Rabinul Alexandru Șafran

Am deschis un topic în legătură cu opera acestui reprezentant fervent al sionismului religios, despre care am auzit vorbindu-se inclusiv de către naționaliști, însă de multe ori în necunoștință de cauză avînd în vedere anumite aspecte ale operei sale scrise pe care le vom trata cu ocazia acestui topic.

Câteva date despre rabi:
https://ro.wikipedia...exandru_Șafran

Din link-ul pus de tine am retinut:

E.S. Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (la un an după încetarea din viață a fostului Șef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).

si:

În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a sa, Sara Rheinharz,

Ține aproape și vei afla multe alte lucruri, mult mai spectaculoase decât ce ai reținut până acum.

Am sa mai stau pe aici, din curiozitate,  dar recunosc ca nu prea sunt pasionat de subiect.
Cand vad exprimari ( political correctness ) de genul : simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie, imi cam piere interesul.

Edited by pasilla, 07 May 2018 - 23:49.

Moses Rosen a acceptat colaborea cu comuniştii. Posibil s-o fi făcut şi pentru protejarea comunităţii. Aşa precum clerici Creştin-Ortodocşi au tolerat comunismul (că unii au devenit turnători... ruşine să le fie!).

Edited by djl, 08 May 2018 - 00:52.

Ceausescu, era mai destept decat toti kkt-ii post-decembristi ! ...
evreii romani care mai ramasesera p'acilea, si aveau idei de plecat,
aveau de platit o factura statului roman de cca 50.000 USD ! ...
omu' cheie in aceasta facturare a fost rabinul Moses Rosen ! ... facea rost intr-una de bani
sa plateasca plecarea evreilor !

Edited by realduc, 08 May 2018 - 05:18.

Iar țipi?

astia is din ceata aia care se casatoresc cu verisoarele lor?

bleax, retur la nisip.

Edited by mediasick, 08 May 2018 - 08:52.

Nu a spus de ce grad era verişoara. Putea să fie şi de gradul 5.

 realduc, on 08 mai 2018 - 05:17, said:

eu auzisem altfel bancul asta.....dar tot am ras.....!!

 Iochanan, on 07 mai 2018 - 23:19, said:

Iti multumim pentru cunostiinta de cauza care o oferi, dar nu vrei sa lasi tu pe evrei sa discute despre rabinul lor ?

eu personal iti multumesc ca mi-ai arata ca exista wikipedia.....muream si nu stiam asta.....

Edited by vio69a, 11 May 2018 - 23:02.

Una dintre tezele religioase pe care le susținea rabinul Alexandru Șafran era teza eliminării globale a „păcătoșilor” pămîntului. Eliminarea „păcătoșilor”, bineînțeles avînd în vedere criteriile pe care le considera dumnealui pentru a delimita „păcatele” și „păcătoșii”, era considerată avînd cumva o prefigurare în eliminarea păcătoșilor din vechiul Canaan de către evrei atunci când aceștia, la porunca lui Dumnezeu, au cucerit pămîntul făgăduit, țara sfântă.

Să vedem un scurt citat dintr-o operă tradusă și în limba română și care, „curios” lucru, nu este menționată în pagina de limbă română a wikipedia:

„Înainte de a permite lui Israel să pătrundă în Ereț-Israel, Dumnezeu oferă popoarelor ne-israelite, și îndeosebi unui număr de „șapte popoare” locuind în țara „Canaanului”, posibilitatea de a pune în valoare, printr-o conduită corespunzătoare din partea lor, sfințenia originară a acestei Țări. Dar „canaaniții” se arată insensibili la caracterul particular, „distinct” al acestei Țări sfinte, care nu „suportă păcatele” și care nu îi tolerează pe păcătoși; ei se arată insensibili la refuzul acestei Țări sfinte de a trăi și de a prospera sub un regim de „drept” altul decât acela al Torei. Ei terfelesc deci țara prin desfrîul lor, prin ticăloșiile pe care le comit. Dar atunci când păcatele locuitorilor ei ating un grad de saturație, încât ele să devină insuportabile, Țara sfântă respinge „cele șapte popoare” din sînul ei, „le vomită”. Atunci Țara sfântă se deschide pentru Israel, pe care îl așteaptă cu nostalgie ca să o consacre, Israel, care așteaptă mîhnit intrarea în Țara sfântă, „revine” aici pentru a o sanctifica. Israel redă astfel Ereț-Israelul Proprietarului său, Dumnezeu, iar Șehina, Prezența lui Dumnezeu, locuiește în Israel.

