Recunoasteti cand nu aveti dreptate?

 MembruAnonim, on 16 mai 2018 - 18:25, said:

Din pacate asa este

”Recunoașteți când nu aveți dreptate ?” - Întotdeauna.
Îți insulți propria inteligența când nu recunoști că ai greșit.

Eu nu am fost pus in situatia asta. Nu am gresit niciodata . Inteligenta mea sclipitoare ma fereste de momente penibile . Dar mi se intampla frecvent sa dau dreptate unuia care , in mod evident , nu are . In aceste situatii imi aduc aminte de o cugetare : " nu exista un om atat de destept incat sa convinga un prost ca este prost " .
Totusi ...sa nu ma invidiati. Povara geniului este foarte grea . Este ca atunci cand mergi la un chef si toti s-au imbatat insa tu nu poti sa bei nimic . Traiesc senzatia asta zilnic . Sunt un adevarat "Chi pharol tu tchi pa " ...adicalea " un diamant cu 1000 de fete care taie neagra bezna a ignorantei " ...ma rog ..."cu puterea a 1000 de sori " ...dar ma gandesc sa nu va plictisesc . Credeti-ma ...nu ati vrea sa fiti in locul meu .
Edit : ..e pe sanscrita , mo ...

Edited by JurasikMan, 16 May 2018 - 19:43.

 JurasikMan, on 16 mai 2018 - 19:41, said:

Încerc, da' nu pot

referitor la polemici, discutii etc eu cred ca nu e mare branza sa recunosti cand nu ai dreptate. toata lumea recunoaste cand nu are drepttate si la fel, toata lumea are momente cand refuza asta. e doar o diferenta de grad, unii o fac mai des, altii mult mai rar.

ce va propun eu dezbaterii, plecand de la tema data, sa dezvoltati: sunteti in stare sa lasati de la voi intr'o polemica, sa cedati, sa evitati conflictul si discutiile duse la nesfarsit, chiar daca stiti foarte bine/aveti simtamantul etc ca aveti dreptate?
aia e mai greu spun eu depus in practica...

Doar cei slabi recunosc .

 dorel_acdc, on 16 mai 2018 - 21:55, said:

Așa gândeam și eu....
la 13 ani.

Eu recunosc tot timpul ca nu am dreptate . (chiar daca de obicei am) Nu face bine la prestigiu insa primesc tot ce vreau .

 Corl, on 17 mai 2018 - 10:24, said:

Mai ales dacă e vorba de femei,
strategie profesionistă

Da, recunosc mereu, dar asta a venit in timp, cu intelepciunea varstei cred eu.
De obicei sunt dintr-o bucata, natural, spun ce gandesc, nu incerc sa fiu altceva decat sunt in realitate.
Urasc oamenii prefacuti ce incearca sa para perfecti, altceva decat sunt

 Corl, on 17 mai 2018 - 10:24, said:

Eu cred ca face bine la prestigiu.
E mult mai ridicol unul care se lupta sa isi sustina prostia spusa.

 dorel_acdc, on 16 mai 2018 - 21:55, said:

Cati ani ai ?
Asa gandeam si eu la pubertate.

DA

(nu era practic și un poll?)

Da.

Când ești copil, deseroi însușești minciuna ca pe un mecanism de auto-apărare. Și pe bună dreptate, pentru că așa ne educăm copiii. Un copil care sparge ceva e pedepsit, nu există conceptul de eroare umană, chiar dacă are 7 ani și nici nu prea înțelege bine cum funcționează toate chestiile prin jurul lui. Așa că, pentru la nivelul ăla, o greșeală poate avea un impact mai mare decât în cazul unui adult, pentru că aia contează în viața lui. Când ești mic, că nu ți-ai făcut temele, că ai luat o notă mică, sunt lucrurile importante din viața ta, iar concepția e că orice greșeală se plătește.

Ei bine, odată ce copilul se face mare și ajunge adult, mai toate drăciile pe care le faci nu mai au așa multă relevanță. Ce-mi poți face pentru că am greșit? Mai nimic. În majoritatea cazurilor, în situațiile profesionale, sinceritatea ajută și face lucrurile să funcționeze mai bine. Să mă apuc eu să mint că am depus niște hârtii la termen, cât timp eu am întârziat? Ce rost are? Așa, îmi asum situația și vedem ce putem rezolva de-aici înainte.


