discuri si inregistrari / discutii

rauls_s, on 05 aprilie 2018 - 19:36, said:

Asa este, pe CD ajunge digital.
DAR, nu crezi ca este diferenta intre redarea de pe un suport analogic si redarea de pe un suport digital?
Chestii de banda de frecventa redata, de dinamica, de raport semnal/zgomot.
Suntem pe aria AUDIO si trebuie sa amintim toti acesti factori care contribuie/conduc la o inregistrare audio de calitate.
Degeaba ai un player CD cu cel mai bun DAC disponibil, daca "arunci" in player CD-uri proaste dpdv al calitatii inregistrarii.
Cel mai comun player cd va reda un spectru de frecvente  20Hz-->18-20KHz. Dar daca muzica a fost redata de pe un casetofon obisnuit, cu spectru de frecventa 100 Hz-14 KHz, cu o dinamica de 60 dB si un raport S/N de 80 dB, cu ce ma incalzeste pe mine la ureche faptul ca lantul meu de redare audio poate 2Hz - 50KHz, cu un raport S/N de 110 dB si o dinamica de 120dB?
Redarea de pe acel CD, tot din butoi se va auzi.
Orice interventie analogica in lantul inregistrare-mixare-masterizare introduce distorsiuni specifice, atenuri de dinamica si zgomot de fond. Mai mult sau mai putin din fiecare, in functie de calitatile sculelor respective. De aia CD-urile DDD sunt cele mai "accurate" din punct de vedere al sunetului.
Nu contest existenta CD-urilor AAD cu muzica de colectie, dat fiind faptul ca sursa originala exista numai in format analogic(banda, vinil). Calitatea lor este dictata de calitatea sursei, lantul de mixare si masterizare, astazi, fiind numai digital.
Am CD-uri cu Pavaroti cu sunet de calitate proasta, CD-uri de firma, originale. Insusi Pavaroti a cerut sa fie folosite benzile originale pe care le detine. Si sunt CD-uri de mare valoare, cautate de amatorii de muzica clasica, colectionari...

Sunetul este bun sau prost fara legatura cu faptul ca este din surse analogice sau digitale.
Exista multe albume facute in anii '70-'80 care suna (din punctul meu de vedere) net superior multor inregistrari(digitale sau analogioce) recente.
In ultimul timp se remarca masiv o revenire la inregistrarile analogice ,chiar de studio , exemple sunt nenumarate. Tedeschi Trucks Band ,toate albumele produse de mult premiatul Grammy- T Bone Burnett , astea imi vin acum in minte dar mai sunt multe. Eu personal nu agreez acest trend, desi albume ca Imelda May -Life Love Flesh Blood sau Rober Plant & Alison Krauss - Raising Sand suna excelent.

Acu' intre noi: in ecuatie intra si inginerul de sunet

In primul rand.

viceroy56, on 06 aprilie 2018 - 12:13, said:

Poti detalia ? Despre ce CDuri este vorba ?

Le scot de la naftalina si dau detalii!

Astea 2 le am.

am spart topicul, revin mai tarziu in discutie

Edited by bibiaudiofil, 07 April 2018 - 08:22.

Hjjugv

viceroy56, on 06 aprilie 2018 - 12:13, said:

foarte adevarat - se numeste fenomenul GIGO : Gunoi Introduci -> Gunoi Obtii    ( sau Garbage In / Garbage Out )

Si se poate extrapola nu numai asupra calitatii inregistrarii per se, cat si asupra interpretarii sau a calitatii artistice  

danyel61, on 07 aprilie 2018 - 08:21, said:

m-ai prins intre momentul in care am facut noul topic si cel in care am mutat discutia de dincolo

Edited by bibiaudiofil, 07 April 2018 - 08:26.

Pavarotti a inregistrat exclusiv pentru Decca in toata cariera lui ( London Records este o subsidiara ). Decca a facut pionierat in inregistrarile audio in anii 50' - 60' (cei de la Decca au fost printre primii partizani ai stereofoniei ) si a investit enorm pentru a obtine inregistrari asa-zis audiofile - hai sa le zicem inregistrari de calitate foarte buna.

Cred ca povestea cu benzile pastrate de Pavarotti este exact asa, o poveste. Decca a avut mari ingineri de sunet la pupitru ( John Culshaw este un nume de care ar fi trebuit sa auda toata lumea ) si a dat lumii printre cele mai bune inregistrari pe care le puteti asculta. Compilatia aceea de la Koch Records nu este relevanta ( Dumnezeu stie de unde au luat materialul imprimat acolo ).