Expulzând „cele șapte popoare” din sînul său, din cauza ticăloșiilor la care s-au dedat, Ereț-Israel prefigurează atitudinea finală pe care o va lua pămîntul față de locuitorii săi și care au „umplut-o cu răutățile lor”, care l-au marcat cu nelegiuirile lor. Atunci când oamenii vor fi „corupt pămîntul în fața lui Dumnezeu” în așa măsură încât păcatele pe care le vor acumula vor ajunge la un punct de saturație, pămîntul se va vedea obligat să-i respingă pe păcătoși. Israel, a cărui limpede vocație este teșuva, a cărui voință lucidă este „întoarcerea” la Dumnezeu, va canaliza curentele confuze ale acestei teșuva a popoarelor; el va centraliza diferitele aspirații ale oamenilor de „întoarcere” la Dumnezeu. Israel îi va conduce pe locuitorii unui „pămînt plin de cunoașterea lui Dumnezeu” la Creatorul lor.”
(Alexandru Șafran, Israel și rădăcinile sale, Editura Hasefer, București, 2002, pag. 55-56)

Să vedem acum ce a însemnat „respingerea” păcătoșilor de către țara sfântă și de către Dumnezeu din țara sfântă, așa cum se relatează despre aceste evenimente în Sfintele Scriputuri ale evreilor, în Tora și în cartea lui Ioșua. Practic Dumnezeu ar fi făgăduit că va da poporului Israel țara sfântă și că evreii vor trebui să ducă război împotriva canaaniților și să îi ucidă pe aceștia.

„Să nu vă întinați cu nimic din acestea, că cu toate acestea s-au întinat păgânii, pe care țu îi izgonesc dinaintea feței voastre. Că s-a întinat pământul și am privit la nelegiuirile lor și a lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el. Iar voi să păziți toate poruncile Mele și toate legile Mele și să nu faceți toate ticăloșiile acestea, nici băștinașul, nici străinul care trăiește între voi. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului acestuia care e înaintea voastră și s-a întinat pământul; Ca nu cumva să vă lepede și pe voi pământul, când îl veți întina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de voi. Că tot cel ce va face ticăloșiile acestea, sufletul care va face acestea se va stârpi din poporul său. Deci păziți poruncile Mele și să nu umblați după obiceiurile urâte, după care au umblat cei dinaintea voastră, nici să vă întinați cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".” (Levitic 18, 24-30)

„Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca să intri și să cuprinzi popoare mai mari și mai puternice decât tine și cetăți mari cu ziduri până la cer, Precum și pe poporul cei mare, mult la număr și înalt la statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunându-se: Cine se va împotrivi fiilor lui Enac?" Află dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va și-i va doborî înaintea ta, și tu îi vei izgoni și-i vei omorî curând, cum ți-a grăit Domnul. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău de la fața ta, să nu zici în inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest pământ bun", căci pentru necredincioșia popoarelor acestora le izgonește Domnul de la fata ta. Nu pentru dreptatea ta și nici pentru dreptatea inimii tale mergi să moștenești pământul lor, ci pentru necredința și fărădelegile popoarelor acestora le izgonește Domnul Dumnezeul tău de la fața ta și ca să împlinească făgăduința cu care S-a jurat Domnul părinților tăi: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. De aceea să știi astăzi că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău să moștenești acest pământ bun, că tu ești un popor tare la cerbice.” (Deuteronom 9, 1-6)

Să vedem și un exemplu din cartea lui Iosua, ce a însemnat războiul pe care evreii l-au dus împotriva canaaniților, însă mai sînt și alte fragmente asemănătoare în aceeași carte:

