Atac de panica ?

Nu pot determina exact momentul de la care am inceput sa sufar de asa ceva, insa cred ca dintotdeauna am fost mai emotiv. Problema se pune ca, in orice conflict, indiferent de persoana cu care intru intr-o discutie contradictorie, am emotii foarte mari. Simptomele sunt palpitatii foarte mari (zici ca imi sare inima din piept), tremur al vocii si uneori chiar si al mainilor. Acestea apar doar in discutii contradictorii sau care pot duce catre un conflict verbal. Mental, chiar in momentul in care exista discutia, constientizez ca nu se poate intampla absolut nimic rau, sunt ferm convins de asta, si ma arat chiar curajos in purtarea discutiilor contradictorii tocmai din aceasta siguranta, insa la nivel corporal, nu pot stapani aceste emotii, care in mod evident,aratate, ma fac slab. Cum credeti ca pot trece peste asa ceva ? Ce imi recomandati ?

Ca si alte elemente, poate ajutatoare., desi sunt introvertit, in orice grup in care ma aflu ajung usor usor sa fiu in centrul atentiei, fiind o persoana cu un simt foarte dezvoltat al umorului. Ma arat a fi foarte empatic, inteleg usor actiunile, vorbele sau ceea ce alti simt sau ar trebui sa simta. Sunt mereu deschis la discutii, port usor conversatii cu oricine, insa in discutiile contradictorii, indiferent de persoana, tema, ca am sau nu dreptate, ma cuprind aceste palpitatii si simptomele descrise mai sus.

Orgoliul se manifesta la fel.
Nu stiu daca atacul de panica genereaza fix aceleasi simptome, dar din ce spui, seamana.
Ori sint una si aceeasi treaba si lumea nu stie.

Nu aici omule. Cauta un psiholog bun.

Quote

Cum respiri in momentele acelea, iti poti aminti? Agitat, mai mult decat normal, simti ca nu ai aer?

 AlbastruIndigo, on 17 aprilie 2018 - 23:24, said:

Nu cred ca am probleme cu respiratia, poate ca un pic mai tare ca urmare a ritmului accelerat cardiac.

 MasterLord, on 17 aprilie 2018 - 22:43, said:

Nu poti, e vorba de o chestie genetica, ereditara, care nu poate fi controlata prin efort de vointa. Tine de sistemul nervos (reactia de "fight or flight")

Învață-te să te stăpânești... Ai palpitații pentru că așa vrei tu să ai... Toate vin de la creier, îl poți "reeduca".

 MasterLord, on 17 aprilie 2018 - 22:43, said:

 AlbastruIndigo, on 17 aprilie 2018 - 23:24, said:

 MasterLord, on 17 aprilie 2018 - 23:55, said:

Nu cred ca e atac de panica ci ceva din frica, "nervozitate",  frustrare, lipsa de incredere si o autoaparare a organismului sau pe acolo... La atac de panica devine un pic mai grav, posibil si periculos, crede-ma ma iti dai seama cand e atac de panica. Sfatul meu este te antrenezi si sa gasesti argumente in discutiile contradictorii astfel incat sa fie ceilalti in incurcatura... Succes.

 superm, on 18 aprilie 2018 - 05:05, said:

E cel mai prost sfat pe care puteai sa-l dai.  Cu un om cu care esti in contradictoriu, niciodata nu vei gasi argumente suficiente, fiecare are varianta lui.

@initiator - intr-o discutie conflictuala care nu conduce la nimic bun, cel mai inteligent cedeaza si isi vede de viata mai departe.  Daca stii ca nu iti poti controla eficient sistemul nervos, nu te angaja in situatii conflictuale care pot degenera.

Este o virtute sa nu porti discutii contradictorii, pe care putini o au. Din pacate la noi, fara galceava nu se poate ca te calca toti in picioare.

 MasterLord, on 17 aprilie 2018 - 22:43, said:

Nici un atac de panica,stai bland.
Se numeste trac,emotie sau cum vrei tu sa-i spui.
De obicei se manifesta atunci cand nu esti sigur pe tine,nu vrei sa superi pe cineva,nu stapanesti bine discutia la care participi,etc.Sau ai impresia ca asa este.
Lasa-i incolo de psihologi.N-ai ce face cu banii si cu timpul liber?Mai bine iti autoeduci vointa si in timp foarte scurt vei avea rezultate notabile.Putin tupeu in plus si gata,s-a rezolvat.
Capitalismul a mai inventat un termen:atac de panica.Conform statisticilor,50% din populatia din tarile dezvoltate a avut cel putin odata rahatul numit atac de panica,care musai si obligatoriu trebe tratat doar la psiholog,unde altundeva.
Tu ai auzit ca in Tanzania,Borneo,Sri Lanka sau state asemanatoare sa existe asa ceva?Pe aia ii doare exact in spit de atacul de panica.Isi vad de treaba.
Atacul de panica = inca o modalitate suava de a crea dependenta pacientului fata de un tratament si de a scoatec cu eleganta bani din buzunarul acestuia.

eu inteleg ca tu nu suporti alta opinie decat a ta, indiferent ce
cauta ajutor sa-ti fie mai usor

