima ta fără să-ți obosească mintea. Mitropolitul Nicolae de Mesogeia și Lavreotiki Apostolat în Țara Făgărașului nr. 69 - noiembrie 2012 rahat.presarat.cu.droguri.sa.converteasca.oamenii.la.religie.jpg 81.83K 3 downloads ala din cutie era presarat niste "prafuri" care l-au facut pe "tanarul ateu" sa i se deschida respiratia imediat, inima sa-i fie inundata cu mai mult sange decat in mod obisnuit, sa ii creasca temperatura corpului iar mintea sa ii fuga de colo colo din cauza prafurilor de pe rahatul oferit de acel Parinte. |
|
#17
Posted 16 June 2018 - 08:26
#18
Posted 16 June 2018 - 08:34
Păi așa a ajuns credința, mă? Cu povești din astea fără nicio relevanță? Procentul de atei sau agnostici crește în lume. Nu contează părerea unui bărbos care între timp a intrat "în sistem" și profită de pe urma proștilor.
Are aceeași relevanță povestea ăstuia ca invenția aia cu Einstein http://www.certitudi...ezeu-si-Stiinta |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users