Despre implicarea lui Pavarotti - mai degraba la mix - sunt cunoscute episoade in care era mereu nemultumit ca vocea lui nu se aude suficient de tare si cred ca se poate face o analogie cu momentul in care Maria Callas a iesit la aplauze dupa ce i-a administrat , zambind, un sut in glezne lui Di Stefano, sclipiri de orgoliu care pot fi iertate unei personalitati atat de mari.

-----------

daca subiectul este de interes, crea ca se pot posta albume interesante aici - mai ceruse cineva pe arie-  ( dar insotite de comentarii care sa nu fie de genul "calitate megaaudiofila - se aude beton" ). O poveste buna poate fi mai atractiva decat albumul in sine   ( va rog sa nu postati clipuri de pe youtube insotite de doua cuvinte )

Edited by bibiaudiofil, 07 April 2018 - 08:55.

Un topic care promite mult, sunt si interesat si curios cum se va dezvolta.

bibiaudiofil, on 07 aprilie 2018 - 08:58, said:

Mariucai i se pot ierta dar lui Lucica ba. Tare nu inseamna si bine. Prefer ( my humble opinion) oricand corectitudinea cantarii lui Tito (https://m.youtube.co...h?v=rYXPMmmmbwE) decat lalaiala voita a lui Luciano ( https://m.youtube.co...h?v=HfEl0XEQdH0) ( nu dati cu pietre e doar o parere). Pavarotti a avut sansa unor inregistrari foarte bune, are roluri extraordinare dar cred ca nu a stiut cand sa se opreasca (un pacat de care a suferit si di Stefano dar pe care il iert pentru vocea si rolurile din tinerete ).

Poate avea Pavarotti cunostinta de ce se intampla azi cu unii ingineri de sunet: vedeti, de fapt auziti, de foarte multe ori cum "cade" vocea raportat la negativ/acompaniament/ambiental in timpul unor emisiuni televizate, nu neaparat live, chiar si la unele inregistrate.
Posibil deformare profesionala legata de reclame/publicitate, care obligatoriu are sunetul cu 10-15% mai sus decat in mod normal.
La inregistrarile analogice vechi, daca nu sunt facute in studiou profesional, pe magnetofoane cu 8-12-24 piste, este foarte greu spre imposibil sa scoti in evidenta vocea asa cum dorea Pava. Acum, pe digital, cand fiecare instrument, fiecare solist, fiecare backing vocal este inregistrat pe canalul lui dedicat, este foarte simplu(vorba vine) sa mixezi astfel incat sa obtii ce doreste cel ce plateste productia. Rezultat care poate sa placa sau nu ascultatorilor.

Poate asta a dorit Koch Records - sa redea intocmai acele benzi, fara nicio interventie de corectie. sa fie identice cu originalele.
Sunt convins ca exista aceleasi arii si fragmente de pe cele 2 CD-uri inregistrate la calitate mult mai buna, spre perfectiune, dar acele inregistrari sunt facute cu Pavarotti la alta varsta, deci conditii diferite.

viceroy56, on 08 aprilie 2018 - 17:04, said:

Nu prea stii cum functioneaza lucrurile.
Emisiunile TV ,sunetul de acolo e facut mult mai la "brut" decat in studio. Prelucrarile ulterioare sunt greu de facut si de multe ori nu se justifica.
Se inregistra pe canale dedicate si in epoca analogica. Se faceau exact aceleasi operatiuni ce se fac si astazi in difital ,doar ca era mult mai mult de munca. Acolo se vedea cu adevarat calitatea si profesionalismul celor care lucrau la inregistrari. Astazi de multe ori ,din pacate ,se folosesc doar preset-uri ,la diferitele echipamente de studio(soft si hard). Editatrea pe benzi in anii aia era o adevarata corvoada si o adevarata arta.

viceroy56, on 08 aprilie 2018 - 17:04, said:

Nah .. nu avea genul asta de apasari ..

Vă salut! O mică întrebare: Se știe că Alan Parson a fost inginerul de sunet al trupei Pink Floyd, până când s-a hotărât să urmeze cariera solo sub denumirea "The Alan Parson's Project", fiind chiar destul de "productiv. Din câte știu, membrii Pink Floyd au fost foarte pretențioși la sunet și efecte.
A atins Alan Parson nivelul calitativ cerut? Ce părere aveți?

Alan Parsons a lucrat cu Pink Floyd la Atom Heart Mother si The Dark Side Of The Moon. E mai cunoscut mai ales pentru al doilea care e unul dintre cele mai celebre albume rock ever.
Ca inginer de sunet/producator e OK ,Dark Side mai ales suna excelent. Parsons insa e oarecum overrated. Adica chiar in acea perioada existau inregistrari rock superioare ca sunet si productie.