Întâlnesc des oameni care încă au mentalitate de copil. Mint, își țin sus și tare ideile, chiar dacă le este demonstrat că nu au dreptate. Și, de cele mai multe ori e dificil să lucrezi cu genul ăsta de persoane. Se ajunge la situații ca aia cu Ionel și cu lupul. Că nu mai știi ce să crezi din ce spun.

Da, uneori recunosc ca nu am dreptate.

Daca cred ca nu am dreptate, nu e o mare problema sa recunosc asta. Problema e ca de obicei sunt foarte convinsa ca am dreptate, chiar daca uneori se mai intampla sa nu am. Atunci e mai complicat, dar exista si oameni inteligenti si rabdatori care imi pot arata ca gresesc (de-aia imi plac mie dezbaterile, cred ca e un progres sa iesi cu niste idei noi si niste revelatii dintr-o discutie).

Edited by black_dizzy, 09 June 2018 - 10:00.

O dezbatere este ca o carpa aruncata intre niste catelandri mici , care o prind cu coltii lor de lapte si trag de ea pana le pica dintii , fara a aduce vreun argument pentru asta . Deasemenea , rar apar in dezbateri oameni extrem de inteligenti. Ei stiu ca argumentele palesc in fata rusinii de a recunoaste ca gresim ....deci si dezbaterea este lovita de nulitate ( in cele mai multe cazuri ). Uite, par'egzampla ,acum  ....tu incerci sa vii cu niste argumente care sa salveze discutia dar eu , in nesfarsita mea intelepciune, incerc sa-mi impun parerile mele luminate , izvorate dintr-un intelect fara seamana pe softpedica. Deci e cum zic eu !  
Cum ar veni , in traducere , oamenii luminati isi impun parerile , nu le discuta .

Edited by JurasikMan, 09 June 2018 - 12:20.

 JurasikMan, on 09 iunie 2018 - 12:19, said:

1. Aia o fac proștii.

2. Argumentele sunt pierdute mai frecvent nu pentru că nu sunt purtate între genii,
ci pentru că oamenii nu au suficiente c*aie ca să admită când greșesc.

Am întâlnit mulți oameni inteligenți:
doctori, ingineri, antrenori de arte marțiale, manageri, militari, etc.
- ai crede că asemenea persoane au înțeles măcar atât în viață
că a admite când greșești este unul dintre cele mai remarcabile lucruri.
Dar nu, mulți dintre ei nu au înțeles acest lucru
și atunci mi-am dat seama că inteligența și curajul nu sunt neapărat conectate.
Poți să fii inteligent și totodată de o lașitate incredibilă (nu fizic, psihic!)

Poți să tragi oricâte pumnuri în fața cuiva
și poți să închei oricâte afaceri
și poți să abordezi oricâte femei vrei,
că niciuna din aceste provocări nu necesită atâta curaj cât necesită admiterea greșelilor.

Edited by Daredevil666, 09 June 2018 - 14:34.

Românii nu au o educație a debate-ului.
Orice discuție în contradictoriu este percepută la modul cine are dreptate este superior celuilalt - tocmai de aceea e greu să faci un pas în spate.

Postarea mea se vroia un soi de pamflet . Ntz ....vaz' ca nu toata lumea a luat-o ca atare . Dar dincolo de "pamfletareala " , realitatea este ca rareori oamenii recunosc ca gresesc . De obicei intervine orgoliul , rusinea de a ceda in fata argumentelor altcuiva , fenomenul fiind asociat cu recunoasterea greselii in fata cuiva considerat ( din start ne consideram cei mai inteligenti de pe fata pamantului ) mai putin inteligent . In jiu-jitsu brazilian sunt o multime de caricaturi cu un luptator de centura superioara ( un avansat )   cu o sabia in mana, gata sa-si faca harakiri pentru ca nu poate depasi rusinea de a fi fost  submis o centura inferioara ( un incepator ) . Este o interpretare glumeata dar care aduce aminte ca nimeni nu este infailibil , nimeni nu detine adevarul absolut , nimeni nu este de neinvins ( cu exceptia mea care(le) radiez lumina din nimic , dar eu sunt un caz atat de special incat standardele trebuie sa fie regandite ) .

Edited by JurasikMan, 09 June 2018 - 14:47.