<<Și Iosua și tot Israelul, văzând că cei ce șezuseră în ascunzătoare luaseră cetatea și că din cetate se urca fum spre cer, s-au întors înapoi și au început să ucidă pe locuitorii din Ai. Iar cei din cetate au ieșit în întâmpinarea lor, așa că Aiții se aflau în mijlocul taberei Israeliților, dintre în care unii veneau dintr-o parte, iar alții din altă parte. Și i-au ucis așa, încât n-a scăpat cu viață nici unul din ei. Iar pe regele din Ai l-au prins viu și l-au adus la de Iosua. După ce fiii lui Israel au ucis pe toți bărbații din Ai, în câmpia dinspre pustiu și dealurile unde aceștia îi urmăriseră, și după ce aceștia au căzut toți până la unul sub ascuțișul sabiei, Israeliții s-au întors cu toții asupra cetății Ai și au lovit-o cu ascuțișul lui sabiei. Iar toți locuitorii din Ai, bărbați și femei, care au căzut în ziua aceea au fost douăsprezece mii. Și Iosua nu și-a lăsat în jos mâna sa, pe care o întinsese cu sulița, până nu a dat pierzării pe toți locuitorii din Ai. Numai vitele și prada cetății le-au împărțit fiii lui Israel între dânșii, după cuvântul Domnului pe care-l spusese Domnul lui Iosua. Și a ars Iosua cetatea Ai cu foc și a făcut-o dărâmătură veșnică și pustietate până în ziua de astăzi. Iar pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac unde a stat până seara; iar după asfințitul soarelui a poruncit Iosua de au coborât trupul lui din copac și l-au aruncat la porțile cetății și au ridicat deasupra lui o movilă de pietre, care este până în și ziua de astăzi.>> (Iosua 8,21-29)

Acum, avînd și textele biblice și fragmentele lui Alexandru Șafran, putem să avem o perspectivă mai bună asupra învățăturii sale cu privire la eliminarea „păcătoșilor” pămîntului, de data asta ai întregului pămînt, nu doar al pămîntului făgăduit lui Israel. Poporul Israel este văzut de către rabinul Al. Șafran canalizatorul, centralizatorul aspirațiilor popoarelor lumii spre întoarcere la Dumnezeu, în sensul în care înțelege rabinul Șafran întoarcerea la Dumnezeu, însă această „întoarcere la Dumnezeu” a întregii lumi, a întregii planete este comparată și este considerată prefigurată de întoarcerea țării sfinte prin războiul dus de evrei împotriva canaaniților, război în care foarte mulți canaaniți au fost pur și simplu masacrați, uciși în masă, fără să existe vreo judecată a fiecărui om în parte, ci pentru că s-a considerat că așa s-a primit prin decret, prin poruncă de la Dumnezeu Care ar fi fost Judecătorul. Avînd în vedere că o nouă „respingere” a „păcătoșilor” este întrevăzută de doctrina religioasă a rabinului Șafran, însă de data asta la nivel mondial, deși nu se precizează explicit ce ar însemna acea eventuală viitoare „respingere” globală a „păcătoșilor”, sub ce formă ar fi, avînd în vedere textele biblice care vorbesc despre prefigurarea mai din vechime, poate fi luat în considerare că o interpretare posibilă a textului lui Șafran ar fi că această eventuală viitoare eliminare, „respingere” a „păcătoșilor” despre care vorbește în învățătura sa religioasă ar putea lua forma chiar a unui război pe baze religioase dus de Israel (ca popor?, ca stat? sub alte configurații? ar fi greu de răspuns) împotriva „păcătoșilor”, fie a unei alte forme de eliminare a lor, spre exemplu printr-un fel de „geno”-cid al „păcătoșilor”, un „holocaust” global al „păcătoșilor”, exterminarea lor fizică, însă nu este exclus că ar putea să fie și o altă interpretare a textului rabinului Șafran, o altă formă adică de eliminare, de „respingere” globală a „păcătoșilor” pămîntului atunci când pămîntul va fi ajuns la saturație din punctul de vedere al „păcătoșeniei” „păcătoșilor”.