Eu am avut trei crize asemănătoare, însă culmea, fără să port vreo discuţie contradictorie, ba chiar fără să mă enervez. Eram, însă, foarte obosit, muncisem mult şi mă culcasem la ore la care alţii au ultimele vise înainte de trezire.
Una dintre crize - pe care am reuşit să o maschez faţă de cei din jur - a fost la un restaurant, unde unul dintre cei cu care eram făcuse cinste pentru ziua lui. N-am băut alcool, eram cu covrigul după mine. Brusc, am simţit că mă ia un val de căldură, încep palpitaţii şi îmi era frică de ceva şi de nimic în acelaşi timp.
A doua oară s-a nimerit să fiu la serviciu, când asistenta medicală îi lua tensiunea unui coleg (nu vă gândiţi la XXX). Imediat am rugat-o să-mi ia tensiunea; era în regulă, doar pulsul era foarte mare (130, sau aşa ceva).
La aşa ceva mi s-a recomandat o soluţie simplă şi, teoretic, gratuită: o linguriţă de zahăr şi un pahar cu apă, fiecare consumate separat.

Am discutat, totuşi, şi cu un psiholog (din fericire, o cunoştinţă, nu m-a costat nimic). În 1990, cutremurul din mai 1990 m-a prins singur acasă (cel din timpul zilei), ocazie cu care m-am speriat foarte tare atunci când, stând sub grinda principală, mi-a căzut o bucăţică de tencuială exact pe cap. Am crezut că se dărâmă blocul, mai ales că abia mă puteam ţine pe picioare din cauza oscilaţiilor.
Al doilea cutremur, cel din timpul nopţii, m-a trezit din somn şi, de asemenea, m-am speriat de troznetele pereţilor.
Cam doi ani după aceea nu mai puteam dormi fără muzică. Orice zgomot pe care-l auzeam - şi ştiţi câte zgomote se aud în blocurile comuniste - mă făcea să tresar şi să-mi fie frică. Mai rău: în vara anului 1990 n-am mai putut sta în Bucureşti, cum a venit vacanţa (eram în clasa a 10-a) l-am rugat pe tata să mă lase să stau la cineva în Arad mai multe săptămâni.
A nu putea adormi fără muzică din cauza fricii de cutremure s-a transformat acum, când am YouTube pe televizor, în dificultatea de a adormi dacă nu cântă o melodie de pe YouTube. Dacă nu sunt obosit cu adevărat, noaptea adorm foarte târziu, de multe ori mă prinde dimineaţa treaz (ora 3).

Ei bine, de la acele episoade se pare că în creierul meu s-a produs un bug care, fără să-mi dau seama cum şi de ce, îmi declanşează atacurile de panică. Anul ăsta am avut deja unul, prin ianuarie.

 adisz, on 18 aprilie 2018 - 08:06, said:

Păi, cu aşa ceva la mine în ţară, aş face atac de panică numai dacă aş fi forţat să plec de aici.

Edited by PSC, 18 April 2018 - 09:24.

 adisz, on 18 aprilie 2018 - 08:06, said:

cu toata stima, aberezi. e foarte greu sa accepti ideea pana nu treci prin asa ceva, dar atacurile de panica exista, sunt cat se poate de reale, si daca nu cauti ajutor specializat iti afecteaza stilul de viata semnificativ. suna foarte simplu, iti autoeduci vointa, putin tupeu si s-a rezolvat - dar ghici ce, nu functioneaza asa. iti respect parerile ca ne-am mai intersectat pe aici pe forum, dar atunci cand nu ai destule cunostinte despre un subiect ar fi de preferat sa te abtii. din experienta iti spun ca negarea nu ajuta. dimpotriva, agraveaza simptomele. cu cat cauti tratament mai devreme, cu atat iti revii mai usor.

on-topic - din fericire, nu suna a atac de panica. in opinia mea (total neavizata, sunt inginer), suferi doar de trac - si asta chiar se poate educa.

Atacul de panica este foarte real si poate aparea subit si fara vreun avertisment sau motiv anume. Singura sansa ca "victima" sa se poata autocontrola, este sa constientizeze si pe urma sa accepte ca problema vine din interiorul sau. Atacul de panica nu te omoara, ci te incapaciteaza ca persoana si iti controleaza viata. Frica necontrolata si teama intensa te fac sa iti limitezi activitatile si rutina, doar in zona de confort, facandu-te sa existi doar si sa nu te poti bucura de viata.
Diferenta intre un sportiv care ajunge la efort intens la un ritm cardiac accelerat si o persoana care sufera de un atac de panica este facuta de hormonii care circula in sange. In cazul sportivului este vorba de endorfine, dopamina si adrenalina, iar in celalalt caz  de cortizol si adrenalina. Cortizolul este daunator pe termen lung, ducand la boli de inima, hipertensiune, diabet...etc.

Cred ca ai un gen de anxietate sociala. Incearca intai un psiholog daca nu merge, atunci e cazul de psihiatru.
Pana atunci te sfatuiesc sa renunti la toate excitantele de tipul celor care contin cofeina.

Edited by Danielle33, 19 April 2018 - 11:45.

 Danielle33, on 19 aprilie 2018 - 11:45, said:

...si foarte important renunta la fumat. Contrar ideii ca te calmeaza, fumatul duce creierul intr-un soi de regres depresiv si de aici asociat cu ce ai tu, amplifici problema.