Ce a fost mai întâi - Creatorul sau Universul?

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 21:40, said:

 logic1, on 31 ianuarie 2018 - 21:49, said:

Edited by logic1, 31 January 2018 - 22:05.

Orice creator are nevoie de un univers in care sa locuiasca insa nu orice univers are nevoie de un creator neaparat. Un univers poate fi considerat pur si simplu un dat ce asa a fost dintotdeauna. Insa un creator daca il privim ca o fiinta atunci are nevoie neaparat de un spatiu si o materie din care sa fie format.

Ce intrebare te chinuie pe tine!
E oarecum ironic cum furnica se gandeste la soarta universului infinit si al creatorului sau.

 logic1, on 31 ianuarie 2018 - 21:49, said:

Aici nu este vorba despre cum logica noastra operationeaza spatio-temporal ci depsre cum mecanismul mintii este conditioant de granitele realului, deoarece pentru a se putea produce efectele de corect/gresit, adevar/fals, posibil/imposibil, inteligent/prost pentru o minte, aceasta trebuie sa se afla intr-o relatie cu realitatea iar aceasta sa conditioneze mintea. Deci Universul are un fel de rol de arbitru pentru mecanismul mintii, iar odata acest arbitru eliminat mintea nu ar mai putea fi numita inteligenta, corecta, onesta, s.a.m.d.

Stiinta in schimb ofera raspuns la problema originii creatorului, omul. Si de fapt stiinta ofera explicatii si pentru originea Universului, insa realitatea ofera o explicatie mult mai dura decat o face stiinta, deoarece realitatea spune clar: nimicul absolut nu este posibil. Cu alte cuvinte realitatea nu sustine idea de origine a Universului, ci un Univers fara inceput, adica, principiul ca dintr-un nimic absolut nu poate veni un ceva. Daca luam un obiect si incepem sa-l rupem in bucati, iar bucatile in bucatele mai mici, s.a.m.d., niciodata nu vom ajunge la un nivel in care bucatelele sa se transforme in nimic, ci mereu vor fi particule subatomice, energie, legi, s.a.m.d., insa niciodata un nimic. Deci la baza lucrurilor nu locuieste nimicul, iar acest principiu este modalitatea realitatii de a-ti prezenta adevarata natura a Universului.

Edited by Real_NEO, 31 January 2018 - 22:18.

Partikip

 karax, on 31 ianuarie 2018 - 22:10, said:

Poate fi plasat într-un spațiu și o materie cu dimensiuni în plus.

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 22:11, said:

Explicația ta este la scor egal. Panteismul consideră Universul a fi ce este în teism Creatorul. Etern, inteligent, etc.

 logic1, on 31 ianuarie 2018 - 22:15, said:

Nu, nu este acelasi lucru. Deoarece Universul asezat pe post de dumnezeu/creator nu inseamna o fiinta/minte ce sa fi creat ceva, ci nefiinta ce duce la aparitia fiintei, adica abiogeneza si naturalismul. Sau o alta modalitate de a vedea aceste lucruri: structuri mai simple ce duc la aparitia unor structuri mai complexe, iar nefiinta este mereu partea realitatii responsabila de structurile cele mai simple.

Edited by Real_NEO, 31 January 2018 - 22:23.

Matrix-ul

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 22:20, said:

Tu spui inițial neființa, ce devine apoi ființa, viu. Nu explici existența Universului ”inteligent”. Îl consideri inspirația și etalonul inteligenței umane. Dar până acum, din ce se cunoaște, creierul este cel mai complex lucru din Univers, subordonându-l, gândindu-se la el ca la un obiect, bun de făcut ceva cu el, de exemplu de terraformat.

Edited by logic1, 31 January 2018 - 22:28.

pe axa numerelor....dumnezeu e alfa si omega...inceputul si sfarsitul tuturor vazutelor si nevazutelor...
dumnezeu a existat dintotdeauna....si el a facut totul...prin el se face totul...
e in toate...iar pe axa numerelor....el e acel....zero.

[ https://i.imgur.com/qS1XUQE.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

tot ce putem intelege si ce nu putem intelege in acelasi timp
asa incepe si ratiunea umana.

 logic1, on 31 ianuarie 2018 - 22:02, said:

Si daca Universul e totuna cu Creatorul?
Daca Creatorul nu e un Mos batran sau ceva personalizat, ci o pura energie?

Daca Creatorul a fost aceea scanteie care a produs Big Bang-ul? Sau Bosonul Higgs, supranumita "particula lui Dumnezeu"?

 pentiumcmd, on 31 ianuarie 2018 - 22:28, said:

Toate sunt posibile. Eu cred că Dumnezeu și Universul sunt din eternitate. După logica simplă că, altfel, Creatorul ar fi trebuit să fie singur o eternitate. Iar eternitatea nu se termină niciodată.

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 22:20, said:

Pai denumirea UNI-VERS asta sugereaza. Doar ca tu negi asta, si zici ca nu se poate sa fie viu. Zici ca sunt niste legi care in final a produs la intamplare constinta. Nu s-a demonstrat nici macar aparitia mecanismului biologic daramite constinta.Tu observi ca omul in capacitatile lui actuale creeaza supercomputere insa la capitolul constinta da din umeri. Si atunci cum poti sugera ca intamplarea poate produce ceva ce omul nu e in stare sa inteleaga cum apare ?

Pe același principiu cred că există o infinitate de ființe raționale și asta din eternitate.

A fost odată un Dumnezeu singur?

 logic1, on 31 ianuarie 2018 - 22:25, said:

Creierul o fi poate cel mai complex lucru din Univers, insa creierul (si mintea) este subordonat realitatii, si nu o poate subordona, ci poate doar intretine un fel de relatie cu realitatea ce-i permite anumite lucruri. Spre exemplu inteligenta este o manifestare a dinamicii relatiei dintre minte si realitate. Creierul ce este intr-un fel anume, produce efectul de minte inteligenta, creierul ce este intr-un alt fel, produce efectul de minte ce se autodistruge. Insa mereu Universul este "entitatea" ce subordoneaza creierul. Nu degeaba realitatea ne este prezentata ca fiind formata din doua entitati, fiinta si mediul.

Edited by Real_NEO, 31 January 2018 - 22:50.

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 22:11, said:

Fals. Concluzia asta se bazeaza numai pe structura atomista cunoscuta la acest moment. Insa priviind logic daca impartim spatiul in bucati din ce in ce mai mici cu particule din ce in ce mai mici atunci si distanta este afectata. Priveste in felul urmator: avem doi insi grasi plasati la distanta de 3 metrii unul de altul. Inlocuieste-i cu doi insi mai slabi in absolut aceeasi pozitie si distanta. Insa datorita faptului ca sunt slabi distanta dintre ei se mareste. Astfel cu cat particulele alea de care vorbesti sunt mai mici si distantele intre ele cresc. Ca atare daca ai avea o infinitate de particule din ce in ce mai mici ai avea o infinitate de forte electromagnetice sau altfel de forte care sunt din ce in ce mai tari pana la infinit, adica pana nicaieri , incat se ajunge la un nivel incat o sigura particula ar avea forta intregului univers (daca ar fi vorba de o forta gravitationala asta ar insemna sa creeze instant o gaura neagra imensa cat tot universul, lucru ce poate fi anulat numai daca universul este infinit si se expandeaza la viteza infinita potrivit sincronizata cu aparitia infinitatii de particule). Putem presupune ca niciuna din particule nu are o forta gravitationala sau de alta natura , particula din infinitatea aceasta, Ceea ce ar fi imposibil datorita faptului ca trebuie sa existe o infinitate de forta care sa asigure interactiunile pe fiecare distanta in parte. Sau putem presupune ca fiecare subparticula din asta din sirul acesta infinit  are fix acelasi tip de interactiune , infinit , unul singur, si ca fiecare din infinitatea asta de particule nu are absolut niciuna din proprietatile particulelor actual descoperite. Lucru absolut imposibil pentru ca s-ar autodistruge instant toate aceste particule.
Iti place rationamentul meu? That just dropped!!!!
Noi suntem conditionati sa nu putem percepe ceva ca fara un inceput. Si avem inradacinata notiunea de spatiu finit.

Edited by karax, 31 January 2018 - 22:45.

 Real_NEO, on 31 ianuarie 2018 - 22:35, said:

Tu atribui fără să observi un fel de personalitate ”mistică” Universului. Și ești îndreptățit, pentru că este modul tău de a te raporta la ”supranatural”, la ce simți că te subordonează.

Edited by logic1, 31 January 2018 - 22:43.

Mai intai a fost haosul
Apoi haosul a ramas definitiv